871 matches
-
de a percepe, reevocările materialului mnezic, atitudinile și strategiile de rezolvare a problemei. Acest conținut al gândirii este modelat în permanență prin activitatea schemei cognitive specifice evocate. Această interacțiune dintre stimuli, schemă și cogniție este precizată astfel: „In formarea unei cogniții, schema oferă cadrul conceptual în cadrul căreia detaliile particulare sunt furnizate de stimulii externi. „Cogniția depresivă, la rândul său, antrenează apariția unui afect depresiv și a unor simptome motivaționale. Relația dintre cogniție și motivație Dacă există o contiguitate temporală între gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
conținut al gândirii este modelat în permanență prin activitatea schemei cognitive specifice evocate. Această interacțiune dintre stimuli, schemă și cogniție este precizată astfel: „In formarea unei cogniții, schema oferă cadrul conceptual în cadrul căreia detaliile particulare sunt furnizate de stimulii externi. „Cogniția depresivă, la rândul său, antrenează apariția unui afect depresiv și a unor simptome motivaționale. Relația dintre cogniție și motivație Dacă există o contiguitate temporală între gândire și afect, răspunsul afectiv este, de fapt, produs și determinat prin maniera în care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schemă și cogniție este precizată astfel: „In formarea unei cogniții, schema oferă cadrul conceptual în cadrul căreia detaliile particulare sunt furnizate de stimulii externi. „Cogniția depresivă, la rândul său, antrenează apariția unui afect depresiv și a unor simptome motivaționale. Relația dintre cogniție și motivație Dacă există o contiguitate temporală între gândire și afect, răspunsul afectiv este, de fapt, produs și determinat prin maniera în care subiectul își structurează din punct de vedere intelectual experiența. Pentru pacient, intensitatea reacției depinde de caracterul plauzibil
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
motivație Dacă există o contiguitate temporală între gândire și afect, răspunsul afectiv este, de fapt, produs și determinat prin maniera în care subiectul își structurează din punct de vedere intelectual experiența. Pentru pacient, intensitatea reacției depinde de caracterul plauzibil al cogniției depresive. Invers, cu cât activarea unui afect depresiv prin intermendiul unei cogniții este mai intens, cu atât mai mult aprecierea „rezonabil” privitor la validitatea acestuia devine dificilă pentru pacient. Mai mult chiar, caracterul plauzibil al distorsiunilor cognitive depresogene ulterioare este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este, de fapt, produs și determinat prin maniera în care subiectul își structurează din punct de vedere intelectual experiența. Pentru pacient, intensitatea reacției depinde de caracterul plauzibil al cogniției depresive. Invers, cu cât activarea unui afect depresiv prin intermendiul unei cogniții este mai intens, cu atât mai mult aprecierea „rezonabil” privitor la validitatea acestuia devine dificilă pentru pacient. Mai mult chiar, caracterul plauzibil al distorsiunilor cognitive depresogene ulterioare este amplificat. Această interrelație este concepută de către Beck ca un model de retroacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu atât mai mult aprecierea „rezonabil” privitor la validitatea acestuia devine dificilă pentru pacient. Mai mult chiar, caracterul plauzibil al distorsiunilor cognitive depresogene ulterioare este amplificat. Această interrelație este concepută de către Beck ca un model de retroacțiune circulară. Relația dintre cogniție și motivație poate fi observată în două situații. O primă situație ar fi acea în care, cunoscând cognițiile unui subiect, este posibil să prezicem motivația acestuia sau absența ei. O a doua situație ar fi acea în care modificarea cogniției
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
plauzibil al distorsiunilor cognitive depresogene ulterioare este amplificat. Această interrelație este concepută de către Beck ca un model de retroacțiune circulară. Relația dintre cogniție și motivație poate fi observată în două situații. O primă situație ar fi acea în care, cunoscând cognițiile unui subiect, este posibil să prezicem motivația acestuia sau absența ei. O a doua situație ar fi acea în care modificarea cogniției permite schimbarea motivației. Simptomele fizice ale depresiei Explicarea simptomelor fizice și vegetative ale depresiei în cadrul unui model psihologic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cogniție și motivație poate fi observată în două situații. O primă situație ar fi acea în care, cunoscând cognițiile unui subiect, este posibil să prezicem motivația acestuia sau absența ei. O a doua situație ar fi acea în care modificarea cogniției permite schimbarea motivației. Simptomele fizice ale depresiei Explicarea simptomelor fizice și vegetative ale depresiei în cadrul unui model psihologic prezintă o serie de dificultăți. Examinarea acestor variabile fiziologice conduce, după opinia lui Beck, la combinarea unor stadii conceptuale diferite și riscă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
