4,982 matches
-
Și așa hrăni-voi macii, Pătrunzând în a lor floare, O copilă-ndrăgostită, Risipi-mă-va-n cărare.. Și din lacrimi de copilă, Mă voi face margarete, Împleti-mă-va o mamă O cunună pentru fete... Ele vor juca în grâul, Ce se coace mândru-n soare, Eu petală cu petală M-oi preface într-o floare, Și voi înflori pe geamul Mamei mele care-așteaptă, Să ne vadă pe toți patru, Cum intrăm tăcuți pe poartă... Ochii mamei vor scălda Floarea mea ce-n
EVADARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383508_a_384837]
-
soare, Eu petală cu petală M-oi preface într-o floare, Și voi înflori pe geamul Mamei mele care-așteaptă, Să ne vadă pe toți patru, Cum intrăm tăcuți pe poartă... Ochii mamei vor scălda Floarea mea ce-n fruct se coace, Și ca să-i sfârșesc durerea, Iar în EU mă voi preface... Și cu sufletul adesea Voi călători cu vântul, Printre flori și printre stele... Doar eu singură...și gândul. Referință Bibliografică: EVADARE / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EVADARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383508_a_384837]
-
Vingard, Dumnezeu a presărat frumusețe parcă mai multă ca oriunde , soarele strălucește mai tare , cerul este mai înalt, văzduhul este mai limpede și aerul mai înmiresmat cu parfum de flori de câmp, livezi înflorite, de fân cosit sau de fructe coapte toamna , iar oamenii , câți au mai rămas, mai toți bătrâni, cu nepoți și copii risipiți prin lume, sunt încă statuari , inimoși , acomodați cu timpurile. Cu toate că s-au dus vremurile acelea în care pulsul satului era unul adevărat. Satul are o
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
Cu rod mănos sub cușmă și în sân, Ce nu-i lipsea un soi din fiecare Nici flori, nici umbră și nici veșnic fân. O seculară vie, cu butuci deadura Stârnea un iz la margine de drum, Un soare scopt cocea ciorchini ca mura Plini de mireasmă în a lor parfum. Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară ... Citește mai mult MI-E DOR
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
mea livadă mareCu rod mănos sub cușmă și în sân,Ce nu-i lipsea un soi din fiecareNici flori, nici umbră și nici veșnic fân.O seculară vie, cu butuci deaduraStârnea un iz la margine de drum,Un soare scopt cocea ciorchini ca muraPlini de mireasmă în a lor parfum.Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rarăCu - obloane mari în largile ferestre,Cu - odăi zidite-n galben lut de țară... Abonare la articolele scrise de ciprian antoche
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MIZĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cu cearcăn de lună, ochii adânc priveau cum rodiile se coc absorbind lumina în amieze săvârșind dulcele-n fruct, de eram una cu zilele verii. Cerul din aripi scuturând se topea-n miresme de ploi pe fața pământului, de se mirau păsările de unde atâta apă. Chiar înflorind, ierburile se tămăduiau singure
MIZĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383585_a_384914]
-
simțise adesea că un dirijor de geniu pe scena vieții ei. Condusese cu o mână de fier în toți acei paisprezece ani. Fusese arhitect, mama, soție, șofer și organizatoare de petreceri. Asistase la zeci de jocuri de tenis și hokey, copsese tone de prăjituri și organizase o sumedenie de dineuri pentru Daniel, iar acum se plimbă singură prin zăpadă, fără nici un chef să se întoarcă la așa zisul cămin conjugal. Dar trebuia totuși s-o facă și să vadă exact despre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
simțise adesea că un dirijor de geniu pe scena vieții ei. Condusese cu o mână de fier în toți acei paisprezece ani. Fusese arhitect, mama, soție, șofer și organizatoare de petreceri. Asistase la zeci de jocuri de tenis și hokey, copsese tone de prăjituri și organizase o sumedenie de dineuri pentru Daniel, iar acum se plimbă singură prin zăpadă, fără nici un chef să se întoarcă la așa zisul cămin conjugal. Dar trebuia totuși s-o facă și să vadă exact despre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RONDEL DE PRIMENIRE Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2300 din 18 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare Precum aluatul copt întru sfințire Pentru a noastră înnoire-n neuitare. Făclii se-aprind și azi prin cimitire, Iar clopote-și înalță glasul a chemare. Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare. Se naște iarăși crezul în simțire Din
