1,218 matches
-
340-429. footnote>. Cu aprobarea Maicii Starețe Stavrofora Eufimia Popa și cu ajutorul maicilor ghide Hrisantia și Andreea, cărora le mulțumesc din suflet, am avut imediat acces la manuscrisul dorit. Bucuria a sporit când, alături de manuscrisul vizat, am mai descoperit un alt codice psaltic, amandouă fiind expuse în muzeul mănăstirii. Maica Hrisantia mi-a spus că unul dintre manuscrise (nr. inv. 32) este expus din anii 60, dar celălalt (nr. inv. 3327) a intrat de curând în patrimoniul muzeului, fiind dăruit de două
Dou? manuscrise psaltice din Muzeul M?n?stirii ?ig?ne?ti by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
și Roma antică exista obiceiul legării printr-un cotor și curele a mai multor tăblițe de lemn cerate; mai târziu, se folosește ca suport foaia de pergament. Primele „cărți” (secolele III-IV) astfel construite din manuscrise diverse legate poartă denumirea de codice (codexuri). În Evul mediu, mănăstirile reprezintă centrele unde se copiază cele mai multe manuscrise, dar sunt elaborate și cărți noi; copierea și decorarea manuscriselor cu miniaturi și inițiale aurite ajunge o îndeletnicire la rangul de artă. Dincolo de sensul de document cu un
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
dată între 25 mai 1910 - 25 mai 1913 și a doua oară între 28 mai 1916 - 1 iunie 1919). Desfășoară o fecundă și asiduă activitate de cercetare, descoperind numeroase manuscrise slavo-române: "Analele de la Putna", "Cronicile lui Macarie, Eftimie și Azarie", "Codicele de la Tulcea". Opera sa, axată în principal pe studierea istoriei poporului român și a culturii sale în Evul Mediu, se adresează în aceeași măsură istoricului, filologului și lingvistului. Studiile sale, ample comentarii privind probleme și fapte de limbă, se opresc
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
apar trei propoziții, 58 de cuvinte și 33 de sufixe maghiare este scrisoarea de ctitorire a abației din Tihany (1055). Primul text scris în întregime în maghiară este "Halotti beszéd és könyörgés" (Discurs funebru și rugăciune) din 1192-1195, păstrat în "Codicele Pray", o carte religioasă în limba latină, din care este tradus discursul. Este totodată cel mai vechi text scris într-o limbă fino-ugrică. Literatura beletristică în limba maghiară începe în jurul anulul 1300, cu poemul cunoscut sub titlul "Ómagyar Mária-siralom" (Tânguirile
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
Prima carte în limba maghiară este scrisă pe la 1350. Se păstrează din ea așa-numitul "Fragment de la Königsberg", găsit în legătura unei cărți latinești de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Altă carte importantă este despre viața sfântului Francisc de Assisi, "Codicele Jókay" (secolul al XV-lea), o copie a originalului din 1372. În secolul al XV-lea apar câteva liste de cuvinte latinești cu traducerile lor maghiare și câteva texte scurte, dar lucrarea cea mai importantă din această perioadă este prima
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
-lea, fiind cu un secol mai veche decât biserică de lemn din șes, a doua biserică de lemn din sat și una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureș. În podul bisericii de la Ieud a fost găsit în anul 1921 Codicele de la Ieud sau Zbornicul de la Ieud, document ce a iscat polemici fiind considerat de unii istorici prima scriere românească. În austeritatea ei exterioară, încălzita în interior de cioplitura consolelor și de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
al cărții, subtitlul, locul de apariție, anul. Codicologia (grec. codex-carte, logos-știință)studiază manuscrisele vechi sub formă de carte, în vederea realizării de cataloage de manuscrise, fiind o disciplină diferită care s-a desprins din paleografie în anii 1950. Textele din cuprinsul codicelor aparțin literaturii liturghice, de cult, dar și textelor juridice sau cronici sub forma unor codexuri. Manuscrisele erau exemplare de lux, cu format în folio, în Evul Mediu Timpuriu. În Evul Mediu Târziu, dimensiunile s-au micșorat, permițând o circulație mai
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
cler. Miniatură reprezintă un desen sau o pictură de mici dimensiuni, realizate în culori cu mare finețe, având rolul de a ilustra sau completă conținutul unui text, prin împodobirea frontispiciului, titlului, începutului de capitol sau ia inițialelor, în cadrul cărților-manuscrise. De la codice,picturile apar și în acte de cancelarie, cuprinzând reprezentarea stemei orașului sau țării, precum și la inițiale. Dacă inițial, miniaturile erau ridicate la rang de artă, după apariția tiparului, miniaturile au trecut în grafică cărților. Sunt utilizate ca elemente pentru decor
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
Șutești - Biserică filiala Adormirea Maicii Domnului (din lemn),monument istoric. 5. Biserică Verdea, cu hramul Sfântă Treime, construită în anul 1821 și refăcuta în anul 1867 și 1925. În cadrul bisericilor slujesc un numar de 3 preoți. 1. Misăilescu-Panu, Bălașa Dumitru, "Codicele de la Sutești-Vâlcea" (Le "Codex" de Sutești-Vâlcea). Sutești-Vâlcea, Fundația "Dokiana", 1999, 54 p. 2. Arhivele Statului din București (Condica M-Rii Strehaia, ms.326, f.27). 3. (DRH, IV, p.305) 4. BOR, 1982, 3-4, p.376-379; Idem, "Tudor Valdimirescu și Iancu
