5,610 matches
-
pentru că limba română va dispărea, după toate probabilitățile globalismului devorator (e cel mai teribil coșmar al lui Alex Ștefănescu). Se scrie din ce în ce mai prost, mizerabilismul, sexismul și decepționismul înving, iar lectura criticului e din ce în ce mai amară, mai lipsită de satisfacții (al doilea coșmar). Scriitorii înșiși sunt din ce în ce mai agresivi față de critică, dacă nu scrii laudativ despre ei (al treilea coșmar). Viața literară nu e deloc idilică. Meseria de critic are un grad de risc foarte ridicat. Alex Ștefănescu își amintește periodic de toate aceste
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
lui Alex Ștefănescu). Se scrie din ce în ce mai prost, mizerabilismul, sexismul și decepționismul înving, iar lectura criticului e din ce în ce mai amară, mai lipsită de satisfacții (al doilea coșmar). Scriitorii înșiși sunt din ce în ce mai agresivi față de critică, dacă nu scrii laudativ despre ei (al treilea coșmar). Viața literară nu e deloc idilică. Meseria de critic are un grad de risc foarte ridicat. Alex Ștefănescu își amintește periodic de toate aceste inconveniente, care pot fi dezvoltate în adevărate drame sau boli profesionale (sastisirea, mizantropia, depresia). Și, totuși
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
scris de rău despre el, la comandă? Cu fața lui încremenită de Buster Keaton, acest fotbalist al miracolelor, care nu se uita niciodată după minge și își hipnotiza adversarii, lăsîndu-i încremeniți în urmă, era spaima mijlocașilor închizători, obsesia fundașilor și coșmarul portarilor. A fost și a rămas singurul din lume care știa să dribleze la pas, aproape cu încetinitorul, avea apoi un demaraj scurt, cu care își prindea adversarii în contratimp, după care iar se oprea brusc în așteptarea altor mușterii
Dobrin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9130_a_10455]
-
cu singura formă de iubire pentru care - după exemplul suprarealiștilor - merită să trăiești și să mori: amour fou. Dar chiar în clipa în care acest ideal este pe punctul să se împlinească, o descoperire frustrantă îi transformă viața într-un coșmar. Într-o avalanșă de catastrofe, descrise cu umor negru, tragismul vieții capătă totuși dimensiuni suportabile. Primul meu sărut a fost - spre deosebire de cel al lui Trude Blumenthal - un coșmar, un coșmar care, într-un anumit fel, încă nu s-a terminat
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
punctul să se împlinească, o descoperire frustrantă îi transformă viața într-un coșmar. Într-o avalanșă de catastrofe, descrise cu umor negru, tragismul vieții capătă totuși dimensiuni suportabile. Primul meu sărut a fost - spre deosebire de cel al lui Trude Blumenthal - un coșmar, un coșmar care, într-un anumit fel, încă nu s-a terminat. Există coșmaruri cu care te obișnuiești, iar acestea sunt cele mai primejdioase, căci dau dependență. La un moment dat, nu te mai poți lipsi de ele, ajungând să
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
se împlinească, o descoperire frustrantă îi transformă viața într-un coșmar. Într-o avalanșă de catastrofe, descrise cu umor negru, tragismul vieții capătă totuși dimensiuni suportabile. Primul meu sărut a fost - spre deosebire de cel al lui Trude Blumenthal - un coșmar, un coșmar care, într-un anumit fel, încă nu s-a terminat. Există coșmaruri cu care te obișnuiești, iar acestea sunt cele mai primejdioase, căci dau dependență. La un moment dat, nu te mai poți lipsi de ele, ajungând să crezi că
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
o avalanșă de catastrofe, descrise cu umor negru, tragismul vieții capătă totuși dimensiuni suportabile. Primul meu sărut a fost - spre deosebire de cel al lui Trude Blumenthal - un coșmar, un coșmar care, într-un anumit fel, încă nu s-a terminat. Există coșmaruri cu care te obișnuiești, iar acestea sunt cele mai primejdioase, căci dau dependență. La un moment dat, nu te mai poți lipsi de ele, ajungând să crezi că viața fără coșmar n-are nici un rost. În timp ce, sub o ploaie caldă
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
un anumit fel, încă nu s-a terminat. Există coșmaruri cu care te obișnuiești, iar acestea sunt cele mai primejdioase, căci dau dependență. La un moment dat, nu te mai poți lipsi de ele, ajungând să crezi că viața fără coșmar n-are nici un rost. În timp ce, sub o ploaie caldă, mă îndreptam spre barul "La patru roze", cu valiza goală a Micăi în mâna dreaptă, nu mă gândeam la Mica, nici la garderoba mamei, la doamna Blumenthal sau la o viață
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
