1,239 matches
-
transparența cărora curgeau ape limpezi, ca să se adune apoi în bazine cu peștișori colorați, flori și candele plutitoare. Se înțelege că și vinurile vechi de Drăgășani curgeau la fel de limpezi din prăfuite sticle scoase direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era susținut, la momentul potrivit, de strigăturile fetelor și flăcăilor, în buna tradiție și în duhul Luminăției Sale, Poetul. Când trecură în salonaș pentru cafea și se îndesi fumul ciubucelor, la insistențele celor prezenți, Nicolae se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
erau în măsură să-l liniștească. Își simțea sufletul ca pe o pasăre ciudată, rămasă în ploaie, pe un singur picior. Și, orice ar fi făcut, la orice s-ar fi gândit, pasărea rămânea sub acea ploaie necontenită din el, cocoțată pe unicul ei picior și cu aripile mult prea grele, cu totul căzute. Mânca pe unde apuca și fără chef. Călărea pe străzi, uneori de mai multe ori pe una și aceeași stradă, fără să-și dea seama. Chiar dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-a prefăcut speriată, după care a izbucnit și ea în râs. —Mulțumesc pentru sfat. O să-ncerc să-mi fac curaj. Ușa de la intrare s-a deschis și Nick, roșu la față, s-a prăbușit literalmente în hol. Milly stătea cocoțată pe picioarele lui, astfel încât să pășească în tandem. Puneți ceainicul pe foc, a strigat Nick în lungul holului. Te apucă setea atunci când ai un pasager la bord! Bună ziua, domnișoară. S-au bucurat rațele să te revadă? Susan a ridicat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Deborah a izbucnit în râs, iar Julia a văzut că așa femeia arăta și mai drăguță. Dintr-odată, muzica s-a oprit și cineva a început să bată în microfon. Liniște, vă rog! Cel care vorbise era James, care se cocoțase pe micul podium instalat într-unul dintre colțurile sălii. —Așa cum știți cu toții, ne-am adunat aici ca să sărbătorim ziua de naștere a superbei mele soții, Julia... James a privit peste marea de capete către lateralul încăperii, acolo unde se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nisip din stratul ce-l acoperea, insensibil la căldură, la muște și chiar la șopârla care, la un moment dat, îi trecuse peste față și acum stătea acolo, verde și albă, la mai puțin de un metru de nasul lui, cocoțată pe piatră, observându-l cu ochișorii ei rotunzi, negri și jucăuși, neîncrezătoare în acel animal necunoscut, doar ochi, nas și gură, care îi invadase teritoriul. Ascultă. Vântul nu aducea zvon de glasuri omenești, iar soarele, foarte sus, căzând vertical, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă în ger și în ceață. În local era cald, o atmosferă plăcută, familiară, străbătută de aburii de la bucătărie, care aproape că-i săturau înainte să vadă pe masă varza călită și cârnații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
uitat la celălalt polițist, care ședea discret Într-un colț, cu un carnet În poală. Dacă tot avea de gând să facă pe secretara, trebuia să-și Îndeplinească misiunea cum se cuvenea: să-și țină picioarele Încrucișate elegant și să cocoațe carnetul pe genunchiul Îmbrăcat În pantaloni gri. Pixul plutea pe suprafața hârtiei, În aparență aproape fără să-o atingă. Nu părea pus În Încurcătură de rapiditatea cu care vorbeam. Mi-am spus că ar trebui să fac pauze de respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de a trage de la o distanță atât de mică? Oricum, Iusuf nu este atins, sultanul n-are timp să slobozească o a doua săgeată, iar prizonierul se năpustește asupra lui. Și Alp Arslan, care nu se poate apăra dacă rămâne cocoțat pe piedestalul său, caută să se elibereze, Își Încurcă picioarele Într-o pernă, se poticnește și cade la pământ. Iusuf este deja deasupra lui, ținând În mână cuțitul pe care-l păstra ascuns În veșminte. Izbutește să-l strecoare printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În locul și spre profitul său. Așa au ajuns la curtea șahului vreo treizeci de funcționari belgieni, a căror influență avea să cunoască o ascensiune vertiginoasă. Cel mai important dintre ei, un oarecare domn Naus, a reușit, printre altele, să se cocoațe până În cele mai Înalte sfere ale puterii. În ajunul Revoluției, era membru al consiliului suprem al regatului, ministru al Poștelor și Telegrafului, trezorier general al Persiei, șef al departamentului pașapoartelor, director general al Vămilor. Se ocupa, În plus, de reorganizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
