1,118 matches
-
Basarab, strănepot de-al lui Mircea Basarab. Domnița Voichița îi munteancă, după străbunicul Mircea Basarab, și, moldovancă Mușatină, după bunica sa Elencuța, mezina bunicului meu, Alexandru cel Bun... De fapt, și Mușatinii, Basarabii avem aceeași rădăcină, ne tragem obârșia din cnejii transilvăneni ai Maramureșului. Suntem, cum s-ar zice, corcituri de moldo-munteano-transilvăneni. Sinteză a neamului românesc, cum s-ar zice, constată Țamblac. Ne-a dezbinat vitregia istoriei. Bunicii noștri, Alexandru și Mircea, s-au avut ca frații. Din păcate, nu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost să fie așa... Au fost câțiva regi și principi, apărători ai libertății, care au luptat, dar n-au fost ajutați îndeajuns. Scanderbeg, vulturul Albaniei, părăsit de Europa, îngenuncheat de turci, a murit de inimă rea, retras în creierul munților. Cneazul Lazăr, eroul Serbiei, a căzut ca un viteaz, cu sabia în mână, în luptele de pe Câmpia Mierlei-Cossovo. Ioan Corvin de Hunedoara, "Lumina Lumii", s-a stins cu durerea în suflet că nu și-a văzut visul cu ochii. Vlad Țepeș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strajă la Dunăre. Am rămas eu... singur... Și, totuși, ai mers înainte... Trebuia cineva să ridice steagul căzut. Am fost noi destul de nebuni să facem începătura... Papa, Veneția, principii Europei, Mateiaș al Ungariei, Craiul Cazimir al Poloniei, Uzum-Hassan, regele Georgiei, cneazul Moscovei, și nu numai ei, adunați într-o "Ligă antiotomană", ne-am înțeles să pornim o cruciadă! Nu voi fi totuși singur! Mateiaș și Cazimir mi-au făgăduit ajutor, cu o condiție: să mă închin lor ca vasal. O să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fiare numite mamut, neam de elefant (fildiși) urieș, stâns la vreo revoluție a pământului, despre care numai pe alocure se află oasele în pământ“. În curtea Academiei de arte „se vede un frumos monument colosal (urieș), afierosit cetățanului Minin și cneazului Pojarski“. „Alievii (ciracii) fac la fieșcare 3 ani o expoziție (înfățoșare) de cele lucrate în cursul acela.“ În piața Academiei „este înălțat un obelisc (stâlp patrumuchit, ascuțit la vârf) pentru biruințile lui Romianțov“, iar cabinetul de mineralogie „cuprinde o prețioasă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Miclăușenii.“ (Scrisoarea I) În ultimii ani ai domniei lui Mihail Sturza, Răducanu Rosetti cel tânăr zidea conacul de la Căiuți, vizibil și astăzi, cu creneluri ca de fortăreață, în dreapta șoselei care urcă de la Adjud spre Târgu-Ocna. La Hangu, în aceeași vreme, cnezii Gheorghe și Leon Cantacuzino stăpâneau o veritabilă cetățuie feudală, împrejmuită cu ziduri groase și străjuită de patru turnuri. „Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, / Unde cură-n poale un râu mititel...“ Versurile sunt făcute pentru decor, sau decorul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
că Jder a fost nedreptățit... Atuncea vine și Jder cu feciorul și cu bețivul. Ștefan iartă pe Bogdan. Nepoata Jderului se amorezează de Bogdan. În această împrejurare, se vede că Jderul era țăran râdicat și pârâșul lui era boer vechiu, cneaz. Ștefan Vodă se mânie, dar Jderul e creștin și ertător și pentru pace în anii bătrâneței lui Ștefan Vodă... Dar nu iartă tânărul Jder, care iubește încă de mult pe fata pârâșului și e chinuit de ea. După împăcare Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e creștin și ertător și pentru pace în anii bătrâneței lui Ștefan Vodă... Dar nu iartă tânărul Jder, care iubește încă de mult pe fata pârâșului și e chinuit de ea. După împăcare Vodă cu suita se duce la casa cneazului; acolo e o scenă de dragoste între Jder tânărul și fata cneazului, care-l chinuește pe băiat... Jderul se răzbună cel puțin furând pe fată... Dar e învăluit de Unguri +), care-i râpesc logodnica, care pustiesc și fură și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vodă... Dar nu iartă tânărul Jder, care iubește încă de mult pe fata pârâșului și e chinuit de ea. După împăcare Vodă cu suita se duce la casa cneazului; acolo e o scenă de dragoste între Jder tânărul și fata cneazului, care-l chinuește pe băiat... Jderul se răzbună cel puțin furând pe fată... Dar e învăluit de Unguri +), care-i râpesc logodnica, care pustiesc și fură și pe o soră a lui, cea care s-a amorezat de Bogdan. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
