1,115 matches
-
Cnezatele rusești din vest erau singurele amenințări însemnate din punct de vedere militar. În secolul al XI-lea, Bulgaria a fost devastată de mai multe atacuri rusești. La sfârșitul secolului al XII-lea și începutul celui de-al XIII-lea. Cnezii Vladimirului, (în special Andrei cel Pios și Vsevolod al III-lea), nerăbdători să-și extindă granițele către est, au atacat și prădat în mod constant orașele bulgărești. Ca urmare a presiunilor crescânde ale rușilor, bulgarii au fost obligați să-și
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
retribuită. Dar cnezul, pe întreaga durată a mandatului său, de doi - trei ani, era scutit de dări și de robotă. Ulterior, dacă nu promova într-o funcție superioară, se reintegra masei iobagilor din comunitatea care-l alesese. Obercnezii, reprezentanți ai cnezilor dintr-un cerc, erau numiți de către guvernatorul Banatului, dintre mai mulți candidați, propuși de către comunitățile sătești și de către oficiul administrativ districtual. Funcția de obercnez era retribuită și majoritatea istoricilor o consideră o creație a administrației imperiale, deși s-au auzit
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
teutonic (1237) și slăbirea Cnezatului Vladimir-Suzdal, în timpul invaziei mongole (1238-1239), campania a fost realizată de către Andreas von Felben, Dietrich von Grünningen, Hermann von Buxhowden. Cavalerii cuceresc orașele Pskov și Izborsk însă sunt învinși în 1242, pe gheața lacului Peipsi de către Cneazul Alexandr Nevski.
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
de origine bulgară: Gheorghe și Dimitrie (cca. 943). Imperiul bizantin a reușit cu greu să mențină Dobrogea sub dominația sa din cauza atacurilor pecenegilor și a cumanilor și a răscoalelor bulgarilor și proto-românilor ("Valahi"). Un alt pericol l-au reprezentat armatele cneazului rus Sviatoslav, care în 971 au asediat Dristra (Silistra). Această cetate, împreună cu Constanța și altele s-au pus sub protecția împăratului bizantin, reușind astfel să respingă asediul. După acest eveniment, împăratul Ioan I Tzimiskes a alcătuit în acele locuri o
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
bucurându-se și de sprijinul orășenilor, care erau obligați să plătească tribut și să sprijine cu oaste Kievul. La începutul secolului al XII-lea, Novgorodul a început să invite diferiți principi să conducă orașul fără a mai consulta pe Marele Cneaz din Kiev așa cum ar fi cerut relațiile de vasalitate dintre centru și provincie. În 1136, boierii și marii negustori au cucerit independența politică a orașului și ținuturilor înconjurătoare. Orașe precum Staraia Russa, Ladoga, Torjok și Oreșek, care aveau pe lângă ele
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
chiar și arhiepiscopii. Arhiepiscopul, ales doar din rândurile boierilor bogați, era șeful guvernului și cel mai puternic stăpân feudal al Novgorodului, care stăpânea cea mai mare parte a pământurilor și a surselor de venit, care-i fuseseră cedate de către Marele Cneaz al Kievului. Arhiepiscopul era responsabill de bugetul local și de relațiile externe și avea și puteri judecătorești. Negustorii și meșteșugarii de rând participau la viața politică internă a Marelui Novgorod. Ei erau organizați în bresle și erau împărțiți în "konciane
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
sotnii" (сотни - grupe de câte o sută). ("Vezi și: " Suta lui Ivan, prima breaslă rusă.) Începând cu secolul al XII-lea, starostii acestor bresle au căpătat dreptul de a ratifica cele mai importante hotărâri ale republicii. Conducătorul Novgorodului era un cneaz din principatele învecinate, invitat de vecea orașului să fie în fruntea republicii. Între cele două părți (cneaz și oraș) se semna un contract numit "riad" (ряд). Acest contract apăra interesele boierilor Novgorodului. Îndatoririle cârmuitorului Novgorodului erau limitate. În primul rând
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
secolul al XII-lea, starostii acestor bresle au căpătat dreptul de a ratifica cele mai importante hotărâri ale republicii. Conducătorul Novgorodului era un cneaz din principatele învecinate, invitat de vecea orașului să fie în fruntea republicii. Între cele două părți (cneaz și oraș) se semna un contract numit "riad" (ряд). Acest contract apăra interesele boierilor Novgorodului. Îndatoririle cârmuitorului Novgorodului erau limitate. În primul rând el era conducătorul militar suprem. Nu se bucura însă de dreptul de a judeca. Orașul era guvernat
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
Îndatoririle cârmuitorului Novgorodului erau limitate. În primul rând el era conducătorul militar suprem. Nu se bucura însă de dreptul de a judeca. Orașul era guvernat de posadnici aleși prin vot, care erau mediatori între poporul de rând și principele Novgorodului - cneazul. Reședința oficială a cneazului a fost o vreme kremlinul orașului , Detineț, ("Детинец" - tradus aproximativ prin Orășel), pentru ca apoi să fie mutată în suburbia Gorodișce ("Городище" - Mărginime, Periferie). Începând cu mijlocul secolului al XIII-lea, mai precis cu Alexandr Nevski, conducătorii
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
