17,484 matches
-
mai bine spus, voi vedea adevărul despre Dora. Pentru câteva clipe, erau doar umbre și liniște. Apoi se Întrezări o rază de lumină vibrând În Întuneric și din neant apăru o fetiță, firavă. Se pare că era din Kolberg, de pe coasta pomeraniană. Slabă și fără dinți În față, cu codițe și gesturi indiferente, stătea mână-n mână cu un băiat mai mare. Dar Karp nu căuta această fată, pentru că imediat a Întors raza Într-o parte. Imaginea tremură, apoi apăru aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să adorm de tot. Nu-mi dau seama cât a mai durat bătaia. Într-o clipă de o luciditate absurdă, am descoperit că stăteam În patru labe, ca un câine, apoi un șut m-a pocnit atât de tare În coaste, Încât m-a ridicat de pe jos. Am căzut din nou Într-o parte, și dacă necunoscuții care mă torturau (trebuie să fi fost mai mulți, dar câți erau de fapt? doi? douăzeci? o sută șapte?) nu s-ar fi aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spusese să se târască până la oglindă. Când vizitatorul Încercase să riposteze, Dora Îi apăsase spatele cu piciorul, cu grijă dar cu fermitate, Înștiințându-l că nu-i va da drumul până când nu-și sărută reflacția din oglindă. Mă Înghionti În coaste, râzând. — Unii bărbați sunt atât de naivi. Eu chiar cred că, de fapt, sunt mult mai interesați de propria lor persoană. Femeile servesc doar ca pretext. Mai bine ar recunoaște, În loc să facă circul ăsta exagerat. Sentimente de genul ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Heino ca să-mi las valiza, cel care mi-a deschis ușa a fost Boris. Observându-mi ochiul Îngălbenit și buza umflată, s-a Întrebat ce pățisem. M-am așezat pe canapea lângă Chérie care continua să doarmă liniștit, cu coastele tremurânde ceea ce, În mod ciudat, m-a impresionat. I-am servit lui Boris varianta scurtă despre cum am fost jefuit cu două nopți În urmă În drum spre casă, pe scurtătura de peste maidan. Când am terminat, a Înjurat, răsucindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
încununarea a bunăvoinței lor, îl trimiteau să petreacă împreună cu mama un weekend gratuit, a-ntâia, în Atlantic City, nici mai mult nici mai puțin decât într-un hotel din acelea elegante, goișe (laolaltă cu toți ceilalți agenți de asigurări de pe coasta Atlanticului care depășiseră PAV-ul, planul anual al vânzărilor), pentru ca acolo să se simtă intimidat de recepționer, chelner, hamal, ca să nu mai zic de clienții plătitori, de-a dreptul nedumeriți. Și-apoi, el credea sincer în ceea ce oferea spre vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trezesc într-o eră mocirloasă, acvatică, înainte de apariția familiilor în accepțiunea de azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți evreii care se zgribulesc dârdâind sub jetul rece al dușului din colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în abureala densă, sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aer, mi-au povestit totul despre copiii și nepoții lor din Cincinatti (cu ajutorul unui portmoneu plin de materiale vizuale), își trag ușurel coate și dau din cap aprobator, cuprinși de o mulțumire mută; ba chiar îi împung cu degetul în coaste pe prietenii lor așezați de cealaltă parte a culoarului, o pereche din Mount Vernon cu care tocmai au făcut cunoștință (soții Perl, Sylvia și Bernie), iar aceștia kveln 1 și ei să vadă un tânăr avocat evreu, înalt, arătos (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Muncitorilor Industriali. Adlai Ewing Stevenson (1900-1965), guvernator în Illinois, candidat al Partidului Democrat la alegerile prezidențiale din 1952 și 1956, învins de fiecare dată de către Dwight Eisenhower. Conchistador spaniol (1475-1517) care în 1513 a descoperit Oceanul Pacific și a început colonizarea coastei de vest a Americii de Sud. Ploșniță. De bună seamă, mai încape îndoială? Puișor. Citat din Biblie, Psalmul 136, 1. Pupă-mă-n cur. Grafician american (1894-1978) remarcabil în redarea scenelor de familie din viața de zi cu zi a micilor orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mult, că