băiat... Jderul se răzbună cel puțin furând pe fată... Dar e învăluit de Unguri +), care-i râpesc logodnica, care pustiesc și fură și pe o soră a lui, cea care s-a amorezat de Bogdan. Se-ntoarce, e prins de cneaz și de oșteni, dus la Suceava, unde Jder vrea să-l omoare, dar îl cere Bogdan Și cei trei tovarăși pleacă după Leși; după multe peripeții găsesc pe fete. Tânărul Jder moare și cea care l-a chinuit (și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vadă pe domnițele lui Radu-Vodă. De acolo din pisc vede cete de năvrapi în pradă; trimite răspuns lui Onu Păr-Negru și alcătuiesc o lovitură. Meșter se duce la Ștefan-Vodă. Onu Păr-Negru întâlnește un convoiu în care găsește o fată de cneaz purceasă la o mănăstire de călugărițe și o salvează. Țara în pradă mișcătoare spre adăposturi. Viață nesigură ca subt bătaie de vifore. După ce trece furtuna, iar se alcătuiesc satele pustiite... Toate șuvoaiele și viforele tale Peste mine au trecut... VI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Aurar Cahnă bărbântă birău blidar bobou (pâslă?) haină deasupra Ce cați, mă, cu cuțitu-n bobou? braniște Vatman un vig (val) de sumani voștmar vrășmaș grui (munte ascuțit) danie jidovină zăpodie = loc plan pe munte iliș (dare pentru provizia armatei) ilișar cneaz culme miezuină (hotar-hat) muncel obârșie paltin poslușnic (servitor) pripasari (slujbașii) pripasuri (vitele prinse) păhărnicel runc holtei zurbar hotar troian șteaza (până mai mică) St + Marușca = Alexandru St + Evdochia = Olena = Petru + 1480 St. + Maria de Mangop = Bogdan și Iliaș +1479 + St
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
galop până la ogoarele și căsuțele triburilor supuse, apucă vite, doboară pe cei care se împotrivesc, și într-o clipă se întorc în sihlă. Plugarii sunt nevoiți să poarte cu ei armele la lucrările câmpului. La 1854 muntenii au atacat palatul cneazului David Ceavciavadze, prădându-l și dându-i foc, luînd cu cei douăzeci și unu de captivi, între care Ana cneaghina și sora ei cneaghina Varvara Orbelian, nepoată al lui Gheorghe XIII ultimul rege al Georgiei și damă de onoare a împărătesei. Cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fost pustiit de feudalitatea trecută, de turci și tătari și de stăpânitorii din urmă, spre a putea ține în frâu mai lesne acest popor independent și viteaz. Vizită pe drumul Tbilisi-Gori, la vechea mănăstire Mțheta, sub naosul căreia odihnesc oasele cnejilor gruzini din neamul lui Bagration, generalul lui Alexandru I pe vremea invaziei napoleoniene. La Gori monumentul de pietate al marelui Stalin. Astăzi e constituit din căsuța unde s-a născut și dintr-un muzeu de amintiri. Clădirea mai mare, muzeul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
energiilor și redesenarea orizonturilor. Actul de naștere al Rusiei creștine este el însuși o pagină de istorie cu față și verso, cu „înainte” și „după”. Se vorbește despre perioada slavă precreștină și despre Rusia kieveană de după momentul creștinării. Vladimir Sveatoslavici, cneaz al Novgorodului, (970-980) și mare cneaz al Kievului (980-1015), care a introdus creștinismul oriental de rit bizantin ca religie de stat, a întărit autoritatea centrală și a încheiat o alianță cu Imperiul Bizantin, apare ca o primă figură de hotar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
naștere al Rusiei creștine este el însuși o pagină de istorie cu față și verso, cu „înainte” și „după”. Se vorbește despre perioada slavă precreștină și despre Rusia kieveană de după momentul creștinării. Vladimir Sveatoslavici, cneaz al Novgorodului, (970-980) și mare cneaz al Kievului (980-1015), care a introdus creștinismul oriental de rit bizantin ca religie de stat, a întărit autoritatea centrală și a încheiat o alianță cu Imperiul Bizantin, apare ca o primă figură de hotar a Rusiei. Totul se petrece și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
limba slavonă, „după”, tributul plătit Hoardei de Aur și toate relele morale și sociale aduse de aceasta și rămase în mentalul rusesc, ca sudate iremediabil de anii de ocupație mongolă. Există apoi un „înainte” și un „după” reconstruirea Moscovei de către cneazul Iurii Dolgoriki, în 1156. Înainte, o existență pierdută în negura lipsei de izvoare istorice și totuși menționată într-un izvor narativ din 1147, după, începând cu secolul al XIII-lea, centru al cnezatului moscovit pe cale de constituire și mai apoi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
capitalei la Sankt Petersburg (1712) și despre Moscova redevenită capitală a Rusiei sovietice de după 1918 și a URSS, de după 1922. Mereu, „înainte și după”. Se vorbește despre Rusia, înainte și după Ivan cel Groaznic. Ivan al IV-lea Vasilievici, mare cneaz al Moscovei și al întregii Rusii (1533-1547), primul Țar al Rusiei (1547-1584), consolidează statul centralizat, cucerește Hanatele tătărăști Kazan (1552) și Astrahan (1556), iar prin înfrângerea cavalerilor germani în războiul livonian (1558-1583), obține ieșirea la Marea Baltică. În vremea sa începe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu totul distrusă de războaie și a Curții Domnești, prinsă între iataganele otomane și diplomația rusă și având drept figură centrală, pe domnitorul Grigore al IIIlea Ghica. O altă lume prezentă în roman este aceea a aristocrației ruse, polarizată în jurul cneazului Grigorii Aleksandrovici Potemkin (1739 1791), om de stat, militar și diplomat rus, care apare în roman ca fiind comandantul suprem al armatei ruse combatante în Moldova, dar și ca favorit și sfătuitor apropiat al împărătesei Ekaterina a II-a. Figura