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
sau Codul Civil al lui Cuza sau Codicele Civil din 1864 a fost Codul Civil în vigoare în Principatele Unite Române și ulterior România din 1 decembrie 1865 și până în 1 octombrie 2011. Este singurul cod care a scăpat de modificări substanțiale comuniste, rămânând aproape la fel în
Codul Civil din 1865 () [Corola-website/Science/325044_a_326373]
-
este un manuscris miscelaneu din secolul al XVI-lea, primul manuscris românesc al unei traduceri de text religios, care este semnat și datat. "" a fost descoperit de către Grigore Cretu, la Mînăstirea Sucevița, acelasi care a descoperit și "Codicele Voronețean" la Mînăstirea Voroneț. În prezent, exemplarul original, aflat într-o stare foarte bună în urmă recondiționării, se află la Casa Memoriala „Dosoftei” a Muzeului Literaturii Române, din Iași. Scrierea, avînd 474 de pagini, este un miscelaneu, intercalat, scris cu
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
Memoriala „Dosoftei” a Muzeului Literaturii Române, din Iași. Scrierea, avînd 474 de pagini, este un miscelaneu, intercalat, scris cu caractere chirilice semiunciale, în limbile română și slavona. Textul slavon este scris cu cerneală neagră, iar cel românesc cu cerneală roșie. "Codicele Brațul" conține: De asemenea, manuscrisul mai conține două rețete populare și o formulă magică. La pagina 426 se află o însemnare în slavona care arată că textul a fost scris de un anume popa Brațul la anul 1560. După punerea
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
popa Brațul la anul 1560. După punerea în circulație a textului, începînd cu P.P. Panaitescu, în 1960, textul a fost cercetat de către G. Mihăilă, I. Gheție, Al. Mareș, M. Costinescu, C. Dimitriu, Al. Gafton. Textul a fost editat în 2003, "Codicele Brațul", Ediție de text și Studiu filologic, de Al. Gafton (studiul lingvistic aferent este publicat în 2001, Al. Gafton, "Evoluția limbii române prin traduceri biblice. Studiu lingvistic asupra Codicelui Brațul în comparație cu Codicele Voronețean, Praxiul Coresian și Apostolul Iorga ") și, în
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
Costinescu, C. Dimitriu, Al. Gafton. Textul a fost editat în 2003, "Codicele Brațul", Ediție de text și Studiu filologic, de Al. Gafton (studiul lingvistic aferent este publicat în 2001, Al. Gafton, "Evoluția limbii române prin traduceri biblice. Studiu lingvistic asupra Codicelui Brațul în comparație cu Codicele Voronețean, Praxiul Coresian și Apostolul Iorga ") și, în 2005, sub forma unei ediții bibliofile, "Codicele popii Brațul" (1559-1560), Grafie și fonetica, morfologia, vocabularul, textul facsimilat, indice de cuvinte și forme românești C. Dimitriu. Deși s-au emis
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
Al. Gafton. Textul a fost editat în 2003, "Codicele Brațul", Ediție de text și Studiu filologic, de Al. Gafton (studiul lingvistic aferent este publicat în 2001, Al. Gafton, "Evoluția limbii române prin traduceri biblice. Studiu lingvistic asupra Codicelui Brațul în comparație cu Codicele Voronețean, Praxiul Coresian și Apostolul Iorga ") și, în 2005, sub forma unei ediții bibliofile, "Codicele popii Brațul" (1559-1560), Grafie și fonetica, morfologia, vocabularul, textul facsimilat, indice de cuvinte și forme românești C. Dimitriu. Deși s-au emis cîteva opinii privind
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
filologic, de Al. Gafton (studiul lingvistic aferent este publicat în 2001, Al. Gafton, "Evoluția limbii române prin traduceri biblice. Studiu lingvistic asupra Codicelui Brațul în comparație cu Codicele Voronețean, Praxiul Coresian și Apostolul Iorga ") și, în 2005, sub forma unei ediții bibliofile, "Codicele popii Brațul" (1559-1560), Grafie și fonetica, morfologia, vocabularul, textul facsimilat, indice de cuvinte și forme românești C. Dimitriu. Deși s-au emis cîteva opinii privind identitatea autorului, zona de proveniență a textului, caracterul de traducere sau de copie, cauzele producerii
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
limba traducerii și textul slavon. Prezenta textului slavon face posibilă urmărirea în detaliu a modalităților în care autorul român a înțeles să procedeze în actul de traducere. Indiferent de faptul că este chiar traducerea, sau că este o copie (revizuită), "Codicele Brațul" oferă informații prețioase asupra căilor pe care autorul le-a urmat în procesul de edificare a traducerii, în special a felului în care a considerat că trebuie redat, în limba română, un text sacru scris în limba de cultură
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
mai ales în plan fonetic și lexical, care sînt în măsură să trimită către diferite arii lingvistice, în ansamblul său, textul indică un efort de eliberare de particularitățile pregnante ale unei zone și de utilizarea unui aspect literar echilibrat. Autorul "Codicelui Brațul" pare a-și asuma deliberat această cale, respingînd utilizarea unei limbi marcate și impregnate cu elemente regionale.
