2,405 matches
-
de multe și de înalte, față de ale noastre de acasă, că îmi imaginam clasele la fel de mari ca și curtea școlii. Nu-mi plăcea la școală! Eram convinsă că nu-mi va plăcea niciodată. La un moment dat s-a auzit clopoțelul și o voce care a strigat de a răsunat curtea: -În rând! Eu am transpirat, iar ceilalți s-au oprit în loc din alergat, ca și cum ceva îi trăznise ca din senin. Fiecare, după ce și-a tras sufletul, speriat își aranja hainele
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
fiecare zi, cum ajungeam în clasă, Matei îmi lua mâncarea cu intenția să o păstreze, să nu fiu tentată să o mănânc și o punea alături de a lui. La recreație dispărea și nu-l mai vedea nimeni până nu suna clopoțelul, când, grăbit, se punea la coada rândului. Cum stăteam cu rândul în clasă în timpul recreațiilor să ștergem table, să udăm florile, să deschidem ferestrele și să strângem hârtiile, am avut norocul să descopăr misterul disparițiilor repetate ale lui Matei. Deschizând
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
cu povești ajungea la fund, născoceam eu altele. Fascinația pentru cuvântul plin de frumusețe a cărților n-a încetat niciodată. Mi-amintesc și acum o altă întâmplare care s-a tipărit în mintea mea. În perioada cumplitei secete din 1947, clopoțelul care anunța ora mesei era atunci cea mai mare bucurie. Într-o seară, s-a deschis ușa clasei și pedagoga mă căuta plină de îngrijorare. Eram singură în sala de clasă, colegele erau la masă. Nu mă îndurasem să las
SPICUIRI DESPRE VIEŢUIREA MEA ÎN SPAŢIUL LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357429_a_358758]
-
se jucau pe sânii fetei stângaci și îndrăzneți în același timp... au căpătat libertate... mișcarea părea o căutare, o dezorientare, un izvoraș neștiut, care înainta fără stavilă printre pietre, depuse de timpul veșnic. Simțea prin piele cum își deschide viața clopoțeii, mângâierea i s-a părut surprinzătoare, dar binevenită, fără să fi fost ea provocatoare... nu se putea realiza un moment literar, fără să intervină inspirația trupului trezit la 14 ani. Azi își aduce aminte cu plăcere și îngăduință de această
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
la patentat, Însă problemă ce-a avut, cu patentatul, când s-a dus, Că n-a putut și n-a știut cum să numească-acest produs, Noroc a fost că-n mintea ei, nici vorbă google, internet! Un clinchet vag de clopoței i-a amintit-o pe Janette, Și nu pe ea, nici pe Cordell, ci pe micuțul vițeluș, Ca tac-su, dar mai mititel, de vesel și de jucăuș, Încât ea a înregistrat acel patent dup-un vițel, Pe care Jean
DESCOPERIREA SECOLULUI XX de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357446_a_358775]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului PRIVIND PESTE UMĂR Dragii mei, ne bate toamna-n poartă, Zăbrelele au ruginit pe trupuri, Prin păr o brumă își aleargă talpa, Și amintiri ne picură săruturi. Din când în când emoția ne plânge, Un clopoțel suspină pe un gând, Suntem din nou a XII-a F la Zinca, Adolescența în năzbâtii, fluturând. Pe umeri vremea și-a depus fiorul Ne-a prins în dinți o margine de lună, Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori
REVEDERE 30 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI ZINCA GOLESCU PITESTI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357846_a_359175]
-
se rostogolesc jucăușe și se sparg în cioburi de curcubeu și de lumină. Poți să-ți faci colier din ele și să le porți la gât sau brățări, mai bine, puse pe mână până la cot, să le auzi zornăitul de clopoței cu care merg îngerii la colindat. Din cartea aceasta transpare maturitate poetică, chiar dacă poeziile au fost concepute în tinerețea poetului. Cu atât mai bine se vede talentul, profunda cercetare și cunoaștere a limbii române, a noțiunilor de teorie literară. Imaginația
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
373 din 08 ianuarie 2012. PRIVIND PESTE UMĂR Dragii mei, ne bate toamna-n poartă, Zăbrelele au ruginit pe trupuri, Prin păr o brumă își aleargă talpa, Și amintiri ne picură săruturi. Din când în când emoția ne plânge, Un clopoțel suspină pe un gând, Suntem din nou a XII-a F la Zinca, Adolescența în năzbâtii, fluturând. Pe umeri vremea și-a depus fiorul Ne-a prins în dinți o margine de lună, Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