măsea. Dacă află că te-ai luat de puștiul lui, ai încurcat-o. Are să se țină după tine și n-are să te slăbească până când nu ți-o plăti cu vârf și îndesat. Îți aduci aminte când a trebuit să te cocoți pe acoperișul chioșcului, ca să scapi de furia lui? Abia după ce l-am chemat pe fratele tău cu Nero, s-a hotărât să plece de acolo.” „Ei, asta s-a întâmplat acum un an. Între timp și-a mai pierdut vlaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un nume distins și i-aș fi strigat Annei „aspetta”. Așa, nu i-am spus nimic și ne-am dus fiecare în drumul lui. Signor Giovanni nu era îngrijorat, deși eu lipsisem atât de mult. Conducea bicicleta în sufragerie, stătea cocoțat în șa numai în maiou și pedala pe loc. Partea din față a bicicletei se mișca în sus și în jos, asta face bine la inimile mici. Signor Giovanni avea o problemă cu inima, așa cum unchiul meu avea o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să arătăm ca cerșetorii, dar nici ca unii pe care-i dau banii afară din casă”. Tata s-a așezat pe scaun numai în maiou și chiloți, pe pulpă îi puteam vedea cicatricea pe care o căpătase cândva, în copilărie, cocoțându-se pe un gard. Cinci centimetri mai sus de marginea șosetei. De jur împrejur, nu-i creșteau fire de păr. A spus: „Acum să repetăm totul de la început”. A trebuit să-l întreb din nou: „De ce, domnule Teodorescu, doriți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
clipa aceea s-a întâmplat. Lea, care se trăsese deoparte, puțin mai la stânga, sub un copac, a scos deodată un țipăt. Ca toți ceilalți, am înlemnit de spaimă și noi, iar când ne-am uitat într-acolo, am descoperit-o cocoțată în vârful copacului. Dedesubt se aflau o grămadă de vaci care mugeau pașnic și n-o luau deloc în seamă. De o creangă subțire părea să atârne ceva. Privind mai atent, ne-am lămurit că era sutienul ei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ale câinelui la sosirea stăpânului, și apoi, la fel cum ar face cineva invitat să petreacă acolo un timp, se instală. Pentru cineva care nu trebuie să se miște, e ușor, e indiferent dacă se află așezat pe podea sau cocoțat pe un șifonier. Repetiția orchestrei se terminase târziu, În curând avea să fie noapte. Violoncelistul dădu de mâncare câinelui, apoi Își pregăti propria cină din conținutul a două cutii pe care le deschise, Încălzi ce era de Încălzit, apoi Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și apoi dispar fără rușine. La ora unu și jumătate, doamna a plecat la cumpărături. Amândoi bolnavii dormeau profund. Lumina blândă a soarelui de după-amiază inunda camera și aveam senzația că o să mă fure și pe mine somnul, așa cum stăteam cocoțat pe scaunul cel rotund. Crizantemele albe și galbene din vaza de pe masa de lângă fereastră îmi spuneau că e toamnă. În aer plutea miros plăcut de pește fiert - era peștele care nu se mâncase la prânz. Asistentele circulau în permanență pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ochii sau să-i închidă. Mă întrebam dacă știa cine sunt. Părea mai relaxat numai în prezența mea, fără Midori de față. Probabil mă confunda cu cineva... sau cel puțin așa voiam eu să cred. — E frumos afară! am spus, cocoțat pe scaun, cu picioarele sub mine. E toamnă, duminică, vreme superbă și aglomerat peste tot. Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci într-o asemenea zi este să te relaxezi acasă. E obositor să te ciocnești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca niște copii proști. Mă uit spre Daisy și-l văd pe Lewis că o cuprinde cu brațul și-i șoptește ceva seducător la ureche. Ea chicotește fericită și se cuibărește la pieptul lui, prefăcându-se atentă la cei doi cocoțați pe bar, dar își lipește corpul de el ca să compenseze impresia creată de privirea ei. Fără vreun motiv anume, simt că am obosit. Mi-e greu să văd cupluri fericite, chiar dacă, în cazul de față, instinctul îmi spune că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