depresiei în cadrul unui model psihologic prezintă o serie de dificultăți. Examinarea acestor variabile fiziologice conduce, după opinia lui Beck, la combinarea unor stadii conceptuale diferite și riscă să producă mai multe confuzii decât clarificări. Beck constată o relație clară între cogniție depresivă și încetinire motorie, oboseală. Mai mult, semnele vegetative pot fi definite ca semnale fiziologice ale unei tulburări psihologice particulare. Principiile epistemologice ale modelului lui Beck Modelul lui Beck și psihanaliza Psihanaliza afirmă că experiența conștientă joacă rolul de ecran
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
spre acțiune și experiență personală. Această etapă comportamentală, care utilizează sarcini graduale, jocuri de rol... servește identificării gândurilor iraționale și a relațiilor acestora cu simptomele. Doar acest „reperaj” este, totuși, insuficient. Se folosesc și tehnici cognitive care ajută la schimbarea cognițiilor negative. In sfârșit, pentru prevenirea recăderilor, pacientul este învățat să utilizeze tehnici cognitive în situații neanalizate, de unul singur, fără ajutorul terapeutului. Evoluția modelului lui Beck Incepând cu primele studii asupra depresiei, atât modelul teoretic cât și cel terapeutic s-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoționalului. Intr-o manieră euforică, se schimbă denumirea terapiilor comportamentale pentru a se crea, sub o etichetă destul de ciudată la prima vedere, terapii așa numite „cognitiv-comportamentale”. Totul petrecându-se ca și cum s-ar dori să se ofere unuia dintre aspectele comportamentului, cogniția, o valoare explicativă inegalată până în acel moment. In mod evident, ar fi fost prea puțin rezonabil, din punct de vedere al „marketingu-lui”, să se vorbească despre terapii emotivo-cognitivo-comportamentale! Hayes Treizeci de ani mai târziu, unde ne aflăm oare? Dacă unii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
modelul nu precizează care sunt variabilele independente asupra cărora trebuie să acționeze clinicianul pentru a obține schimbarea. Pentru a încerca să umple acest vid, psihologia cognitivă clinică a trebuit să-și creeze propriile sale variabile independente cum ar fi suprageneralizarea, cognițiile iraționale, etc. care n-au nici o legătură cu științele cognitive de bază. Intr-adevăr, aceste concepte nu sunt cognitive decât în sensul comun al termenului, deoarece ele se centrează asupra „gândurilor”. Am putea, fără să exagerăm, să spunem că în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ce aparțin primului val, înainte chiar ca tehnicile cognitive să fi fost utilizate și că acțiunea izolată a strategiilor cognitive asupra terapiei este nesemnificativă. Nu s-a verificat nici teoria conform căreia o schimbare cognitivă obținută cu ajutorul metodelor centrate pe cogniție ar fi necesară pentru obținerea unei ameliorări clinice. Hayes își fundamentează critica pe fapte științifice indiscutabile la care avem datoria să reflectăm... Trebuie, totuși, să aruncăm și copilul odată cu apa din baie? Nu credem acest lucru. Dar a venit timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evidențieze un profil de acțiune terapeutică care să permită o intervenție multimodală. Datele sunt grupate, de asemenea, în șapte dimensiuni: - comportament manifest (B); - afecte (A) și senzații (S) ce însoțesc acest comportament; - imagerie mentală (I) în relație cu acest comportament; - cogniție (C) ce corespunde ideilor și credințelor în raport cu comportamentul și posibilitățile de schimbare; - relații interpersonale (I) în conexiune cu comportamentul; - droguri (D) precizând starea fizică, consumul de medicamente sau de droguri. Cottraux a adăugat două dimensiuni: - expectanță (E) în raport cu așteptările subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de droguri. Cottraux a adăugat două dimensiuni: - expectanță (E) în raport cu așteptările subiectului, - atitudini (A) privind atitudinile terapeutului vis-à-vis de subiect. Acest al doilea model pune și mai mult accentul pe evenimentele interne în funcție de patru concepte: afecte, senzații, imagerie mentală și cogniție. El este primul model care propune în mod clar o strategie terapeutică multimodală. Grila SECCA Grila SECCA este elaborată pentru problematici anxioase și depresive: fobii, atacuri de panică, depresie și disfuncții sexuale. Ea are drept țintă stimulul (S), emoția (E
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
El este primul model care propune în mod clar o strategie terapeutică multimodală. Grila SECCA Grila SECCA este elaborată pentru problematici anxioase și depresive: fobii, atacuri de panică, depresie și disfuncții sexuale. Ea are drept țintă stimulul (S), emoția (E), cogniția (C), comportamentul (C) și anticiparea (A). Didactică și practică în special, ea este subdivizată în două părți: o parte sincronică și una diacronică. Prima parte permite analizarea interacțiunilor în secvența stimul-emoție-cogniție-comportament cât și consecințele acestora asupra mediului social. Figura 1
