1,341 matches
-
de curând. Am intrat În restaurantul Pschorr Haus și am mâncat o porție de fasole cu șuncă și am băut două beri. Fie Jeschonnek chiar nu știa nimic despre diamante, fie avea ceva de ascuns. Îi spusesem cum că acel colier e indian, or el ar fi trebuit să Își dea seama că era un Cartier. Și nu doar atât, dar nu reușise nici măcar să mă corecteze atunci când Îi descrisesem, incorect, pietrele ca fiind tăiate În formă de baghete. Baghetele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să Își dea seama că era un Cartier. Și nu doar atât, dar nu reușise nici măcar să mă corecteze atunci când Îi descrisesem, incorect, pietrele ca fiind tăiate În formă de baghete. Baghetele sunt pătrate sau dreptunghiulare, cu margini drepte, pe când colierul lui Six era alcătuit din briliante, care sunt rotunde. Și mai era și treaba cu caratele: eu spusesem că fiecare piatră cântărea un carat, când era evident faptul că erau de câteva ori mai mari. Nu aveam prea multe, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-l facă să azvârle din el trupul reînsuflețit al fiicei sale. Și mai era și Haupthändler, care părea foarte adâncit În gânduri, ca un om presat de probleme mult mai importante, cum ar fi, de exemplu, să scape de un colier cu diamante. Faptul că pe acea bucățică de hârtie din coșul de gunoi al lui Jeschonnek se aflau alături numărul de telefon de acasă al lui Haupthändler și cel de la Adlon Hotel, propriul meu nume și cel al prințesei inventate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și până și tălpile de la pantofi arătau că nu fuseseră purtați. Din contră, În cealaltă valiză, care presupuneam că Îi aparținea, mai mult ca sigur, lui Haupthändler, nu era nimic nou, cu excepția a câteva articole de toaletă. Nici vorbă de colier cu diamante. Dar pe măsuță era o mapă de mărimea unui portofel care conținea două bilete de avion de la Deutsche Lufthansa pentru zborul de marți seara cu destinația Londra, aeroportul Croydon. Biletele erau dus-Întors și rezervate pe numele Herr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sâmbătă și pe care, În afară de cea pe care eu Însumi o făcusem din apartamentul lui Haupthändler, nu mai conținea și altele. Am aruncat plicul și conținutul lui la coș, după care m-am așezat, Întrebându-mă dacă Jeschonnek cumpărase deja colierul și cam ce aș putea să fac dacă aș fi nevoit să-l urmăresc În acea seară pe Haupthändler până la aeroportul Tempelhof. Pe de altă parte, dacă Haupthändler scăpase deja de colier, nu-mi puteam imagina că stătuse să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am așezat, Întrebându-mă dacă Jeschonnek cumpărase deja colierul și cam ce aș putea să fac dacă aș fi nevoit să-l urmăresc În acea seară pe Haupthändler până la aeroportul Tempelhof. Pe de altă parte, dacă Haupthändler scăpase deja de colier, nu-mi puteam imagina că stătuse să aștepte până luni seara ca să zboare spre Londra numai așa, de-al naibii. Părea mult mai probabil ca afacerea să fi implicat monedă străină, drept pentru care Jeschonnek avusese nevoie de timp ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
diseară. Iartă-mă dacă par naivă, dar ce ai de gând să faci, mai exact, atunci când ajungi acolo? Să te duci pur și simplu la el și la persoana cu care e și să-l Întrebi cât au obținut pe colier? Poate că ei o să-și deschidă, chiar, valizele și o să te lase să le iei toți banii, chiar acolo În mijlocul aeroportului Tempelhof, mai știi? — Nimic nu se desfășoară atât de ordonat În viața reală. Există Întotdeauna mici indicii care Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
decât În mici cantități. Mă simțeam de parcă ar fi cântat cineva la chitară cu măruntaiele mele. Camera era mobilată sumar, doar cu o sofa uzată, o masă și două scaune. Pe masă, pus pe o bucată pătrată de fetru, era colierul lui Six. Am aruncat țigara și am tras diamantele spre mine. Pietrele, lovindu-se una de alta cu un clinchet precum o mână de bile de sticlă, erau reci la atingere și grele În mâna mea. Era greu să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Dar după ce s-a spus și s-a făcut totul, bărbații care gândesc sunt cei care trebuie să ia deciziile. De ce crezi că Germania Life Assurance Company nu a găsit de cuviință să ne informeze pe noi de existența acestui colier? Felul În care schimbă vorba pe nesimțite cu Întrebarea lui aproape că mă luă pe nepregătite. — Poate că nu i-a Întrebat nimeni, am răspuns eu plin de speranță. Urmă o lungă tăcere. — Dar locul fusese distrus, Întors cu susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