nu era mare lucru să mai riște puțin. Închise geamantanul și-l puse la loc În plasă, dar lăsă ghidul să-i alunece sub bluză și apoi la subsuoară, unde-l putea ține presându-l cu brațul de coaste. Acum nu mai avea rost să se Întoarcă la locul ei, pentru că s-ar fi Întâlnit cu doctorul Czinner pe drum. Și atunci Își aminti de domnul Quin Savory, pe care venise să-l intervieveze. Fața acestuia Îi era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încă mai cugeta la prima ei supoziție. Atitudinea lui o puse În Încurcătură și, pentru un moment chinuitor, avu Îndoieli. Scap din mână subiectul meu cel mai bun? Să nu fie aici subiectul cel mai bun, ci la școala de pe coasta de sud, printre clădirile de cărămidă roșie, băncile de pin lăcuit, suporturile pentru călimări, clopoțeii fisurați și mirosul hainelor de băieți? Îndoiala o făcu mai puțin sigură de sine și vorbi blând, mult mai blând decât intenționase, căci Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind nervos fără veste, Îi dădu câinelui un șut Între coaste și spuse: — Marș afară! Totdeauna pretinzi să ți se acorde atenție. Căpitanul Alexici se trezi și spuse pe un ton de mare ușurare: — Ei, gata deci. Doctorul Czinner privi În podele, la cinci metri În stânga soldatului de pază, și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
negocierile pentru a face un show TV la Paris, era și mai bine, de vreme ce urma să călătorească frecvent În Europa. Între timp, vechiul meu prieten Thackeray Johnston - care o ștersese la Parsons când toți ceilalți se duseseră la colegii de pe Coasta de Est - mă contactase și mă Întrebase dacă vreau să mă ocup de casa lui de modă. Lucrasem pentru un mare designer european În L.A., care Îmbrăca actrițe, și eram pregătită pentru ceva mai mult. Thackeray Își făcea un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un mini-depozit al companiei respective: era suficient de mare Încât să depozitezi aici toată Coasta de Est. Numai salonul avea, cu siguranță, vreo 15 m lungime, cu geamuri din tavan până la podea, care ofereau priveliștea acoperișurilor drăguțe din Soho. Oriunde te uitai, erau lucrări de artă: un pudel gigantic de Jeff Koons ici, o pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tati? Care-i cel mai mare ziar din Nevada? Din Reno sau din Las Vegas? zic. Și, privind pe geam, cu ochii îngălbeniți de lumina reflectată, Stridie zice: — În general. Cu Carson City cu tot. Și-i spun. Pădurile de pe Coasta de Vest sunt sufocate de mătură scoțiană, mătură franțuzească, iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și cu variola, zice, am adus în America și boala ulmului olandez, într-un transport de bușteni pentru o presă de furnir, în 1930, sau mana castanului, în 1904. Mai este și o ciupercă patogenă care rade vegetația plajelor de pe Coasta de Est. Gândacul asiatic cu corn, introdus în New York în 1996, o să extermine, probabil, toți arțarii din America de Nord. Ca să le controleze populațiile, zice Stridie, fermierii au introdus ciuma bubonică în coloniile de câini de prerie, și, în 1930, dispăruseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Nu, nu-i vorba de asta. Poate că n-o să se apuce să trâmbițeze pentru că încă mai vrea ceaslovul. Și Mona nu zice nimic. Se răsucește în scaun și-și ridică într-o parte bluzița țărănească. Pielea albă de pe coaste, sub brațe, e plină de urme vinete. Dragoste cu năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen, Helen zbiară: — Care-ar fi un sinonim pentru „chinuit“? Biroul ei este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de-a binelea interiorul cursei. Pasagerii toți stau cu gîturile întinse și cu ochii măriți, privind înainte îngroziți de gîndul că ar putea rămîne troieniți în plin cîmp, pe șosea. La fiecare mișcare laterală a mașinii, sub presiunea vîntului în coastă, li se taie răsuflarea, gîndind cum ar putea să se salveze, în ce parte să se arunce, pentru a nu fi striviți dacă se răstoarnă. La următorul val mai mare, care blochează drumul, cursa