limitate. În primul rând el era conducătorul militar suprem. Nu se bucura însă de dreptul de a judeca. Orașul era guvernat de posadnici aleși prin vot, care erau mediatori între poporul de rând și principele Novgorodului - cneazul. Reședința oficială a cneazului a fost o vreme kremlinul orașului , Detineț, ("Детинец" - tradus aproximativ prin Orășel), pentru ca apoi să fie mutată în suburbia Gorodișce ("Городище" - Mărginime, Periferie). Începând cu mijlocul secolului al XIII-lea, mai precis cu Alexandr Nevski, conducătorii Novgorodului au fost aleși
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
vreme kremlinul orașului , Detineț, ("Детинец" - tradus aproximativ prin Orășel), pentru ca apoi să fie mutată în suburbia Gorodișce ("Городище" - Mărginime, Periferie). Începând cu mijlocul secolului al XIII-lea, mai precis cu Alexandr Nevski, conducătorii Novgorodului au fost aleși doar din rândul cnejilor din Vladimir. Economia Republicii Novgorodului era bazată în principal pe agricultură - cultivarea pământului și creșterea animalelor - dar și pe vânătoare, apicultură și pescuit ocupații complementare ale țăranilor. Pe țarmul Golfului Finlandei erau exploatate mine de fier. La Staraia Russa și
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
republica a reușit să-și păstreze independența, a fost nevoită să plătească tribut hanilor Hoardei de Aur. Tverul, Moscova și Marele Ducat al Lituaniei au încercat să cucerească Republica Novgorodului începând din secolul al XIV-lea. Până să devină Mare Cneaz al Novgorodului, Cneazul Tverului Mihail Iaroslavici și-a trimis ajutoarele în oraș fără să consulte mai întâi vecea cetățenilor. Acest incident i-a făcut pe novgorodeni să strângă legăturile cu Moscova rivală. Ivan Kalita, Simeon Gordîi și alți prinți ai
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
să-și păstreze independența, a fost nevoită să plătească tribut hanilor Hoardei de Aur. Tverul, Moscova și Marele Ducat al Lituaniei au încercat să cucerească Republica Novgorodului începând din secolul al XIV-lea. Până să devină Mare Cneaz al Novgorodului, Cneazul Tverului Mihail Iaroslavici și-a trimis ajutoarele în oraș fără să consulte mai întâi vecea cetățenilor. Acest incident i-a făcut pe novgorodeni să strângă legăturile cu Moscova rivală. Ivan Kalita, Simeon Gordîi și alți prinți ai Moscovei au încercat
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
Ducat al Lituaniei și mai apoi în noua uniune polono-lituaniană. Partizanii acestei uniri a fost un grup de boieri cunoscuți cu numele de "Partidul Lituanian". La inițiativa acestui partid, conducătorii orașului l-au invitat pe prințul Mihail Olelkovici să devină cneazul lor. Guvernul Novgorodului a semnat o alianță cu Marele Duce Lituanian Casimir al IV-lea. Perspectiva schimbării puterii suzerane a produs mari frământări în rândurile oamenilor de rând ai republicii. Autoritățile moscovite s-au folosit de aceste frământări și au
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
-lea, principatul își avea capitala la Rostov Veliki, printre orașele importante numărându-se Suzdal, Iaroslavl și Belozersk. Vladimir Monomahul, după ce și-a câștigat dreptul la tronul principatului în 1093, a mutat capitala de la Rostov la Suzdal. Cincisprezece ani mai târziu, cneazul a fondat pe râul Kliazma orașul Vladimir, la 31 km sud de Suzdal. Fiul său, Iuri Dolgoruki, a mutat capitala la Vladimir în 1157. Cum boierii din Rostov și din Suzdal s-au opus acestei măsuri care le scădea influența
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
pământul, iar bulgarii au fost forțați să plătească tribut. Moartea lui Vsevolod din anul 1212 a marcat începutul unui șir de conflicte dinastice. Fiul cel mai mare al lui Vsevolod, Constantin, după ce a căpătat ajutorul boierilor din Rostov și al cneazului Kievului, Mstislav cel Cutezător, l-a expulzat din Vladimir în Rosdtov pe moștenitorul de drept, fratele lui, Iuri al II-lea. După numai șase ani, după moartea lui Constantin, Iuri s-a reîntors în capitală. Iuri al II-lea s-
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
aceste mici cnezate recunoșteau suzeranitatea Marelui Prinț al Vladimirului, acesta din urmă fiind numit de însuși Marele Han. Chiar și vestitul Alexandr Nevski al Pereslavlui a fost nevoit să meargă în Karakorum, capitala Hanului, pentru a fi investit ca Mare Cneaz al Vladimirului. Până la sfârșitul secolului, numai trei orașe se mai luptau pentru obținerea titlului de Mare Cnezat: Moscova, Nijni Novgorod și Tver. Prinții lor, odată investiți cu funcția de Mari Cneji, nici nu încercau să se mute definitiv în Vladimir
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
Karakorum, capitala Hanului, pentru a fi investit ca Mare Cneaz al Vladimirului. Până la sfârșitul secolului, numai trei orașe se mai luptau pentru obținerea titlului de Mare Cnezat: Moscova, Nijni Novgorod și Tver. Prinții lor, odată investiți cu funcția de Mari Cneji, nici nu încercau să se mute definitiv în Vladimir. Când Mitropolitul Petru și-a mutat scaunul mitropolitan din Vladimir în Moscova în 1321, a devenit evident că Moscova a devenit centrul de putere în Rusia de nord-est.
