1,506 matches
-
Iadul. Pavel obține odihnă pentru cei osândiți în ziua Învierii Domnului. 45-51. A doua vedenie a raiului. Nu se cunoaște data primei traduceri a acestui apocrif în limba română. Din secolele XVI-XVIII se păstrează cinci versiuni, aflate în următoarele miscelanee: "Codex Sturdzanus", "Codicele Todorescu", "Codicele Marțian" (acesta reproduce întocmai versiunea anterioară), "Apocriful Iorga" și "Ms. rom. BAR 4988". Cercetând aceste texte, filologul Gheorghe Chivu a ajuns la concluzia că ele nu descind din versiunea slavă publicată de Božidar Vuković la Veneția
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
și postclasic, operă care în final a depășit în dimensiuni codul propriu-zis. Versiunea scurtă a operei, numită Pandectele sau Digestele, conținând cele mai relevante și folositoare parți ale întregii opere legislative, a fost desăvârșită în 533. În anul 534, întregul Codex Justinianus a fost publicat, împreună cu o lungă serie de legi noi create de Iustinian I pentru a reflecta realitățile contemporane - Novellae. Viața lui Tribonian este redată in scrierile lui Procopius.
Tribonian () [Corola-website/Science/302245_a_303574]
-
prin produse fabricate din cereale fără gluten toxic, la care se adaugă aditivi alimentari capabili să înlocuiască proprietatea de liant al glutenului.Etichetarea alimentelor de larg consum din comerțul alimentar obligă producătorii alimentari să declare existența glutenului, normativ inclus în Codex Revised standard 1999. Acest normativ a fost preluat de Uniunea Europeană prin normativul
Gluten () [Corola-website/Science/304455_a_305784]
-
Codicologia (fr. "codicologie"; lat. "codex, icis" - carte, gr. "logos" - vorbire, știința) este știința specială a istoriei care studiază tehnică de execuție a manuscriselor, urmărind suporții grafici, sistemele de tăiere și liniere a filelor, modul de numerotare a caietelor, stilul și ornamentația, materialul folosit ca suport
Codicologie () [Corola-website/Science/298813_a_300142]
-
și geometriei. Leonardo a preluat proporțiile și standardele arhitecturii romane și le-a aplicat formelor de mișcare caracteristice tuturor ființelor vii. Într-un fel, robotul era "Omul vitruvian" adus la viață. Studii privind menționarea robotului în manuscrise se află în "Codex Atlanticus" (în special folia 579). O cercetare mai aprofundată a indicat foliile 1077, 1021 și 1021 ca surse posibile pentru mecanismele robotului. Robotul lui Leonardo se mișca. Nu era acționat electric, ci pus în mișcare cu ajutorul unui sistem de corzi
Robotul lui Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/323145_a_324474]
-
șoldurile), iar celălalt pentru partea de sus (brațele, umerii, palmele). În 1957 Carlo Pedretti a fost prima persoană care avea să descopere desenele, ascunse printre nenumărate modele ale lui Leonardo. Cavalerul mecanic a fost din nou menționat în 1974, în "Codexul Madrid" editat de Ladislao Reti. Cu toate acestea, nu a existat nicio încercare de a-l reconstitui până în 1996. Multe expoziții și muzee au inclus un soldat pe roți etichetat „Robotul lui Leonardo”. Reprezentări coputerizate ale robotului au existat de-
Robotul lui Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/323145_a_324474]
-
stilul Manuelin. Angajați ca arhitecți au fost portughezul Diogo de Arruda și spaniolul Joăo de Castilho. Succesorul lui Manuel I, Regele Ion al III-lea, a demilitarizat Ordinul, transformând-ul într-un ordin în mare parte religios ce avea un codex bazat pe cel al lui Bernard de Clairvaux. De asemenea a ctitorit un nou claustru în 1557, claustru ce este cel mai bun exemplu de arhitectură Renascentistă din Portugalia. În 1581, după o criză succesorală, nobilimea portugheză s-a reunit
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
se poartă diplomatic cu mare atenție față de drepturile onorifice bisericești; astfel în 529 el declară biserică din Constantinopul în frunte tuturor celorlalte și episcopul ei patriarh ecumenic, iar în 533 recunoaște pe Agapet al Romei ca șef al tuturor bisericilor (Codex I, 1), dar refuză să-i supună nouă arhiepiscopie ilirica în 536. în 545 prin Novela 131 din 18 martie dap uteri egale ambilor patriarhi din romă veche și nouă, iar în cap. 3 preve aotucefalia deplină a Justineanei Prima
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele și Rohonczy sau Rohonc, în toate combinațiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit și încă nedescifrat în mod convingător. Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc în Burgenland (astăzi Rechnitz pe teritoriul
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
și încă nedescifrat în mod convingător. Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc în Burgenland (astăzi Rechnitz pe teritoriul Austriei) până în 1838, când contele Gusztáv Batthyány și-a donat biblioteca, inclusiv codicele, Academiei de Științe a Ungariei. Deși este încetățenită varianta „"codexul" Rohonczi”, articolul de față optează pentru denumirea „codice”. Au fost propuse de-a lungul timpului diverse interpetări sau „traduceri”, fără ca vreuna să se bucure de un ecou remarcabil din partea specialiștilor. Attila Nyíri a propus o interpretare publicată în "Theologiai Szemle
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
un text în Hindi pe care apoi l-a tradus în maghiară și l-a publicat în ediția 2004/6 - 2005/1 a periodicului "Turán." În interpretarea sa, codicele se vrea a fi o evanghelie apocrifă. Marius-Adrian Oancea identifică conținutul codexului ca fiind religios, concentrându-se pe subiecte din Noul Testament; limba codexului ca fiind maghiara iar scrierea ca fiind o variantă a scrierii maghiare veche (alfabetul secuiesc sau runele secuiești). Soluția propusă este publicată în format electronic la rohoncbyoancea.blogspot.com.