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
satele de la granițele Ardealului. În anul 1366, regele Ludovic se hotărî să examineze și să regleze din nou raporturile de drept ale Românilor." În 1367, el dăruiește lui Iacob de Brașov, nobil de Drag și zona Bran-Tohan-Zărnești, astfel conducerea prin cnezi români a încetat. Se începe colonizarea cu unguri, dar aceștia erau foarte puțini la număr, ei n-au rezistat, mai ales în satele complet românești, în ciuda privilegiilor de care se bucurau. După construirea castelului, ungurii apar și în zona Branului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
slavonă, slavonismele au pătruns și în vorbirea curentă. Influența a venit și din partea limbii cancelariilor care era tot slavona. „Aș vrea să scriu o istorie a prostiei omenești de-a lungul ultimelor secole. O boacănă care trebuie demistificată este «Cântecul cneazului Igor» care însuflețește pornirile expansioniste de esență slavă. Numai că povestea asta este cântată pe strune neacordate la realitate. Este un fabricat mult ulterior evenimentelor evocate. Nu există un document autentic și, pe la 1795, a mai fost pritocit de Ecaterina
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
domnească din Iași, Ulița mare și Pomul verde 1913), opera muzicală Cetatea Neamțului, opera comică Pescarii din Sulina ș.a. Era și un pasionat muzician. Nașterea, moartea și întreaga lui creație sunt legate de orașul Iași. Ieșenii mai vechi îi spuneau „cneazul Moruzzi din Tătărași”. Ultimii ani i-a trăit retras într-o căsuță din fundacul Tătărașului ieșean. Dumitru C. Moruzi a încetat din viață la 9 octombrie 1914 și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI EXTRASE: -SUȚU, RUDOLF
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
fie reprezentativ pentru prestigiul unui oraș cu emblema câștigată prin contribuția iluștrilor înaintași. Din paleta repertorială abordată, menționăm: Mephisto din Faust de Charles Gounod, Angelotti din Tosca de Giaccomo Puccini, Basilio și Bartolo din Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, Cneazul Gremin din Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski, Sparafucile din Rigoletto de Giuseppe Verdi, Osmin din Răpirea din Serai de Wolfgang A. Mozart, rolul titular din Boris Godunov de Modest Musorgski, rolul titular din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, trei
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
viața lui Ștefan Deceanski, scrisă de Grigorie Țamblac, legende istorice și mărturii personale. Cronicarul insistă asupra istoriei sârbești și a personajelor de prim-plan: viteazul despot Ștefan Deceanski și fiul acestuia, Ștefan Dușan, prins într-o imagine întunecată de paricid, cneazul Lazăr, învingătorul turcilor la Kosovo, și eroul popular Miloș Cobilici. Sunt consemnate sau dau chiar titlul unor capitole luptele importante cu turcii de pe Câmpia Mierlei, de la Nicopole, Varna, Câmpul Pâinii, Oradea și Viena. Istoria românilor, prezentată sumar dar cu interes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
opoziție cu „de la greci și de la nemți”, înseamnă aici „de la latini/romani”. În aceeași accepție se întrebuințează și cuvântul latin. Într-un document transcris în secolul al XVI-lea se spune, în legătură cu creștinarea slavilor, că aceasta a avut loc „în timpul cneazului Boris al bulgarilor, al cneazului Rostislav al moravilor și al cneazului Koțel al latinilor” din Panonia (Ivanova, p. 482). Călugărul Hrabr, cărturar sud slav de la începutul secolului al X-lea, îl numește pe Koțel „cneazul de la Balaton” (Olteanu și colect
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de la nemți”, înseamnă aici „de la latini/romani”. În aceeași accepție se întrebuințează și cuvântul latin. Într-un document transcris în secolul al XVI-lea se spune, în legătură cu creștinarea slavilor, că aceasta a avut loc „în timpul cneazului Boris al bulgarilor, al cneazului Rostislav al moravilor și al cneazului Koțel al latinilor” din Panonia (Ivanova, p. 482). Călugărul Hrabr, cărturar sud slav de la începutul secolului al X-lea, îl numește pe Koțel „cneazul de la Balaton” (Olteanu și colect., p. 19). Există și documente
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]