La patru roze", cu valiza goală a Micăi în mâna dreaptă, nu mă gândeam la Mica, nici la garderoba mamei, la doamna Blumenthal sau la o viață de un nivel etic superior. Așa cum mi se întâmpla adesea, mă gândeam la coșmarul meu. Coșmarul Austriei venea din localitatea Braunau pe Inn, coșmarurile tatei veneau din burta mamei, iar coșmarul meu venea din orașul Luxemburg. La paisprezece ani, am citit pentru prima dată ceva despre amour fou. După câteva săptămâni, decizia mea era
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
roze", cu valiza goală a Micăi în mâna dreaptă, nu mă gândeam la Mica, nici la garderoba mamei, la doamna Blumenthal sau la o viață de un nivel etic superior. Așa cum mi se întâmpla adesea, mă gândeam la coșmarul meu. Coșmarul Austriei venea din localitatea Braunau pe Inn, coșmarurile tatei veneau din burta mamei, iar coșmarul meu venea din orașul Luxemburg. La paisprezece ani, am citit pentru prima dată ceva despre amour fou. După câteva săptămâni, decizia mea era luată: adevărata
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
dreaptă, nu mă gândeam la Mica, nici la garderoba mamei, la doamna Blumenthal sau la o viață de un nivel etic superior. Așa cum mi se întâmpla adesea, mă gândeam la coșmarul meu. Coșmarul Austriei venea din localitatea Braunau pe Inn, coșmarurile tatei veneau din burta mamei, iar coșmarul meu venea din orașul Luxemburg. La paisprezece ani, am citit pentru prima dată ceva despre amour fou. După câteva săptămâni, decizia mea era luată: adevărata vocație a omului poartă numele de amour fou
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
la garderoba mamei, la doamna Blumenthal sau la o viață de un nivel etic superior. Așa cum mi se întâmpla adesea, mă gândeam la coșmarul meu. Coșmarul Austriei venea din localitatea Braunau pe Inn, coșmarurile tatei veneau din burta mamei, iar coșmarul meu venea din orașul Luxemburg. La paisprezece ani, am citit pentru prima dată ceva despre amour fou. După câteva săptămâni, decizia mea era luată: adevărata vocație a omului poartă numele de amour fou. Nu știam prea bine ce înseamnă asta
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Ele se numeau Milena și Andrea. Și amândouă au spus: - Salut, Marek van der Jagt! Andrea era cea mai frumoasă dintre ele, Andrea îmi ținuse înghețata, Andrea a fost cea care a spus: - Este prea frig pentru înghețată. Aici începe coșmarul primului meu sărut, un coșmar care a supraviețuit nu doar primului meu sărut, ci și unui șir lung de ejaculări, copulații, scrisori, cadouri, vacanțe de iarnă și, în cele din urmă, chiar și calviției mele. Poate că la un moment
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Andrea. Și amândouă au spus: - Salut, Marek van der Jagt! Andrea era cea mai frumoasă dintre ele, Andrea îmi ținuse înghețata, Andrea a fost cea care a spus: - Este prea frig pentru înghețată. Aici începe coșmarul primului meu sărut, un coșmar care a supraviețuit nu doar primului meu sărut, ci și unui șir lung de ejaculări, copulații, scrisori, cadouri, vacanțe de iarnă și, în cele din urmă, chiar și calviției mele. Poate că la un moment dat am început să cred
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
unui șir lung de ejaculări, copulații, scrisori, cadouri, vacanțe de iarnă și, în cele din urmă, chiar și calviției mele. Poate că la un moment dat am început să cred că așa îmi fusese sortit, să duc o viață de coșmar, și că, pentru a-mi găsi liniștea, trebuia să mă supun acestui destin. Nu mi se spusese oare că fericirea înseamnă să te accepți pe tine însuți? Poate că fericirea însemna și acceptarea coșmarului imaginat de alții pentru tine. Milena
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
sortit, să duc o viață de coșmar, și că, pentru a-mi găsi liniștea, trebuia să mă supun acestui destin. Nu mi se spusese oare că fericirea înseamnă să te accepți pe tine însuți? Poate că fericirea însemna și acceptarea coșmarului imaginat de alții pentru tine. Milena și Andrea erau din Luxemburg. Încă nu întâlnisem pe nimeni din Luxemburg. Uitasem cu totul că limba vorbită de ele acolo era germana - ce-i drept, o germană extrem de ciudată. Uneori o dădeau pe
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
stradal, ceea ce face ca holul hotelului unde este cazată Găbița cu mașterele de la recepție sau milițienii abulici să pară un refugiu. De la un capăt la altul, cele două studente se confruntă cu ostilitatea generalizată a unei lumi desprinse dintr-un coșmar kafkian, vorbesc un metalimbaj care devine magistral la tovarășul Bebe, un limbaj aluziv, orwellian, plin de ambiguități care devine de la caz la caz cerșetoresc sau amenințător, fals amabil sau corect. Încetul cu încetul, înțelegi că nu există ieșire, totul este