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
de sași, înzestrați cu o serie de drepturi și libertăți care le-au conferit un statut social și economic privilegiat, proces care s-a petrecut după mijlocul secolului al XII-lea. Prima mențiune a localității datează din anul 1241 când codicele mănăstirii Echternach menționează între așezările distruse de către mongoli și „oppidum Nosa” numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița. Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche). Invazia mongola din 1241 - 1242 a distrus
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
publicat în 438 și o colecție de decrete imperiale, denumită "Codexul Teodosian", preluată din codexurile Gregorian și Hermogenian. Teodosiu al II-lea emană la Costantinopol o constituție imperială prin care însărcina o comisie formată din nouă membri să creeze două codice. Primul trebuia să conțină constituțiile imperiale emanate de la împăratul Constantin până la el (Teodosiu). Cel de-al doilea codice trebuia să conțină și textele de jurisprudența luate din operele celor mai importanți jurisconsulți romani. În redactarea celor două codice, comisarii (opt
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Teodosiu al II-lea emană la Costantinopol o constituție imperială prin care însărcina o comisie formată din nouă membri să creeze două codice. Primul trebuia să conțină constituțiile imperiale emanate de la împăratul Constantin până la el (Teodosiu). Cel de-al doilea codice trebuia să conțină și textele de jurisprudența luate din operele celor mai importanți jurisconsulți romani. În redactarea celor două codice, comisarii (opt funcționari împărătești: Antioh, Theodor, Eudiciu, Eusebiu, Ioan, Comazonte, Eubul; și un jurisconsult: Apelle) nu aveau nici un permis să
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
creeze două codice. Primul trebuia să conțină constituțiile imperiale emanate de la împăratul Constantin până la el (Teodosiu). Cel de-al doilea codice trebuia să conțină și textele de jurisprudența luate din operele celor mai importanți jurisconsulți romani. În redactarea celor două codice, comisarii (opt funcționari împărătești: Antioh, Theodor, Eudiciu, Eusebiu, Ioan, Comazonte, Eubul; și un jurisconsult: Apelle) nu aveau nici un permis să interpoleze texte. Era împărțit în 16 cărți, subîmpărțite într-un număr de tituli, fiecare vorbind despre o anumită latura a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
turcească. Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă - gregoriană în apus și bizantină în răsărit - și muzică cultă laică). Începutul muzicii culte în România poate fi marcat de lucrarea "Codex Caioni" (lat. „codicele lui Caioni”, cunoscută și prin grafia maghiară a numelui, Codex Kájoni) este o culegere de piese muzicale la care au contribuit doi învățați transilvani ai secolului al XVII-lea. Cel mai cunoscut este călugărul franciscan umanist de origine română, constructor
Muzica românească () [Corola-website/Science/314796_a_316125]
-
pe umerii lui o clasă de trântori netrebnici. Ce să mai zicem de advocați? Întorși din străinătate, ei nu și-au dat silința să-nvețe legile și datinile pământului, să codifice obiceiurile nației românești, ci au introdus pur și simplu codicele pe cari le învățaseră la Paris, ca și când poporul românesc a fost în trecut un popor de vite, fără legi, fără obiceiuri, fără nimic, și trebuia să i s-aducă toate celea de-a gata din cea mai renumită fabrică. Dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ci pentru elemente economice cu care se potriveau și cari știu a se folosi de dânsele. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare. Căci azi avem cele mai înaintate instituții liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franțuzești, consilii județene și comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituțiile nouă nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de cari dispunem, cu calitatea muncii noastre, încît trebuie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]