vânt de întâmplare ... Citește mai mult PRIVIND PESTE UMĂRDragii mei, ne bate toamna-n poartă,Zăbrelele au ruginit pe trupuri,Prin păr o brumă își aleargă talpa,Și amintiri ne picură săruturi.Din când în când emoția ne plânge,Un clopoțel suspină pe un gând,Suntem din nou a XII-a F la Zinca, Adolescența în năzbâtii, fluturând.Pe umeri vremea și-a depus fiorulNe-a prins în dinți o margine de lună,Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori dragi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
în pădure, la cules de mure, adiind răcoare în apus de soare. seara pe vâlcele să culeg la stele, să culeg la flori seara până-n zori. de pe rămurele, doar polei de stele, în delir cu tine pe stihii străine. sună clopoțeii, de argint sunt teii, iar mirosul lor eminesc de dor. eminesc de tine, cu verone line, eminesc de noi noaptea prin zăvoi. sâmbătă, 21 aprilie 2012 Referință Bibliografică: viață mlădioasă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 547
VIAŢĂ MLĂDIOASĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358388_a_359717]
-
și pun solzii in valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude, „Simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „Vestitori ai Primăverii”, bucuria tuturor. Iarna însă nu se lasă, „Babele” își pregătește să cearnă zăpadă-n zări troienind din nou cărări. PRIMĂVARA Ca o boabă străvezie Luna-i argintie, cerul
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
cu el, preț de câteva splendide ore. La tinerii de atunci, relațiile intime erau ca și inexistente înaintea căsătoriei. Iubirea noastră era sinceră și de neconceput a atinge pragul obscenului. Exista, în generația noastră, „ceva”, ca un clinchet cristalin de clopoțel, care ne ținea simțemintele cuminți. Lucrul acesta dădea, celor care ajungeau la căsătorie, un har deosebit „marii întâlniri”. Când mă conducea acasă, ne despărțeam cu pătimașe sărutări, care se încadrau instinctual în jocul naturalului nostru, căci impertinența nu pusese încă
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
ne-a despărțit. . . . Cu-acest of la inimioară, Mai muncesc să fac un ban, Vino toamnă-a doua oară, Pe pământ American ! =15 septembrie 1999= Au început să cadă frunzele, e frig afară ca și în sufletul meu. Azi sună clopoțelul pentru prima zi de școală la care eu sunt absent. Oare absent voi fi de acum pentru totdeauna? (Fotografia este din Iunie 1999, cu cl.a VI-a B, clasă la care am fost diriginte înaintea plecării în America ) Referință
E TOAMNĂ IAR. . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358162_a_359491]
-
ochi blânzi așa cum îi stă bine unui bunicuț să fie și vorba domoala care parcă te încălzește auzind-o. Sorina îl iubește mult pe Bubu al ei, îi sare în brațe încă de departe. Sorina are un glas că un clopoțel și îl strigă toată ziua, Bubu,Bubu, unde ești?... Bunicuța ei, Mam'Male, cum îi spune atât de dulce Sorina, muncește toată ziulica prin casă, pentru că ei, să nu-i lipsească nimic. Păpușile Sorinei, sunt mică ei avere, așezate toate
O PAPUSA FERICITA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357569_a_358898]
-
Agar, își povestea visul ei, minunea cea mare se petrecu. Dintr-o ceață deasă și strălucitoare își făcură apariția doua fecioare: una albă ca Fața-de-lună, iar cealaltă roșcovană ca Văpaia-de-jar. Amândouă dansau înfășurate în văluri transparente și cu clinchet de clopoței la picioare. Văzându-le cât sunt de voluptoase și de seducătoare, Agar se descoperi numaidecât în fața lor, scoase din pălăria ei roșie o frumoasă coroniță de aur, făcută din cinci piramide dispuse în formă de cruce-multiplă-înclinată și o puse pe
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
între două lumi, între țărmul și văzduhul aceleiași lumi: lumea frumuseții și fericirii cântecului! Doar Indila se poate rezămisli din artist fascinant, în idol și-n fereastră prin care susură muzica. Adila Sedraia, pe numele adevărat al artistei cu glasul clopoțelului clătinat de firul aerului împins de aripa unei păsări este o cântăreață franceză, având un întins filon al originii: algerian, indian, cambodgian, egiptean. Parcă dezlipește glasul de pe flori, îl smulge din lume și îl unduiește mângâietor ca lira în cosmosul
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
ușoară pentru că nu am avut nimic de urcat și nici drum lung de facut. Am pășit lejer pe poteca pavata care șepuiește printr-o zona cu plante și fauna sălbatică specifică deșertului, dar și cu atenție de frica șerpilor cu clopoței pentru care eram avertizați prin plăcute pe care scria: „Stay on trail" (stai pe cărare) cu un șarpe desenat pe ele. La plecare ne-am oprit la magazinul de suveniruri. Aici Mara a cumpărat ce și-a dorit în mod
