1,095 matches
-
gînduri: Încotro călătoresc, fără bilet, ciulinii? Fără această mică și glumeață schimbare a scenei, pustietatea n-ar fi nici atît de grăitoare și nu ne-ar deveni nici atît de familiară. deal fără turme - cojocul ciobanului paznic la stână Avansarea cojocului pe post de paznic perturbă atmosfera pustietății și, prin această ironică transfigurare a unui lucru, ne face să simțim mai acut părăsirea locului. Modul glumeț de a face din cojoc paznicul stînei este mai curînd unul de a pune un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
familiară. deal fără turme - cojocul ciobanului paznic la stână Avansarea cojocului pe post de paznic perturbă atmosfera pustietății și, prin această ironică transfigurare a unui lucru, ne face să simțim mai acut părăsirea locului. Modul glumeț de a face din cojoc paznicul stînei este mai curînd unul de a pune un accent suplimentar pe faptul că acolo nu mai e nimic de păzit În afara unei mohorîte tristeți, că acel cojoc e doar un lucru abandonat și inutil, că peste toate s
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
simțim mai acut părăsirea locului. Modul glumeț de a face din cojoc paznicul stînei este mai curînd unul de a pune un accent suplimentar pe faptul că acolo nu mai e nimic de păzit În afara unei mohorîte tristeți, că acel cojoc e doar un lucru abandonat și inutil, că peste toate s-a-ntins “jalea rătăcirilor / mohorul mîhnirilor”. Este de observat că În toate cele trei exemple avem de a face cu metafore și personificări. SÎnt ele prohibite sau se dovedesc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Amenințarea răului e iminentă, de aceea pamfletarul rupe, brutal, contactul cu orice formă coerentă de argumentare și cedează impulsului umoral de furie: "Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul și hrisoavele mele, scrise pe cojoc, și tu zdrențele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Șefan? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu!... Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete șterse de sânge?". Dar e insuficient să citim acest pasaj, ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a economisi material lingvistic, ci modul cel mai potrivit de a concentra sentimente și de a crea stari emoționale puternice. Invocarea numelor voievodale, prin inserția anaforică a întrebării similare și a răspunsului identic, precum și subtila trimitere prin simbolul pastoral ("cojocul") la trecutul pașnic al poporului nostru, fac din pamfletar vocea automandatată a conștiinței publice românești. El se situează, empatic, în asentimentul "masei", de aceea mesajul său nu are nevoie de demonstrație sau argumentație amplă, ci de o puternică implicare afectivă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
roți și cu banchetă (bathing machines) pe care un cal o trăgea ușor în mare. §§§§§ Paltonul vatelinat al europenilor, atît de greu, este necunoscut în Anglia, chiar și în nordul Scoției unde este mai frig. Acolo se poartă la nevoie cojoacele (sheepskins) importate din Europa sau confecționate ad hoc în ateliere locale. ** În perioada victoriană și edwardiană pantalonii nu aveau manșetă. Potrivit unei anecdote, manșeta a fost introdusă, involuntar, de prințul de Wales: se spune că, într-o seară, după ce a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pe stradă îmbrăcat cu acest nou tip de haină. Termenul delon, deși este cunoscut de marea majoritate dintre vorbitorii limbii române, nu a fost înregistrat până acum în dicționare. Este un cuvânt folosit, în limbajul familiar, pentru a denumi un cojoc lung până deasupra genunchiului, cu guler de blană. El are la bază numele actorului francez Alain Delon, care a apărut în unele filme îmbrăcat cu o astfel de haină. Este foarte probabil ca acest cuvânt să fie o creație românească