RONDEL DE PRIMENIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382959_a_384288]
-
știți bine! Acum gâlceava e de mine!” Închise ușa după ea / Cântând un cântec ce-i plăcea: „Vai, săracul omul prost, / Bun odor la cas-a fost!” Nu trece-un ceas și iacă, fata, / Cu bunătățile, e gata. Plăcinte-a copt în graba mare, / A pus câțiva pui la frigare Pe cari în unt i-a tăvălit, / Smântână a mai pregătit Fiind cu brânză mestecată, / Și-a mai turnat pe-o tavă plată O mămăligă-mbietoare / Unsă cu brânză și unsoare
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
De vin, să bem mai înainte / De a mânca aste plăcinte!” Ele-au băut și au mâncat / Și le-a venit chef de cântat, Precum îi vine rusului / Cari stă-n gura gârliciului: „Soacră, soacră, poamă acră, / De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De te-ai coace toată toamna, Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară; / Ieși afară ca o
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
mai înainte / De a mânca aste plăcinte!” Ele-au băut și au mâncat / Și le-a venit chef de cântat, Precum îi vine rusului / Cari stă-n gura gârliciului: „Soacră, soacră, poamă acră, / De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De te-ai coace toată toamna, Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară; / Ieși afară ca o pară; Intri-n casă
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
au mâncat / Și le-a venit chef de cântat, Precum îi vine rusului / Cari stă-n gura gârliciului: „Soacră, soacră, poamă acră, / De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De te-ai coace toată toamna, Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară; / Ieși afară ca o pară; Intri-n casă ca o coasă; / Șezi în unghi ca și un junghi.” Cântul
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
vine rusului / Cari stă-n gura gârliciului: „Soacră, soacră, poamă acră, / De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De te-ai coace toată toamna, Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară; / Ieși afară ca o pară; Intri-n casă ca o coasă; / Șezi în unghi ca și un junghi.” Cântul și-ospățul s-au sfârșit / Numai când ele-au adormit. Baba
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
revino cînd frunze-or să mă prade Ca o salvare veche, dintr-un tomnatec pat. M-a părăsit un munte, nu mă mai știe rîul, N-am nicidecum scăpare, rămîn aici topit, Să-mi amintesc de tine cînd se va coace grîul, Cînd păsări, în lumină, pe veci s-or fi zidit. Și, totuși, vine vara, și-o secetă solară Presimt cum mi se lasă în fiece atom, Ca neatinsa creangă mă scutur de povară Și mă transform în ploaie și
RĂCOAREA DIN URMĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383090_a_384419]
-
Cu ochii-nchiși nefiresc; Așa că precupețesc Colț din albastrul ceresc Și-aștept și eu să plesnesc Pe ramul primăvăresc. Aș vrea să îmi vând din tăcere. Pe străzi mi se vinde plăcere Și acasă nimeni nu-mi cere Să îmi coc iar o pâine din grâu, Să aduc apă rece din râu, Să îmi țin calul negru în frâu, Să umplu stupina cu miere, Să fac ciocârlia să zbiere, Să văd cum din mine, tot, piere Zăvoiul. - Iar munții și ... Citește
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Umerii, ce-mi dezgolescAtunci când toate privescCu ochii-nchiși nefiresc;Așa că precupețescColț din albastrul cerescși-aștept și eu să plesnescPe ramul primăvăresc.Aș vrea să îmi vând din tăcere.Pe străzi mi se vinde plăcereși acasă nimeni nu-mi cereSă îmi coc iar o pâine din grâu,Să aduc apă rece din râu,Să îmi țin calul negru în frâu,Să umplu stupina cu miere,Să fac ciocârlia să zbiere,Să văd cum din mine, tot, piereZăvoiul. - Iar munții și ... IX. RUGĂMINTE