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o parte sincronică și una diacronică. Prima parte permite analizarea interacțiunilor în secvența stimul-emoție-cogniție-comportament cât și consecințele acestora asupra mediului social. Figura 1. Grila de analiză SECCA sincronică (actuală) Anticipație Situație Emoție (răspunsuri) Sisteme de credințe Gânduri automate Comportament manifest Cogniții Anturaj (mediu social) Imagerie Cea de a doua parte regrupează evenimentele istoriei recente a subiectului fie în raport direct cu comportamentul problemă, fie relevând caracteristici genetice, de personalitate, boli psihice sau alte probleme. La fel ca și la modelul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Partea diacronică include date anamnestice heterogene. Cercul vicios Cungi a propus o analiză funcțională simplificată a situației problemă, care poate fi utilizată de către terapeut sau de către subiect pe parcursul tratamentului. Grila sa de cercuri vicioase nu separă decât secvența: situația declanșatoare, cognițiile, emoția, comportamentul și consecințele. Figura 2. Grila cercului vicios 1. Situație declanșatoare 5. Consecințe 2. Cogniții Concrete, relaționale Ceea ce gândesc 4. Comportament 3. Emoții Ceea ce fac Ceea ce resimt La fel ca și la grila SECCA, secvența postulează comportamentul motor ca
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situației problemă, care poate fi utilizată de către terapeut sau de către subiect pe parcursul tratamentului. Grila sa de cercuri vicioase nu separă decât secvența: situația declanșatoare, cognițiile, emoția, comportamentul și consecințele. Figura 2. Grila cercului vicios 1. Situație declanșatoare 5. Consecințe 2. Cogniții Concrete, relaționale Ceea ce gândesc 4. Comportament 3. Emoții Ceea ce fac Ceea ce resimt La fel ca și la grila SECCA, secvența postulează comportamentul motor ca fiind consecutiv cognițiilor și emoției apărute ca urmare a unei situații declanșatoare. Ea nu include evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și consecințele. Figura 2. Grila cercului vicios 1. Situație declanșatoare 5. Consecințe 2. Cogniții Concrete, relaționale Ceea ce gândesc 4. Comportament 3. Emoții Ceea ce fac Ceea ce resimt La fel ca și la grila SECCA, secvența postulează comportamentul motor ca fiind consecutiv cognițiilor și emoției apărute ca urmare a unei situații declanșatoare. Ea nu include evenimentele legate de istoria biologică, developmentală și socioculturală a subiectului. Modelul retroactiv Modelul Modelul inițial In anul 1981, Fontaine și Ylieff au propus un model de analiză funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
observabilă. Reîntâlnind astfel noțiunea de „conduită” propusă de Janet, acest al doilea sens a prevalat în psihologie și, în mod evident, în cadrul clinic. Din acel moment, el nu mai exprimă doar ceea ce face subiectul (comportament motor) dar și ceea ce gândește (cogniții) și ceea ce exprimă acesta (emoție). Lang a diferențiat, în mod clar, comportamentul verbal cognitiv conștient (V) care însoțește ceea ce subiectul face sau nu face în plan motor (M) cât și modificările fiziologice (emoții) asociate (P). Aceste componente sunt indisociabile, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
V) care însoțește ceea ce subiectul face sau nu face în plan motor (M) cât și modificările fiziologice (emoții) asociate (P). Aceste componente sunt indisociabile, dar se pot manifesta într-o manieră relativ independentă. Nu putem deci afirma că emoția și cognițiile preced sistematic manifestările motrice. „Problemele” Termenul „problemă” se referă, mai întâi, la ceea ce subiectul consideră ca fiind o problemă în legătură cu ceea ce face, gândește sau resimte, și pentru care el vine să ceară un ajutor specializat. Prezentarea sa poate fi simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
contextuale indică o viață sexuală care, de la început, pune probleme, un comportament disfuncțional anxiogen și tensiuni la nivelul cuplului legate de „rigiditatea” afectivă a subiectului. Abordând tratamentul disfuncției, terapeutul trebuie, probabil, să se informeze asupra relațiilor din cadrul cuplului și asupra cognițiilor „rigide” ale subiectului. Fiecare acțiune desfășurată la acest nivel antrenează modificări în totalitatea sistemului. Dacă partenerul feminin aderă la o terapie de comunicare, impactul emoțional al disfuncției este atenuat la subiect, ceea ce se repercutează asupra probabilității apariției comportamentului disfuncțional (frecvență
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o terapie de comunicare, impactul emoțional al disfuncției este atenuat la subiect, ceea ce se repercutează asupra probabilității apariției comportamentului disfuncțional (frecvență sau intensitate). Cu ajutorul acestei terapii, subiectul este, de asemenea, adus în situația de a se referi din nou la cognițiile care își au originea în istoria sa trecută. Figura 3. Modelul retroactiv ANTECEDENTE INNASCUTE SI DOBANDITE (O) Rol predispozant Caracteristici biologice, comportamentale, cognitive, emoționale specifice legate de evenimente trecute (genetice, developmentale, familiale, sociale) STIMULI EXTERNI SI INTERNI (Sd) Rol declanșator
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din behaviorism, modelele comportamentaliste pun accentul mai ales pe rolul determinanților externi ai mediului fizic și social al subiectului (contingențe de întărire), chiar dacă recunosc pe acela al contingențelor interne. Remarcând limitele behaviorismului, modelele cognitiviste au insistat asupra importanței evenimentelor interne (cogniții) specifice subiectului și necesității intervențiilor țintite. Evenimentele externe sunt reduse la un rol secundar. După o perioadă de dezbateri critice, cele două tipuri de modele coabitează în cadrul terapiilor cognitiv-comportamentale, dar într-o manieră paralelă. Perspectiva integrativă schițată la timpul său
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]