1,296 matches
-
vocea Îi răgușea și i se stingea, transformându-se Într-un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de spectacolul pe care Îl făcea tatăl său. Înțelese că era În stare de orice pentru a șterge impresia proastă pe care o făcuse la Început, din cauza gafei cu discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
casele lor, așa cum s-a întors Gică Stănescu din lagărele rusești, în 1953. Sângele lui Iscru a mers pe aceeași linie, fără abatere și fără gândul de a evada din acest tren. La fel este și Giulia, al cărei sânge clocotește în ritmul unui sentiment de vină, chiar acum, când Zogru îl așteaptă pe Andrei Ionescu în strada Gelu Căpitanul. Dar atunci când îl privea pe Iscru săpând groapa pentru inelul spătarului, Zogru nu știa încă ce îl ține în viață, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Vizita scurtă, foamea Giuliei, toată întâmplarea în sine îl trânteau într-un vis aiuritor. Nu înțelegea și simțea în el o frică sfidătoare și cocoloșită, ca înainte de o catastrofă. Giulia era cuprinsă de o euforie care îi făcea sângele să clocotească și, odată cu el, și pe Zogru. S-a așezat pe canapea și a deschis televizorul. Apăsa alene telecomanda uitându-se câteva secunde pe fiecare post: fotbal, sfaturi medicale, film artistic din anii ’60, telenovelă, muzică populară, atletism, telenovelă - și, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea furioasă ca să-i răspundă, Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre ea cu mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd ai ajuns pe faleză, m-ai strigat, nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se apuca iar să facă glume proaste, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Brest. SÎngele Mariei cursese pe cel de-al treilea menhir. În mod logic, ea era cea de-a treia victimă desemnată. Forță motorul la maxim, vedeta țîșnea din creastă În creastă de val, gata să-și ia zborul, iar Lucas clocotea că nu poate goni la fel de repede cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se instală liniștită la căpătîiul tinerei femei care stătea acum calmă, nemișcată. De Îndată ce privirea pătrunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gură. Pielea avea o textură de griș fiert. Îmi dădeam seama că urmărea În mintea lui o procesiune de idei iudaice sau de esențe iudaice. În aceste zile nu‑i mai pomenea În nici o discuție pe Platon sau Tucidide. Acum clocotea În el Scriptura. Vorbea despre religie și despre dificilul proiect de a fi om În adevăratul sens al cuvântului, de a deveni om și nimic altceva decât om. Uneori era coerent. De cele mai multe ori pierdea șirul. Când i‑am menționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de mașinării care te mențin În viață. Și iată că acum eu eram muribundul. Plămânii Îmi cedaseră. Un aparat respira În locul meu. Fiind inconștient, nu știam mai multe despre moarte decât știu morții. Dar capul meu (presupun că era capul) clocotea de vedenii, năluciri, halucinații. Care nu erau visuri sau coșmaruri. Coșmarurile au o portiță de scăpare... Amintirile cele mai pregnante sunt cele ale vagabondărilor, pribegiilor, În care Îmi simțeam inima grea. Într‑una din aceste vedenii mă găseam pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ARTUR: L-ați mirosit? GUFI: Îl miros tocmai de aici. Dumneavoastră nu-l mirosiți? ARTUR: Nu... GUFI: Fiți atent! Concentrați-vă! Trageți aer în piept! Tare! Ei? ARTUR (Execută.): Ce duhoare! GUFI: El e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocotește. Auziți clăbucii? Fierbe zeama în el, se înroșește. Dă pe afară. Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
i se întâmplă omului noaptea, care la lumina zilei nu arată la fel! Dar știi că ești îndărătnic? Care va să zică nu te miră nimic? Am citit că un călugăr budist a stat 16 ore - auzi? - 16 într-un ceaun cu apă clocotită în mijlocul orașului Tokyo și când s-a dat jos n-avea nimic. Zicea că n-a vrut decât să arate puterea minții, că dacă te concentrezi cum trebuie poți să treci și prin foc și prin orice și n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
săvârșită asupra lor, mă declar împotrivă. Pentru ieșirea lor în lumea adultă copiii vor avea nevoie să cunoască toate formele de agresiune la care pot rezista. Numiți un singur om mare din istorie care să nu fi trecut fierbând și clocotind prin copilărie, cu o supapă de siguranță bine închisă. Permiteți-mi să vă spun că acei copii care se află în grija mea în medie douăzeci și cinci de ore pe săptămână e puțin probabil că-și vor pierde spiritul ascuțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de burtă, cu degetul mijlociu parcă ciocănind în aer la o nevăzută fereastră, îi transmise și partea a doua a mesajului. Gina chicoti, țopăind nerăbdătoare. Îi trimise un pupic și se aruncă în mașină. - Fierbe gazolina în ea, surâse femeia. Clocotește, ce mai. Vai de capul tău! Urmărise tot schimbul de semne dintre cei doi și aproape i se făcu milă de băiatul ei, chiar și așa cum o chinuia, că nu o lăsa să plece din casă. - Deșteaptă Gina asta, contină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
albastră decât neagră, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Purta o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați. Ducea, pe o tavă mare, câteva duzini de păhăruțe albastre în care clocotea în aburi un lichid maroniu, vâscos. Cu gesturi largi, stilate, deșiratul se apropie de Nisip și îl îmbie să ia un păhăruț. Inginerul îl luă, îl provi curios câteva clipe, apoi îl ridică spre candelambru, răcnind: „Moarte comuniștilor! Trăiască revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
splina, toate organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Bate toaca... Sângele-mi clocotește În ritual de credință, se revarsă în inima ei de chemare! Ascult în muțenie ritmuri Pulsații.Răsunet de zbateri Și lacrima-Ți plânsă.