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca un adevărat vifor. Anton Chiuariu, pădurar peste o bună parte din codrii Fălciuilui până în hotarul Tutovei, cu greu a răzbit prin omătul gros până la pieptul calului, și a izbutit s-o aducă pe bătrâna moașă de acasă, înfofolită în cojoace ca o momâie... Ea trăia într-un cătun, pe Valea Elanului, peste deal de Brăițenii de Sus, - într-o casă veche, batrânească, cu streașină lată, lăsată pe-o rână, cu fața la drum, acoperită cu stuf. O poartă din dârjele de salcie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
totdeauna, s-au găsit prin acele locuri câțiva voinici, care au adus-o înapoi, bucurând copiii și înveselind casele gospodarilor dornici de petrecere. Nici Baba Iarnă n-a rămas datoare. Pentru jertfa moșului Dumitru, a hotărât să-și plimbe singură cojoacele, întorcându-se, în fiecare an, în Peștera Uitării, istovită de izbiturile Crivățului, tăișul Gerului și de atotputernicia mantiei albe a omătului. Legenda Sângeapului A fost odată ca niciodată. Era în vremea împăratului Cremene, când jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că vor avea vreme a-l colinda înainte de a merge la preot. Vântul le bătea din față, spulberând mantia de nea, cese așternuse pe spatele cailor. Copiii lui Fetea și a Nataliței se lipeau, înfrigurați, unul de altul, îmbodoliți în cojoace mari, cât de un stat de om, fermecați de frumusețea tainică a iernii și, așteptând, cu nerăbdare, darurile bunicii Marușca. Din depărtare, se auzeau glasuri cristaline de copii: Oi pierdute-a adunat Să le-adape la izvoară Ca de sete
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
caii, azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe spate. Din când în când, un oftat prelung răzbătea dintre femei și un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau laolaltă, clătinânduse în bătaia ușoară a vântului. Unul ascundea o trompetă aurie în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră, toată noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile erau așa de îndepărtate... Cu sufletul îndoit, ajunse la marginea comunei Coarnele Caprei. Aburii dimineții deșteptară câinii ciobanilor, care se ițeau de sub cojoacele mari, care-i apăraseră de frigul pătrunzător al toamnei grabnice. De la ei află unde stătea inginerul Ionescu. Mai află că era un om ursuz, care nu iubea pe nimeni, decât meseria. Fata fusese înfiată la dorința nevestei lui, o femeie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
își pierd puterea, măști de păsări atârnate în cui, neînsuflețite și alte măști zoomorfe pe care mi le descrie în cuvinte simple bătrânul, e rece în încăperea asta din fiind, nu se face aici focul niciodată, am în spate un cojoc vechi de oaie pe care mi l-a pus în spate bătrânul, sesizează zâmbetul meu la vederea unei măști hilare, e mască de țârcovnic, îmi spune, măști de râs, am și de preot, de felcer, de moașă, râd oamenii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu soare, pelerini la mănăstire, pentru că e sărbătoare nu lucrez în biserică, am isprăvit tabloul ungerii din Betania, cu caietul de schițe prin curte aș vrea să merg spre, o recunosc de departe pe Floarea, Florița din Drăgosteni, înfofolită în cojocul ei înflorat și învelită cu baticuri colorate de lână, la piept șiraguri de mărgele, clopoțeii, coborând pe cărare n-am cum s-o ocolesc, ne îndreptăm unul spre celălalt, ea urcă de la izvor cu fața albă neatinsă de soare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fustele lungi, largi, nenumărate, groase, legate cu un brâu de lână colorat nu-i îngreunează defel mersul prin iarbă și, oricât de ascunsă ar fi în muntele ei de haine, trupul neliniștit de femeie se face vizibil ca și cum dintr-o dată cojocul înflorat, cămășile aspre, îmbumbate, fustele suprapuse ar deveni transparente, lăsând să se vadă sânul alb ca laptele la care Daniel copil fiind, doar clopoțeii nu-i mai aud, se tăvălește în iarbă Florița, ridicându-și poalele către soarele coborât al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ținea În brațe lîngă un gard și prin noaptea aflată undeva pe sus trecea o cometă. Ori o stea căzătoare, tatăl meu nu era tare la astronomie, era medic, și ne găseam În satul unde vindeca competent diverși oameni cu cojoc. Pe atunci am interpretat imaginea ca pe-un