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
maghiară și l-a publicat în ediția 2004/6 - 2005/1 a periodicului "Turán." În interpretarea sa, codicele se vrea a fi o evanghelie apocrifă. Marius-Adrian Oancea identifică conținutul codexului ca fiind religios, concentrându-se pe subiecte din Noul Testament; limba codexului ca fiind maghiara iar scrierea ca fiind o variantă a scrierii maghiare veche (alfabetul secuiesc sau runele secuiești). Soluția propusă este publicată în format electronic la rohoncbyoancea.blogspot.com.br Viorica Enăchiuc interpretează codicele ca pe o cronică a blakilor
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
-lea, pe care l-a urmat în 1420 la Roma, unde l-a avut ca elev pe Lorenzo Valla. În 1421-22 Aurispa a fost la Constantinopole, unde a îndeplinit misiuni pentru împăratul Manuel al II-lea Paleologul și a colecționat codexuri. Zelul său de colecționar a atras atenția împăratului, care l-a acuzat că spoliază orașul de cărțile sale. În 1423 s-a întors la Veneția, aducând cu sine 238 de volume ale autorilor clasici, cumpărate la Constantinopol. Printre lucrări se
Giovanni Aurispa () [Corola-website/Science/326561_a_327890]
-
său de colecționar a atras atenția împăratului, care l-a acuzat că spoliază orașul de cărțile sale. În 1423 s-a întors la Veneția, aducând cu sine 238 de volume ale autorilor clasici, cumpărate la Constantinopol. Printre lucrări se numărau "Codex Laurentianus" (care conține șapte piese de teatru ale lui Sofocle, șase piese de teatru ale lui Eschil, Xenofon, "Argonautica" lui Apollonius din Rodos. Se spune că, întors la veneția fără bani, a fost obligat să-i amaneteze colecția, pentru 50
Giovanni Aurispa () [Corola-website/Science/326561_a_327890]
-
născut cu numele de Bandulovic (n. 1593, Skopje, Macedonia - d. 27 ianuarie 1650, Bacău) a fost un arhiepiscop romano-catolic de origine bosniacă, care a îndeplinit funcția de administrator apostolic al credincioșilor catolici din Moldova (1644-1650). El este autorul așa-numitului "Codex Bandini". s-a născut în anul 1593, în orașul Skopje (Macedonia), într-o familie de origine bosniacă. Numele său de familie era cel de Bandulovic. A urmat studii de teologie la Roma și a intrat în Ordinul Franciscanilor Minoriți Observanți
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
Bacău, la data de 27 ianuarie 1650, fiind înmormântat aici prin grija secretarului său, Petru Parcevici. În urma vizitei arhiepiscopului Marco Bandini în toate parohiile catolice din Moldova între 19 octombrie 1646 și 20 ianuarie 1647, el a redactat așa-numitul "Codex Bandini" ("Visitatio generalis omnium ecclesiarum catholicarum romani ritus in Provincia Moldaviae"), care era destinat să fie trimis la Roma, la papa Inocențiu al X-lea și la Congregația De Propaganda Fide. Acest codex este de fapt un raport, terminat de
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
ianuarie 1647, el a redactat așa-numitul "Codex Bandini" ("Visitatio generalis omnium ecclesiarum catholicarum romani ritus in Provincia Moldaviae"), care era destinat să fie trimis la Roma, la papa Inocențiu al X-lea și la Congregația De Propaganda Fide. Acest codex este de fapt un raport, terminat de redactat la Bacău, la 2 martie 1648, în care Bandini descrie constatările făcute în cele 40 de localități pe care le-a vizitat. La sfârșitul lucrării, el face lista localităților vizitate, cu familiile
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
sunt descrise obiceiuri de nuntă și de înmormântare, obiceiuri de la curtea domnitorului Vasile Lupu, viața religioasă, biserici ortodoxe și armenești, mănăstiri, școli, legende care circulau pe atunci, modul de viață al oamenilor simpli și al boierilor, îmbrăcăminte, drumuri, ocupații etc. Codex Bandini a intrat în posesia Academiei Române în două manuscrise: "manuscrisul 80" (cu semnătura olografă a lui Bandini), care datează din secolul al XVII-lea, fiind donat de diplomatul Constantin Esarcu la sfârșitul secolului al XIX-lea și "manuscrisul 154", care
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea și "manuscrisul 154", care este o copie a manuscrisului 80, datând din secolul al XVIII-lea, achiziționat în a doua jumătate a secolului al XX-lea. În anul 1895, acad. V.A. Urechia a publicat Codexul în "Analele Academiei Române", raportul bucurându-se de studii speciale din partea istoricilor Andrei Veress și Nicolae Iorga.