Alter ego by Dragoș Ionescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/275_a_595]
-
mai multe cotituri pe coridoarele labirintului cu linoleum cenușiu, Hugo a găsit, în sfârșit, ușa pe care o căuta. A bătut și a deschis-o, ca s-o descopere pe Amanda într-un semicerc de oameni, stând în tensiune și clocotind de nervi. Lângă ea se afla un scaun de plastic portocaliu, gol. — Îmi cer scuze că am întârziat, a bolborosit Hugo. În fața semicercului stătea în picioare o femeie cu un chip alungit, cu niște ochelari cu rame subțiri și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
au născut ca să fie mame. Dar că toată călătoria- nașterea copilului și așa mai departe- a fost o parte necesară a drumului către conștientizarea de sine. — Am înțeles. Tonul vocii lui Hugo era, în mod deliberat, neutru, în ciuda furiei care clocotea în el. — Deci eu și Theo am fost un soi de experiment. —Exact, i-a confirmat Amanda clătinând din cap încântată. Faptul de a deveni mamă eu însămi a fost pasul decisiv către conștientizarea ideii că, de fapt, nu ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gândul nostru și zvârcolirile cărnii și ale sufletului, care se zbate și se stinge ?!... Broboane de sudoare reci îi inundară fruntea. Părul la rădăcină i se umezi... În fața atotputerniciei necunoscutului, cu resemnarea se împletea un fel de revoltă, inima îi clocotea în piept, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvratire împotriva acestei nedrepătăți. Loviturile inimii în pieptul lui, raăsunau în ureche ca bătăi de clopot. Tresări. Gânduri nebune alergau prin goana sângelui...I se urcă în tâmple, în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
marginea gropii. Ce legătură este între gândul morții și zvârcolirile cărnii și ale sufletului care se zbate și se stinge ?!... Niciuna !... Broboane reci de sudoare îi inundară fruntea. În fața atotputerniciei, cu resemnarea se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți.. -Că viata veșnică, nu-ti este sortită...din această pricină, să nu-ti fie inima întristată, nici mâhnită, nici posomorâtă...îi șopti rar un gând. Nu te
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dovedi credința?! Undeva, în adâncurile minții, i-a văzut pe bunicii lui, învățătorul, veteranul de la Oituz, și pe bunica Ileana de la Zahorna. Căuta să umple distanța dintre el și ei, cu gânduri... Căldura îi curgea prin vine... Își simțea sângele clocotindu-i Avea senzația că se cască pământul sub dânsul și că se prăbușește într-o prăpastie fără capăt... Încercă să alunge gândurile încețoșate care îi veneau în minte... dar nu putea... Îi era dor... îi era tare dor de Vasilica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ați zărghit? Valeu! D-apăi aveți răbdare, bre, până la anul macar, când v-o veni mintea. Ci vrai, sî mă bat cu părintele? Totuși le schițase câteva aspecte ale problemei. Felix își aminti acei ani și se simți trist; în el clocoteau idealuri mari, probleme și energii. Otilia îi plăcuse de la început, pentru aerul ei de intelectuală blazată, care nu vrea să spună ce știe, și în același timp pentru subțirimea ei delicată, botticelliană. Ei, Felix i se putea dedica, consacra. Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este suficient pentru început”. Spuse aceasta întrucât el avea o piatră care-i permitea să pregătească ciorbe magice. Astfel luă tigaia și o puse pe foc cu apa și cu piatra lui magică. Apoi așteptă. După puțin timp, în timp ce apa clocotea, o gustă și zise: „E aproape gata, dar mai lipsește sarea”. Adaugă sarea văduvei (înmărmurită!) și așteptă. Apoi gustă din nou și spuse: „E aproape gata, dar mai lipsește puțin orez, numai puțin”. Femeia fugi la vecina ei și împrumută
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de pingele, când o fi să mergem până acolo, în prăpădenia de cimitir. Unii, deja, acolo își citea ziarele, acolo ăștia de la noi din cartier își halea bulinele, încălzea ventuze și-și cufundau labele grisinelor în niște ligheane cu pământ clocotind de râme, cum fac ăi de vor să-și obișnuiască țurloaiele cu apa fierbinte. Într-un cuvânt, Omoroaica ne schimbase cartierul în iadul și raiul de pe pământ - pițigăie glasul Gabi cel Norocos pentru a sugera că, filozofând, Bruță-negriciosul se încordase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
carapacele pe sub pietrele de la noi din cartier. Bă, unde întorci ochii numai gîndaci!... Gândaci pe clanța de la ușă, gândaci în jurul preșului pe care te ștergi, la intrare, gândaci pe dușumea, prin dulăpioare, cufundați în niște copăi balii, de spălat rufe, clocotind pe aragaze, și gândaci pe pereți. Cel puțin ăștia de pe pereți par cei mai înverșunați, rânduiți cum sânt ca la expoziție, în șiruri lungi de bătălie și purtând fiecare agățat de gât câte un cartonaș, cât eticheta de bere, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Accelerat. 280 DANIEL BĂNULESCU Intra cordaciul în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poate de agreabilă. Își promise ca, în timp ce controlorul spiritual va călca porunca a treia și el va bâțâi, ca un netrebnic, din cap, să se gândească, de fapt, la cu totul altceva decât la numita poruncă. - Spirite răzvrătit! Necurat. Și clocotind de putere și ură! Primește, ca ofrandă, luarea în batjocură a Numelui Preasfânt... Și gazda trânti, fierbinte, o belitură de înjurătură, despre care cu greu ai fi crezut că o cucoană, nedespuiată de ultimul strai de civilizație, s-ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]