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
de la sfârșitul acelui secol. Strategia militară muntenegreană a fost, ca și în cazul multor popoare europene mici care au fost supuse invaziei otomane,tactica pământului pârjolit. Muntenegrul consta din teritoriile controlate clanurile războinice. Fiecare clan avea de obicei un conducător ("cneaz"), care, de obicei, nu moștenea titlul, cu excepția cazului în care se dovedea a fi la fel de demn de a fi lider ca și predecesorul său. Marea adunare a clanurilor muntenegrene ("Zbor") se ținea de obicei în fiecare an pe 12 iulie
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
decât cele consemnate în documente. La început, "Holmgard" era numele fortăreței din sud-estul orașului de azi, Riurikovo Gorodișce (numit astfel după căpetenia Rurik, despre care se presupune că și-ar fi stabilit aici reședința). Datele arheologice sugerează că Gorodișce, reședința cnejilor locali, datează de pe la mijlocul secolului al IX-lea, de aici probabil și numele de "Orașul nou" al restului localității. La mijlocul secolului al X-lea, Novgorodul devenise un oraș medieval complet dezvoltat. În 882, succesorul lui Rurik, Oleg al Novgorodului, a
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
dezvoltat. În 882, succesorul lui Rurik, Oleg al Novgorodului, a cucerit Kievul și a pus bazele Rusiei Kievene. În acest stat, Novgorodul era al doilea oraș ca importanță. Tradiția vremii cerea ca cel mai în vârstă fiu și moștenitor al cneazului din Kiev să fie trimis la Novgorod încă de foarte tânăr, pentru a se deprinde cu tainele domniei. În Saga nordică, orașul este menționat drept capitală a Gardariki (țara slavilor răsăritenie). În Novgorod și-au găsit refugiu în vremuri de
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
a remarcat ca fiind ctitorul Catedralei Sfânta Sofia, monument care poate fi admirat și azi. Ca semn de mulțumire pentru ajutorul primit în lupta pentru cucerirea tronului, Iaroslav a conferit numeroase privilegii orașului. Piața centrală a orașului poartă numele marelui cneaz. În 1136, negustorii și boierii din Novgorod s-au separat de Kiev, au alungat prințul conducător și au proclamat Republica Novgorodului. Acest puternic oraș-stat a controlat o bună parte din Europa de nord-vest, din Estonia de azi până la Munții Ural
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
-lea. Forma vulturului bicefal este aceeași de pe vremea împăratului Petru cel Mare. Cele mai importante două simboluri ale stemei - vulturul bicefal și Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, sunt mai vechi decât domnia lui Petru cel Mare. Marele Sigiliu de Stat al Cneazului Moscovei Ivan cel Mare prezenta un călăreț ucigând (sau luptându-se) cu un balaur. Această imagine a fost identificată în mod oficial cu Sfântul Gheorghe începând cu anul 1730, când a fost astfel descris într-un decret imperial. Vechea formă
Stema Rusiei () [Corola-website/Science/302838_a_304167]
-
Gheorghe Purtătorul Victoriei ("Победоносец") a fost tot timpul imeaginea asociată cu Cnezatul Moscovei și a devenit mai târziu stema oficială a orașului Moscova. O reprezentare mai veche a unui călăreț înarmat cu o suliță apare pe un sigiliu din timpul cneazului Moscovei Vasili Dmitrievici. Șarpele (sau balaurul) a fost adăugat pe vremea lui Ivan cel Mare. Din acel moment, Sfântul Ghoerghe a devenit patronul Moscovei și, prin extensie, al Rusiei. În zilele noastre, descrierea oficială a călărețului de pe scutul central al
Stema Rusiei () [Corola-website/Science/302838_a_304167]
-
eternă din 1686 cu Polonia, Rusia a devenit membră a coaliției antiotomane ("Sfânta Ligă" - Austria, Republica Veneția și Polonia), care s-a angajat în luptă împotriva Imperiului Otoman și a aliatului și vasalului său, Hanatul Crimeii. În luna mai 1687, cneazul Vasili Golițîn, în fruntea unei armate de aproximativ 100.000 de oameni, a părăsit Ucraina, avându-i alături pe cazacii de pe Don și pe cei zaporojeni. Când rușii au traversat râul Konskie Vodî, tătarii au dat foc la stepe, lăsând
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]