informat. — De ce să fi făcut asta? Nu se ceruse nici o despăgubire. Dar numai ca să fie acoperiți, m-au angajat pe mine, În caz că urma să apară una. Vrei să zici că ei au știut că În seiful ăla se afla un colier de valoare și totuși erau pregătiți să nu plătească nimic pentru el? Că erau dispuși să treacă sub tăcere o dovadă prețioasă pentru rezolvarea cazului? Întrebă Dietz. — Dar voi v-ați gândit să-i Întrebați pe ei? am repetat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un ton ușor nervos. — O, ba sunt sigur că da. Mi-am pus o țigară În gură și am aprins un chibrit. Aplecându-mă spre flacără, am tras câteva fumuri grăbite și apoi am aruncat chibritul În scrumieră. Am adăugat: — Colierul. Six rămase tăcut. Numai că deja l-ați recuperat, nu-i așa? l-am Întrebat. Sau cel puțin știți unde se află și la cine e. Nasul i se Încreți de dezgust, de parcă ar fi detectat un miros neplăcut: — Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
înălțime și două tone în greutate reprezentînd-o pe Coatlicue, "zeița cu fusta de șerpi". Cea mai fioroasă, după gustul european, din Olimpul aztec. Bestială și hipnotică. În loc de obraz, ea are două capete îngemănate de șerpi. Pe piept îi atârnă un colier făcut din mâini tăiate și din inimi. Fusta de șerpi, dispusă într-o rețea romboidală, simbolizând pământul, e prinsă cu o centură închisă cu un cap de mort și cu doi șerpi înnodați în față. În locul brațelor, alți doi șerpi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
apei O frescă descoperită între ruinele de la Teotihuacan arată paradisul lui Tlaloc, bătrânul zeu al ploilor. Tlalocan. Zeul poartă o mască de jad și are în păr o pasăre quetzal cu pene verzi somptuos revărsate. Trupul îi e acoperit de coliere și bijuterii, iar din mâini cad pe pământ picături de ploaie. Dar în acest paradis se petrec câteva lucruri ciudate. Mai întîi, cum reiese din frescă, accesul în el nu era asigurat de merite, ci de hazard. Cei care mureau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
interioară - mai trăia cineva. Într-adevăr, în deschiderea enormă dintre cei doi piloni văzură un bătrân care mergea agale; trupul lui slab era înfășurat într-o tunică de in alb, umerii îi erau goi, creștetul ras; pe piept purta un colier greu. — Sacerdotul, șopti călăuza. Doar el mai rămăsese în viață, zise, și singur, împreună cu un ajutor tăcut, veghea asupra templului. Și, cu durere sinceră, adăugă că “înainte de războiul roman“ erau sute de adepți. Sacerdotul se îndrepta spre ei cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vila de la Capri, suferise din cauza unei amare și meschine dependențe economice, până la cele mai mici cheltuieli legate de îmbrăcăminte. Astfel, în palatele imperiale își făcură repede apariția - și fură primite cu entuziasm de tineri - strălucitoarea eleganță orientală, pieptănăturile, pliseurile, transparențele, colierele și brățările, cingătorile subțiri, perucile. Pe somptuoasele tunici, hlamide, mantii, perdele, perne sau sandale străluceau sutele de culori ale vopsitoriilor din Pelusium și Bouthos. Senatorii descoperiră uluiți și alarmați că, în particular, Împăratul purta tunici în stil grecesc, lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foarte tânără; poartă o tunică rituală, de sub care se ivesc o sandală și glezna subțire. Tunica este legată cu o panglică imadiat sub sâni; pallium-ul se înfășoară grațios în jurul unui umăr și al șoldurilor. Decolteul este discret. Poartă un colier și brățări ritualice, dintr-o împletitură elastică de aur. Părul este scurt, aranjat cu grijă, gura cu buzele răsfrânte, sprâncenele drepte. Încheieturile brațelor sunt subțiri; în mâini ținea niște obiecte ritualice isiace, care