994 matches
-
cu imagini de epocă, Îmbălsămate În vinuri rafinate (de Cotnari, de Bohotin, de Huși...). Scriitura alertă, fantezista, parodica, topârceniană. Mai lipsesc doar lăutarii și caleștile poetului demnitar Costache Conachi, spre a stârni, pe ulițele târgului, deopotrivă, admirația cititoarelor și praful (colbul) metafizic al podețelor de lemn domnesc: ,,Noaptea-și duce umbră la Ciric pe jos/ Tot mai sunt prin Cucu străzi patriarhale/ Pe sub dealul Bucium tandru și spătos/ Fierbe-n vinuri scumpe hanul Trei Sarmale/ Liniștea respira fir domnesc de nalba
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în Casa Minunilor. Și a doua oară erai un hindus. Care să fie cea de-a treia incarnare?“ Rudyard Kipling, Kim PRAN NATH ( centrat, în partea de sus a paginii) Într-o după-amiază, la trei ani de la începutul secolului, un colb roșiatic, de fapt, fostă rocă muntoasă, plutește ușor în aer. Se lasă asupra unui călăreț, care înaintează cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele călărețului este Ronald Forrester și praful este specialitatea sa. Sau, mai precis, specialitatea sa este lupta cu colbul. În clubul europenilor de la Simla, nu se mai săturau să-i tot zică „Forrester, pădurarul“. O dată sau de două ori, încercase să le explice și subordonaților săi indieni jocul de cuvinte, dar aceștia nu-l înțelegeau. Crezuseră că numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
depune pe geam; gerul pune caselor ghirlande de cristaluri; gerul face c-o suflare pod de gheață între maluri. Despre însușiri fizice: mic cât un fir de linte; mic cât un bob de piper; ochișorii mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pod de gheață între maluri. Despre însușiri fizice: mic cât un fir de linte; mic cât un bob de piper; ochișorii mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze; boare caldă; lumină aurie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al câmpiilor de argint; urme viorii de conduri împărătești; câmpul adormit; dealuri mucezite cu arături de catifea; dorm câmpurile-n lumină; iè țesută-n mii de feluri; aurii livezi și lanuri, vâlcele adormite; piscuri portocalii; stele - candelabrul uriaș al cerului; colb de argint; sfărâmături de oglinzi; cunună de maci sălbatici; copaci cu mantii voievodale; copaci înveșmântați în verde; risipă de petale; drumuri-nalte de cocori; albele stihii; mingea de foc a soarelui; pernuțe de mușchi; pătuț de mlajă; tron de piatră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
expresiile pe care urmează a le folosi în compoziție. 4. Desfășurarea lecției: a) Profesorul notează pe tablă cuvintele sau expresiile de sprijin: clinchetele moi ale apelor, hohotirea despletită a vântului, ținutul diafan al câmpiilor de argint, copaci cu mantii voievodale, colb de argint, apa sună somnoroasă, razele de aur ale soarelui etc. b) Discuții premergătoare: învățătorul sau profesorul explică elevilor unele cuvinte: clinchet, hohotire, diafan, voievodal, colb. c) Elevii se gândesc la un colț din natură care să poată fi descris
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
hohotirea despletită a vântului, ținutul diafan al câmpiilor de argint, copaci cu mantii voievodale, colb de argint, apa sună somnoroasă, razele de aur ale soarelui etc. b) Discuții premergătoare: învățătorul sau profesorul explică elevilor unele cuvinte: clinchet, hohotire, diafan, voievodal, colb. c) Elevii se gândesc la un colț din natură care să poată fi descris cu ajutorul expresiei și alcătuiesc pe rând, propoziții. d) Propozițiile sunt notate pe tablă, apoi ordonate într-un plan de idei care va fi dezvoltat ulterior. e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noștri călugări, rotofeiul Metodiu și rășchiratul Iovănuț, pășind cu tristețe peste hotarele Moldovei și luând-o ocolit spre Râm, prin deluroasele ținuturi