semn al destinului. Acum, În ciuda faptului că nu mai văd stele căzătoare, nu mai sînt, au căzut toate iar tata a plecat probabil ca să-mi aducă una și să mi-o arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și prin restaurante, Îmi Înghețau buricele degetelor pe coarde și drăcuiam În alterații și clienții mîncau fasole În ger cu căciulile pe cap, chiar și la nunți, voiau muzică populară, le-o executam pînă se-mbătau și-apoi dansau În cojoace pe adaptările noastre după Coltrane, Mingus și Miles Davis pînă la 12 noaptea, cînd se-nchidea localul și rămîneam doar noi să mîncăm și să bem ce mai rămăsese la bucătărie, ne-mbătam feroce, crîncen, negru, anatemizînd Întreg universul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Așa cum nu pot suferi frigul. Așa cum dârdâi și acum, cu toate că am atâtea hanțe pe mine.“ „Vrei să ne întoarcem?“ A negat din cap. Un timp au privit câinele care în sfârșit apăruse pe malul celălalt, sărind în jurul unui bărbat cu cojoc și căciulă uriașă ce trăgea după el o sanie cu doi copii care învârteau ceva ce va fi vrut să fie o pârâitoare abia auzită de pe malul ăstălalt. „Mă simt bine“, a zis Ioana Sandi. „Nu-mi pasă nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Andrei Vlădescu, a întors capul spre femeia blondă, măsurând-o de sus până jos, și-a mângâiat cu o mână barba nerasă. „Ehei, Patricia dragă, vasăzică așa“, a zis după un timp. Răsuflarea îi mirosea a băutură. Și-a lepădat cojocul pe preșurile de lângă pat, s-a așezat cu un oftat, făcând să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n geam - ghionoaia lovește ramura de măr Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
și totuși strâns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetația să se înalțe și să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărâmă încet dar neîncetat, crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) și intim, familiar pentru că e
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) și intim, familiar pentru că e folosit de multă vreme de pisică - perspective diferite asupra aceleiași vechimi a cojocului. Poemul spune puține. Sugerează însă mult. Corneliu Traian Atanasiu Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Autoarea este însăși Maria Tirenescu, componentă de bază a conducerii și administrării site-ului. Interesant din punct de vedere al
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
virginitatea fecioarelor. Venera sosea clandestin la tovarășa ei de muncă și luptă, Svetlana de la Sans-Souci, purtând un noduros toiag de corn în mâna stângă și înfășurată într-un capot de material de blug ieșit de soare, având, iarna, pe deasupra, un cojoc de oaie. Fosta tovarășă de muncă o primea fără prea multă tragere de inimă, fiindcă în timpul sinistrelor nopți de nesomn, ale căror tenebre erau sonorizate de vaietele cucuvaielor din turnul conacului, nu vorbea decât despre revoluționari de profesie, care, șoptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de tragere luat! Încărcați! Ochiți! Foc! Plin de curiozitate, Marius răsfoiește foile cu articolul din cauza căruia scriitorul își atrase mânia puternicilor zilei. "Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul și hrisoavele mele scrise pe cojoc, și tu zdrențele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie ... Scrie Ștefan? Nu scrie! ... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! ... Păi ce scrie pe cârpele tale? Degetele șterse de sânge? Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imaginile oferite de natură, dar acum privește preocupat către ceas. Se întoarce către cel din spatele lui și îi face semn să pornească. Aplecat de mijloc, acesta se îndepărtează cu pas elastic și tăcut, specific unui om al muntelui. Poartă un cojoc scurt și o căciulă neagră din piele de miel, cam rufoasă de atâta purtat. Are misiunea să taie în momentul declanșării atacului legătura telefonică dintre postul de pază și centrala punctului de comandă. Printr-un noroc chior descoperiseră firul telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]