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
fost mutate la biblioteca din Piața Bolyai, astfel sa rezultat Fondul „Teleki-Bolyai”. Aici se află unul din cele mai importante registrări scrise a limbii maghiare, intitulat "Marosvásárhelyi sorok" (în ), care provine din secolul al XIV-lea. Documentul face parte din Codexul Koncz și a fost găsit abia în 1957 de către Elek Farczády. În Biblioteca Teleki-Bolyai funcționează Muzeul Bolyai pentru a aduce omagiu matematicienilor mureșeni, Farkas Bolyai și János Bolyai. Piața centrală, Piața Trandafirilor, renumită datorită trandafirilor care împodobesc piața în ultimii
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
230 manuscrise și aproape 600 incunabule. Cele mai vechi incunabule din colecția bibliotecii sunt: Între cele mai vechi lucrări din colecție se numără și "De sacramentis", de Nicolaus Olahus (Viena, 1561), Palia de la Orăștie (Orăștie, 1582) , și o parte din Codex Aureus, cu evangheliile lui Matei și Marcu din secolul al IX-lea. După Unirea Transilvaniei cu România din 1918 și până la naționalizarea din 1949 institutul astronomic, stația meteo și biblioteca au rămas în administrarea Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, fiind
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
în această limbă mai ales scrieri religioase din ebraică și arameică. După expulzarea evreilor din Peninsulă Iberică, în noile țări de adopțiune a crescut și mai mult această activitate de traducere. Pe lângă traduceri ale Bibliei ebraice (Tanah) s-a tradus codexul juridic iudaic Șulhan Aruh (Shulkhan Arukh) (care deja în originalul ebraic conținea câțiva termeni împrumutați din ladino sau din castiliana contemporană)., de asemenea scrieri didactice și de morală ca de pildă Shevet Musar שבט מוסר. Creația cea mai importantă în
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
Dumnezeu în simbolul unei flăcări arzânde a trecut printre animalele sacrificate și tăiate în două (cf. Gn 15). Sară, iremediabil sterilă, pentru a avea totuși un fiu, s-a prelevat de dreptul pe care i-l conferea legea babiloniana (cf. Codex Hammurabi, 144-147) și i-a oferit lui Abraam pe sclava să Hagar, că ea să-i dea un moștenitor, care ar fi fost considerat fiul stăpânei. La 86 de ani Abraam l-a avut în felul acesta pe Ismael (cf.
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
V-lea l-au înlăturatde la conducere. În octombrie 1041, principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno apare pentru ultima dată ca semnând un act din poziția de duce de Gaeta. Din actele datate în august 1042, prezervate în "Codex Caietanus", se deduce că Leon guverna ca duce, probabil ca urmare a aclamațiilor populare împotriva lui Guaimar. În orice caz, el a fost alungat în acel an de către normandul Rainulf Drengot, căruia Guaimar îi cedase drepturile consulare și ducale asupra
Leon I de Gaeta () [Corola-website/Science/324888_a_326217]
-
Lordul Darkar, noul inamic al lui Winx. Lordul Darkar, supranumit „"Fenix-ul Întunecat"” este pe urmele obținerii unei puterii uriașe, localizată în dimensiunea Realix. Însă pentru a putea deschide portalul către Realix, el trebuie să găsească cele patru bucății ale Codex-ului. Una dintre acestea se află în Satul Zânișoarelor, de aceea acesta le ține ostatice. Între timp Lordul Darkar se aliază cu Trix și pornesc în căutarea Codexului. La Alfea, Winx învață că pentru al învinge pe Darkar trebuie să
Winx Club () [Corola-website/Science/312189_a_313518]