polace. De ce pe-aici? O vom afla mai încolo. Era o zi cu soare. Stârnind în mod pașnic colbul drumului și ascultând cu luare-aminte apelurile impetuoase prin care sub forma unor sunete laice, stomahurile lor solicitau să fie degrab’ umplute, cei doi slujitori ai Domnului pășeau repejor, cu capetele plecate și rasele suflecate. Deodată, Metodiu, ce mergea în frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ieși capul, apoi trupul îndesat al intendentului castelului, pan Bijinski - dar pot să spun că ați vorbit in abstracto. Căsătoria este, finalmente, oricât am coti-o, un lucru concret, nu o lamentatio mentis - mai spuse pan Bijinski, scuturându-se de colb. — Vai, cum m-ai speriat! - bătu din palme doamna Potoțki și sări să acopere cu pătura gaura mare, neagră ce se căscase în pat. Așa e pan Bijinski - zise ea în chip de scuză către călugări. Nu suportă să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
există și astăzi. Pe o scândură arătând drumul din stânga scria „Roma 865 suliți”, iar pe cealaltă, îndreptată spre dreapta, „Roma 612 suliți”. Călugării o luară pe drumul cel mai scurt și în curând de pe urma lor nu se mai zări decât colbul. Și-acum, la masă! - zise doamna Potoțki către cei rămași. Episodul 129 LA MUNCĂ! Sunt ore și sunt zile când o ciudată somnolență îl cuprinde pe Povestitor. Privirea i se împăienjenește, auzul i se stinge aproape de limita surzeniei, nasul refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din boccele sutane curate, le neteziră, le îmbrăcară, azvârliră apa leșioasă în canaleto și coborâră la masă. în sala de mese așteptau apariția signorei și pesemne a mâncării vreo șapte persoane, cinci bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pregătit Rusul de cuvinte ca de o mare bătălie... - Care fiind cuvintele? Explicația... post-festum? - Post-mortem, vrei să zici. Că lucrul acela pe care el Îl furase nu era, Doamne-ferește!, lucru de-furat, era lucru de-găsit, Îl găsise el, În colb... Boje moi, cum să fure el?, să zmulgă el o halcă din Moldova? - Și cui: aliatului, protejatului, gazdei? A, nuuu, astea-s zvonuri dujmănoase! Antiruse! Naționalist-șovine! El, dacă a luat ceva - se mai Întâmplă, nu? - apoi nu l-a hrâștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
desculță, așa că aleargă spre casă, cu mâinile rușin’-crucișate pe piept... Și bine face: pe loc se-ntunecă cerul - și numai pentru astă clipă huietul e atât de gros, de plin și rotund, Încât plesnește, pârâie, crapă: un izvor de colb țâșnește din chiar locul În care se afla, adineauri, mama;din gardul dinspre Moș Iacob sar, zburătăite, Împroșcate, așchii. - Nu-aicea, ’uăăăăi!, răcnește bătrânul nostru vecin, părăsind pălăria, ca să poată amenința cu pumnul. Nu-n noi, bre, dă-n cioloveci, ’uăăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
viu! Ies În curtea lor; ies În drum - tot al lor, dar nu zăbovesc, o iau la stânga pe-o hudiță care se preface-n cărare - pe-acolo am venit când ne-am refugiat aici, din refugiu. Îmi târâi tălpile prin colbul gros de-o palmă și plâng de mila mea - ce băiat eram și uite ce-am ajuns... Plâng, dar nu prea tare, nu mult: să nu mă vadă careva; să creadă că-s copil. O apuc peste miriști, așa ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi, faptul că domnișoarei Tuza nu-i place la noi - nu asta, ci nou e că ne-o spune: nu-i place Basarabia, nu-i place județul Orhei, nici Mana noastră... Zice că-i prea tină (adică glod); ori prav (colb adică); ba prea multă zăpadă-omăt, iarna («Așa ceva numai la kino am văz’t!», zice ea la văzut), ba prea ger («De mi-or ’ghețat mațălie», zice ea, Însă noi ne prefacem că n-am auzit, așa ceva la noi nici țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În timpul tanțului: Întâi pălăria: mă Încordam, mă concentram asupra pălăriei, o păstram pe capul Moșului; fiindcă știam: dacă-i