înțepenește o clipă, apoi, în timp ce botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la asfalt, înfig zalele lanțului, urnind cursa printr-o zvîcnitură, aruncînd-o înainte. Șoferul trage de volan, aduce cursa de-a lungul șoselei, dar, în clipa următoare, vîntul, pornit mai cu putere, lovește în coasta stîngă iar roțile din față lunecă vreun metru spre șanț. Șoferul înjură călcînd frîna. Rău! sare în sus Lazăr. Ia dă la mine, că nu de-aia am pus lanțuri. O clipă, șoferul ezită, dar își amintește precizia cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîmp deschis acuși. Batem un cui în mijlocul mașinii, pînă în asfalt, și-o lăsăm pe post de cocoș de tablă, să facă ceva în voia vîntului. Șoferul tace, cu privirea țintă înainte, încordat, atent la vîntul ce-l simte în coastă, coborît cu putere peste coama dîmbului ce mărginește șoseaua în stînga, îngrozit de gîndul că, la cîmp deschis, curentul venit razant cu pămîntul, oprindu-se în toată suprafața laterală a cursei, ca într-un panou, se va juca în voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum să fie? Ca la Sălcii, iarna; oricum, nu-i în cîmp. Dă-mi, domnule, să vorbesc și eu! întinde profesorul mîna nervos, dar șoferul deja a închis. Deasupra întregii încăperi s-a așternut o liniște grea, apăsătoare, strivită în coaste de viscolul izbit furios în ferestrele mari. Va trebui să stăm aici peste noapte spune șoferul încet. Mîine în zori vor trimite înaintea noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și dacă vîntul ăsta smulge acoperișul clădirii? întreabă un călător apropiindu-se de bar. Cum să-l smulgă? se miră arhitectul. E ancorat solid în stîlpii de rezistență. Pe ușa din coasta barului pătrunde Mihaela, o femeie scurtă și grasă, urmată de soțul ei, Pavel, un bărbat într-un pulover pe gît, cu dungi mari, colorate strident. Se salută cu Andrei, apoi hotărăsc să aprindă plita și să ia comenzi de la mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se toarne cratița cu fasole în cap" surîde Mihai fără să se poată abține. De ce rîzi?! se înfurie Muraru. Vrei să spui că nu sînt bărbat pentru că n-am bătut-o? Cu ce eram mai bărbat dacă-i rupeam două-trei coaste?! Insinuezi că mă-nșeală pentru că nu-s bărbat?... Dom' Muraru... îngînă Mihai, vrînd să-l tempereze, îngrozit de gîndul că, puțin dacă mai ridică vocea Muraru, vor fi în centrul atenției. Hm! pufnește Muraru pe nări ca un bivol ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
furios, împingînd copilul în direcția tatălui. Vin' la tata, Vlăduț îl prinde bărbatul pe copil de mînuță, apropiindu-l, continuînd să-l țină pe celălalt pe genunchi. Într-o zi murmură el tot îmi ies din pepeni și-ți scot coastele de drac; proastă mi-a trebuit, proastă am; mai bine-mi legam un pietroi de gît! Îmbracă cu greu copilul, îi trage pantalonii peste flaneluță și-l urcă alături de celălalt, pe genunchi, încercînd să-i amăgească pe rînd cu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unei pături. Bătrîna cu ochelari, așezată lîngă soț, uită să mai clatine din cap, dar continuă șirul de oftaturi prelungi. Nina, întinsă, învelită pînă la brîu cu o pătură mai veche, roasă și aspră, își îndeasă cu putere tîmpla sub coasta actorului, simțindu-se mai în siguranță cînd mîna acestuia, cu degetele desfăcute, i se oprește în părul de la ceafă, ca un paravan între capul ei și zidul rece. În brațele tatălui, unul din băieți doarme, învelit bine în sumanul țăranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ostenită, mîna lui Mihai se oprește pe fruntea fetei care stă deasupra, culcată pe trupul lui, fără să mai înceapă un nou drum prin părul frumos buclat, răsfirîndu-l. Răsuflarea fierbinte, înăbușită în pieptul lui, deasupra sternului, se împrăștie egal pe coaste pînă spre spate. Bagă palma sub bărbia fetei și-i ridică obrazul. Doi ochi senini, migdalați, cu luciri vii în adîncuri, peste care s-a așternut o pînză transparentă de liniște, îl învăluie în apa lor, ca marea în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]