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina răspândită de lampa cu butan, ne-am montat clopoței pe bambine, în eventualitatea vizitei vreunui somn curios, venit să vadă cine îi încalcă teritoriul. Semnale despre existența lui am avut la amurg, când am reușit să-mi reglez tirul - am limitat lungimea nailonului ce trebuia să se desfășoare de pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la bambinele fosforescente să ne trezească vigilența. De fapt, aceste bambine erau niște brățări vândute copiilor pe litoral, la tarabele din stațiuni, mai ales când se plimbau seara. În momentul îndoirii lor, se aprindea interiorul și strălucea în culori
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
prietenii sau cu propria familie. Nici o reticență, nici timiditate, nici sentiment de frustrare din pricina vârstei. Autorul devine el însuși copil, pe măsură ce istorisește aceste povestiri. El ne introduce direct în atmosfera de școală, când elevii așteaptă semnalul vesel și eliberator al clopoțelului, care vestește recreația -„momentul acela magic” - „de parcă, pentru o clipă, cineva ar fi dat drumul Veseliei din chilia în care până atunci fusese ferecată”. În acest fericit răstimp - toate năstrușniciile îți trec prin minte. Autorul presară frecvent, considerații proprii: Lasă
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
îi lăsă să mai vocifereze puțină vreme, iar când crezu că sosise timpul, îi privi pe toți întorcându-și încet capul, apoi își ridică o mână ca și cum ar fi spus: Liniște! Voi lua cuvântul acum”. Socrul său Anna sună din clopoțelul aflat pe catedră și treptat vociferările încetară. Arhiereul își trecu mâna prin firele bărbii și spuse cu voce scăzută, fără nici o introducere: -Ne-am adus aminte că acest impostor pe nume Iisus din Nazaret a spus pe la toți că v-a
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
-Să-i prindem de îndată și să-i ucidem! La moarte! la moarte! strigară iarăși cu toții și vacarmul reîncepu. Arhiereul însă îi opri ridicându-se din nou din jilț. Socrul său, Anna, gesticula și el încercând să oprească vacarmul sunând din clopoțel. -Destul! Destul!... liniște, continuă arhiereul. Ne vom răfui iarăși cu adepții și ucenicii lui după acest Pesah. Acum însă trebuie să mergem la Procuratorul Ponțiu Pilat și să-i cerem să întărescă o pază foarte aspră la mormântul acestui dezbinător
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
casă să meargă la cumpărături, fu întâmpinat de glasurile zgomotoase ale copiilor care erau cât pe aci să-l dea jos din picioare. "Dar poți să te superi - spunea el - pe glumele lor, pe veselia și pe glasurile sunând a clopoței?. Văzându-i îi trecură prin fața ochilor imaginile, chipurile copiilor săi dragi de vârsta lor. "Așa erau și ei - năstrujnici și neastâmpărați dar, parcă mai respectuoși și mai cuminți." Ținând strâns în mâini sacoșele cu cumpărături, pășea încet și apăsat pe
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
din care citeau cel mult faptul divers. Adunați acolo, păreau Snopenșii lui Faulkner la fierăria lui Iocan, strămutată din motive politice la adăpostul acelei cortine de gărduraniță, de unde albinele veneau și plecau, intrând grăbite în florile ce semănau cu niște clopoței. Unii stăteau tolăniți pe jos, rezemați doar într-un cot, alții își făceau de lucru cu bricegele lor legate de niște lănțișoare prinse de betelia pantalonilor, bricege cu care se scobeau sub unghii de unde înlăturau pământul ce le mai rămăsese
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
Drumeția vorbelor se înfundă în groapa suferinței. Nimeni nu mai lasă zălog pentru nimic. Unii spun vorbe. Alții se sperie. Cu hârtie și fără hârtie. O scenetă râvnită. Printre zulufi, se tranșează pe bucăți, parcela puterii. Zbuciumare. Prezis. Interzis. Jambon. Clopoței. Sarmale. Fiorul victoriei arde. Grea povară. Una e să sari la gâtul învingătorului, alta e să sari la gâtul învinsului. Se străbate singur potecă îngustă a mântuirii. Sclifoseli. Săritul la beregata aproapelui e un sport tradițional. Lacrimi și șfanți. Nu
TAINE, TÂLCURI, ÎNVÂRTELI... de DONA TUDOR în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359014_a_360343]