pică pălăria, capul, rămas fără acoperiș, are să-și piardă și temelia: are să se desprindă de gât și are să se rostogolească În colbul bătăturii. Și-atunci, chiar că Moș Iacob cel fără cap n-are să mai poată fi oprit din ciocabocănit și tănțuit cine știe câtă vreme - poate ani, dacă nu cumva până la sfârșitul lumii, ceea ce, pentru mine, atunci, Însemna cam multicel. Ca ucenic ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sus, cele cu cafeniu și după aceea ea mi-a dat sfârcul de jos, cel zmeuriu; și-mi zicea, În ureche, că sunt varvar - la vârsta mea cea crudă. A doua zi În zori am pornit În trap spre vâltoană, colbul era Încă umed, ierburile, buruienile Înrourate. N-am găsit-o de la Început și mi-am zis că prea de dimineață venisem, ea o fi dormind la ora asta pe unde-o fi, că nici n-o Întrebasem a cui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Gara mirosea a trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
faptelor, oricît de credibilă și convenabilă ar fi fost. S-a uitat în oglinda de deasupra ligheanului, cercetîndu-și cu nestinsă curiozitate trăsăturile. " Deci așa arată cel mai bun agent antiiluzie al directorului Mihail." În prag, înainte de a se afunda în colbul gros, moale, al drumului, l-a strigat pe Ali Mehmet, care rămăsese cu banii în mînă, uluit de generozitatea clientului său de o noapte. "Ali Mehmet, spuneți-mi, și morții ăia despre care scriu ziarele tot de Cocoș au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
melițată, intra acolo și își plimba palma peste cotoarele cenușii. Praful se aduna ca o pulbere de făină dintr-o moară unde se măcinau destine, ducea degetele la gură și simțea pe buze și pe vîrful limbii gustul dulceag al colbului de hîrtie și cel amar al prafului de pământ. Se amestecau în cerul gurii sale cum s-au amestecat în gura lui Zeus apa și țarina din care s-au făcut oamenii. Simțea atunci cum își revine în simțire, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile pe toate drumurile, pînă și pe cele de țară stîrnind colbul în trombe, telefon automat, primele blokhausuri, ultimele tramvaie cu cai, cele din urmă, probabil, trăsuri, sindicate, bănci, acțiuni, electricitate, asigurări, charleston, jazz, piscine. Desigur, primul semn a fost aviația. Lumea privită de sus. Aproape toți cei care au fost printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
colonel, ce să facem noi cu un ciung, să fie două, două mîini de fier". Derutat, August Stoicescu s-a oprit în mijlocul drumului, încă nu se făcuse praful cel mare, cum se întîmplă în iulie-august, a răscolit cu bombeul în colb, "la asta nu m-am gîndit, ia uite, chiar așa, de ce o mînă de fier cînd normal trebuie să fie două. Puternice, hotărîte, să salveze patria de corupție și batjocură. Asta-i, domnule, asta-mi trebuia, e o idee cinstită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi avut cum scăpa, încotro să fugă? Cîmpul era drept ca în palmă, nici tufe, nici lăstăriș, nici porumbi, nici grîu înalt. Pămînt gol, acoperit cu ierburi, peste care bătea un vînticel ce ridica în aer praful scaieților și colbul stîrnit de droșcă. Nu era nici o sută de metri, pușca era la îndemînă, cu două focuri în snop cel puțin trei ar fi căzut. N-avea decît să întindă mîna și să ochească. Apucă chiar să-l împungă în coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau, creșteau în frica lui Dumnezeu și a lui sfântul Neculai din cui. N-aveau voie să se joace cu băieții „mahalagiilor“ pe sub garduri și pe maidanuri, n-aveau voie să-și rupă hainele și să-și zvârlă pălăriile în colb, trebuiau să fie ca niște fete mari, să mânânce puțin, să se poarte cuviincios, că astăzi viața-i grea. Glasurile lor se auzeau numai sâmbăta sara, ca niște țipete de moarte, când mamele săreau asupra lor, îi dezbrăcau, îi făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]