L IX Mi-am dat seama că eram la Fântâna Mioriței, lângă Clubul Diplomaților. Neavând încotro, am intrat în parcul Herăstrău și am început să bat aleile. În cele din urmă am ochit un mesteacăn mai confortabil și m-am cocoțat în el. M-am fixat între două crăci. Se lăsase frigul și când mă lua ațipeala crengile se opinteau, încercând să mă arunce la pământ. Ca să nu adorm și să nu mă prăbușesc spre frângerea gâtului, am început să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
periferia cu fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste directoare ale școlii din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe harta lumii. Nașpa! Mai bine ne ținem gura. Singura care are curajul să țipe e o femeie în negru, cu broboadă pe cap: pocăiți-vă! Și-a întors Dumnezeu fața de la noi! Vai și amar de capul nostru! E cocoțată pe un garaj și de acolo aruncă asupra mulțimii de viitori miliardari fluturași cu îndemnuri la pocăință. Într-un fel are dreptate și ea. Să luăm de patru ori la Caritas și ne pocăim. Mulți dintre noi vor să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și noi la hotel să mâncăm ceva? Ieșim mai târziu la plimbare. Degeaba! Intrase deja în Cazinou. Îngrijorat, m-am ținut după ea. Am pătruns într-o sală imensă, plină de jocuri mecanice. Spre surprinderea mea, pe scaunele înalte erau cocoțați mai ales puștani în jur de paisprezece ani. Parcă ne găseam într-un cazinou de mâna a doua din vreun cartier bucureștean, iar nu în inima munților care te provocau să-i încaleci, să te bați cu ei. Doar ornamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul, o trimitea să aducă bourul ucis: aport, Molda! aport! Sau s-a înecat în timpul braconajului voievodal? Nu mai țin minte. O altă cracă a arborelui se ramifică înspre străbunii mei austrieci. Cel mai sus este cocoțată, în mod convențional, Maria Tereza, pentru că numai așa se explică hormonii și lighioanele din sângele acestui tronson familial. Austria este cea mai titirită, bibilită și scărpinată țară din lume - ordine și floricele! Austriecii sunt cei mai nestăpâniți, derutați și imprevizibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
venit să salvați pe careva? pfii, ca și mine! Uite, vii să salvezi și după aia uiți pe unde-ai venit până-ți putrezesc oasele aici. Haidem! Când ne furișăm prin cartierul nou-nouț, gâfâind pe la colțurile blocurilor, afară din lumea cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer tare peste cadavre pârâitoare de frunze fără coșciuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată din spatele ei era fixată în șuruburi o plăcuță argintie: Director General Doctor Ulise Iolescu. O îmbrânci cu umărul și secretara, cocoțată pe tălpi groase ca niște cărămizi, se prăbuși icnind pe birou. C XLII Cosmin apăsă clanța și izbi ușa de perete. Departe, la capătul unui covor-curcubeu, directorul stătea răsturnat într-un fotoliu de piele. Își fuma obișnuitul Lucky Strike cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că avea răspunderea unei nave, în afara celei față deKane. Ne așezăm și așteptăm... și voi vă întoarceți la lucru... 7 ― Ce părere ai? Lac de sudoare, înghesuit într-un colț al modulului 12 în compania unui Brett asemenea, Parker se cocoțase peste sudura efectuată de prietenul său pentru a închide defi nitiv delicatele conexiuni. Se străduiau să facă o treabă care necesita serviciile electronice ale unui trasor acționat de la distanță. Nedispunând de toate aceste facilități, ei se vedeau nevoiți să regleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]