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
scenă intră nu doar istoria decedaților anteriori, ci și propria istorie a personajului care este bîntuit de culpabilități ținute secret, cel mai tragic eveniment fiind chiar moartea fiicei sale, iar cel mai abject, abandonarea tatălui la un azil de bătrîni. Coșmarul devine mai puțin artificial astfel, net mai credibil decît stafia care apare cu toporul în urma lui gata să-l altoiască sau cea care îl doboară în încercarea (reușită) de a se arunca pe fereastră. Ora pe care i-o pune
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
o relație specială cu norocul, pe care îl poate ambala în voința Celui de Sus, dacă are și înclinații religioase. O explicație puțin mai complicată a viciului lui Dostoievski pentru ruletă ar fi că scriitorul dorea să scape de amintirea coșmarului său din fața plutonului de execuție și de umilința absolută a grațierii, încercînd să descopere el însuși numărul cîștigător, fascinat de formula sacrosanctă a ruletei: "Les jeux sont faits. Rien ne va plus!" O mare întrebare e ce s-ar fi
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
întrebare e ce s-ar fi întîmplat cu scriitorul Dostoievski, veșnic strîmtorat și lucrînd pentru a-și rezolva problemele financiare, dacă ar fi spart vreodată banca, la ruletă? Caragiale al nostru, obsedat și el de noroc, descrie în Două loturi coșmarul absolut al jucătorului. Lefter Popescu, personajul său, împăcat cu ghinionul său de o viață, joacă în asociere cu un prieten. Află că a cîștigat, dar nu mai găsește biletele de loterie, asta după ce își dă demisia de la slujbă. Cînd, în
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
dramatism. Scene puternice, unele de mare efect, se succed alert, atunci când autorul ne scutește de plonjoanele sale onirice. Cei doi porumbei, colegi pe băncile Literelor bucureștene, ajung la ai ei, într-un oraș din nordul Moldovei. Viitorii socri sunt de coșmar, iar apartamentul în care trebuie să se înghesuie cu toții stârnește acel apetit al romancierului pentru descrierea detaliată a promiscuității. Ajunși la ai lui, la Pitești, filologii necăjiți trec prin alte peripeții. Cezar ajunge să se bată cu taică-său, montat
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
scriu atît de prost (ar trebui poate să nu mai scriu deloc, într-un moment în care nu mă pot controla), dar e nevoie de a spune, de a striga, de a elibera - măcar prin urlet - ceva din oribilul meu coșmar". Ciudat, autorul Stelei fără nume pe care-l recitim cu satisfacție pentru percutanța, flexibilitatea, culoarea scriiturii se plînge că vocabularul i-ar fi "sărac", că-l urmărește "cîte un cuvînt de care nu mai pot să scap și căruia nu
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
Au întâmpinat cu entuziasm sfârșitul războiului, convinși că lumea va reveni la rosturile ei firești și primii ani postbelici au fost de frenetică și inconștientă sărbătoare. Apoi, după abdicarea Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, totul a basculat într-un coșmar inimaginabil. Părinții le-au fost arestați, schingiuiți, condamnați la ani grei de închisoare pentru crime de nimeni știute. Averile le-au fost confiscate, au fost dați afară din casele construite prin truda mai multor generații, au fost excluși din școli
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
descărnare, până nu mai rămânea din el decât osul alb, fragil, o falangă ridicată spre cer..." (În căutarea esenței). Astfel dematerializate, cuvintele sunt visate, salvate, protejate. Spre deosebire de "cuvintele impuse de dictatură, care puteau intra în două pagini de dicționar... un coșmar lingvistic din care fiecare se salva cum putea", limbajul artiștilor avea nuanțe, mister, evadând în fabulă și imaginație. Spre deosebire de cuvintele "abuzate", demonetizate, obosite - aceleași în mentalitatea catastrofică a lui "se poate și mai rău" a regimului comunist și în optimismul
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
se întreabă, cu siguranță, unii dintre dvs. Acel, după părerea mea, mare lucru a fost că Livius Ciocârlie și-a păstrat libertatea de a spune nu, atunci cînd refuzul nu mai era un delict oficial, ci intrase în zona de coșmar a presiunilor discrete, dar insistente, exercitate asupra unora ca el și la care cei mai mulți n-au rezistat.
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]