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în viori, În inimile dezlipite; Obraz lovit de-atâtea flori Și sufletele ghemuite. Pe pasul tău să calc speranța În mii de cioburi neletale, S-o spargem, să-nclinăm balanța Unei iubiri accidentale. Mâna ta poartă numai lacrimi Și gânduri coapte în amurg, Din care mușc cu poftă patimi, Apoi în mine toate curg. Oprește ceasul nopții reci, Și mută acul drept în față. Putem să alergăm pe veci Sau să ne-oprim aici o viață. 25 octombrie 2015, Constanța Sursa
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
prunii.Coboară-ți vocea în viori,În inimile dezlipite;Obraz lovit de-atâtea floriși sufletele ghemuite.Pe pasul tău să calc speranțaîn mii de cioburi neletale,S-o spargem, să-nclinăm balanțaUnei iubiri accidentale.Mâna ta poartă numai lacrimiși gânduri coapte în amurg,Din care mușc cu poftă patimi,Apoi în mine toate curg.Oprește ceasul nopții reci,Și mută acul drept în față.Putem să alergăm pe veciSau să ne-oprim aici o viață.25 octombrie 2015, ConstanțaSursa foto: A
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în fața lui nu se găsea nici o foaie de hârtie. Olga, îmbrăcată într-o rochie fără decolteau cu croială la baza gâtului, legată cu un cordon pe mijloc și mai lungă cu un lat de palmă de la genunchi , cu părul strâns coc în creștetul capului ,privea cu ochii neutrii foiala colegilor săi. Simțea tensiunea și teama lor, o bucura puterea, de mult voia răzbunarea, Sorina va fi o victimă colaterală, când, nu o va putea salva, dar era decisă, să o ajute
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
post, fructe, miere și vin, iar bărbații să aprindă focuri rituale în curți, în grădini, pe dealuri, pentru sufletele morților care se spune că se reîntorc la casele lor. Tot în această zi, trebuie să se vopsească ouăle, să se coacă pasca și cozonacii. Tradiția spune că este bine să păstrezi un ou roșu până la Paștele viitor, și nu este bine să dormi în această zi. Se crede că cine doarme în Joia Mare, va lenevi tot anul. În Joia Mare
Tradiţii şi obiceiuri de Paşti culese din diferite zone ale ţării [Corola-blog/BlogPost/92412_a_93704]
-
în fața lui nu se găsea nici o foaie de hârtie. Olga, îmbrăcată într-o rochie fără decolteau cu croială la baza gâtului, legată cu un cordon pe mijloc și mai lungă cu un lat de palmă de la genunchi , cu părul strâns coc în creștetul capului ,privea cu ochii neutrii foiala colegilor săi. Simțea tensiunea și teama lor, o bucura puterea, de mult voia răzbunarea, Sorina va fi o victimă colaterală, când, nu o va putea salva, dar era decisă, să o ajute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
în fața lui nu se găsea nici o foaie de hârtie.Olga, îmbrăcată într-o rochie fără decolteau cu croială la baza gâtului, legată cu un cordon pe mijloc și mai lungă cu un lat de palmă de la genunchi , cu părul strâns coc în creștetul capului ,privea cu ochii neutrii foiala colegilor săi. Simțea tensiunea și teama lor, o bucura puterea, de mult voia răzbunarea, Sorina va fi o victimă colaterală, când, nu o va putea salva, dar era decisă, să o ajute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
am simțit aceeași putere a rugăciunii isihaste. Și la noi în țară sunt centre isihaste de tradiție, precum cele de la Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Neamț, Mănăstirea Tismana, Mănăstirea Sihăstria. Ca pretutindeni în centrele isihaste, și aici trăiești certitudinea că fructul se coace noaptea, într-o ardere treptată, în liniște și lumină dumnezeiască. Cine vrea să fie pătruns de acest foc al crucii trebuie să se facă pâinea lui Hristos. Jertfa este absolut necesară. Ea ne subțiază, ne transfigurează, pentru că doar așa vom
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
nimeni nu avea ce-i da și i-au găsit apoi morți pe toloacă. Aveam un unchi, pe care-l chema Gheorghe. Și cum nu avea ce mânca, a luat de pe câmp din spice câteva boabe de grâu, le-a copt și le-a mâncat, apoi, cum era sleit de puteri din cauza foamei, s-a culcat pe prispa casei. Când l-am întrebat ce face, mi-a răspuns că a mâncat să moară sătul. Acolo, pe prispă, și-a găsit liniștea
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]