au fost distruse. Portretul poetului Phaedrus. Herma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nero a poruncit să fie ucisă. Darurile votive pentru Zeița Mamă Isis și micuța Bastet. Când la Lugdunum s-a născut fiica împăratului, inventarul bogatelor daruri a fost gravat pe o piatră din templul de pe lacul Nemorensis, întru veșnică amintire: coliere, brățări, veșminte de mătase, sistre, vase pentru arderea parfumurilor. Piatra a fost descoperită după multe veacuri, fără ca pe moment să se înțeleagă originea ei. Edificiile egiptene necunoscute. Visul neîmplinit al călătoriei în Egipt a lăsat mărturii arheologice. Prin 1830, cercetătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și bucurie!), Înțelege, se bucură, mai vrea; știe c-am omorât-o, că vreau s-o omor, e fericită, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu care el ținea paharul de șampanie. Deschise capacul și, exact ca în comediile romantice proaste pe care le văzuse, rămase cu gura căscată. Așezat frumos chiar în mijlocul cutiei de dimensiunea unui colier, era un inel. Un inel de logodnă. Un inel de logodnă imens, foarte frumos. — Leigh? Vocea lui tremură. Luă încet cutia din mâna ei și scoase inelul. Cu o mișcare rapidă, îi luă mâna stângă într-a lui și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a observat că era mai în vârstă decât crezuse la început, probabil se apropia de șaizeci de ani. S-a forțat să spună obișnuitele platitudini despre cât de frumos e apartamentul, ce bucuroasă e că se afla acolo, îmi place colierul tău, bla, bla, bla, dar femeia nu făcea decât să se uite fix la ea. După ce o lăsă pe Adriana să mai trăncănească în felul acesta, Catherine o apucă de bărbie și, încet, cu mare delicatețe, de parcă ar fi umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
suferință. Manlio vorbea cu Elsa și doar din când în când îi arunca o scurtă privire soției sale elvețiene. Martine își mișca sacadat capul, urmând mișcarea ochilor prea proeminenți și prea căscați. Minusculă, slabă, ridată: o broască țestoasă cu un colier de briliante. Bea. Nu acum, pentru că Manlio o supraveghea. Bea singură, când el era în operație. Nașteri, chiuretaje, fixare și scoatere de ovule, prolapse uterine, de preferat în clinici private. Manlio ținea la ea, o ducea cu el de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la schimb colecția mea s-ar fi mărit enorm dintr-un foc, în timp ce această piesă mică zău că nu făcea cine știe ce: majoritatea oamenilor nu ar fi văzut în ea decât o mărgică de sticlă obișnuită, cum purtau îndeobște fetele în colierele de la gât și care le erau oferite drept daruri pentru pețit. Armin mai adăugă încă un ciob de Terra sigillata. Cercetătorii Africii le-ar fi luat indigenilor - cum aș putea face și eu acum - pe niște fleacuri fără valoare comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Și ce e de făcut? exclamă Henry. — Trebuie să tăiem din ea, zise Compton. Henry se opri abrupt În mijlocul trotuarului, șocat de sugestie. Muncise săptămâni Întregi, cântărind și lustruind fiecare replică precum un bijutier pietrele prețioase, pentru a crea un colier de cuvinte strălucitor și fără fisură. Ideea acestui produs Încântător ciopârțit Într-o formă prescurtată Îl rănea ca un instrument ascuțit Înfipt În carne. — Să tăiem?? Cum? — Cu un creion albastru, zâmbi Compton, puțin cam crud, după părerea lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care a întrebat-o dacă știe ce zi este. Uitase de ziua lui de naștere, când i-a reamintit, s-a închis brusc în ea, n-a mai scos o vorbă, nu s-a împotrivit defel când i-a scos colierul, brățările, rochia, furoul, sutienul, desuurile negre cu floricele, culcându-se pentru prima și ultima oară cu el. Devenise pe loc o străină. Nu s-au mai văzut decât ca simple cunoștințe. Te uiți la mine surprinsă, am înțeles, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îndoiesc foarte mult că voi trăi mai mult decât Lawrence. Mai are încă în față mulți ani de viață. — Cred că ai dreptate, spuse după un timp Rebecca. Mai aruncă o ultimă și lungă privire spre mlaștini, apoi își scoase colierul de perle din sertar și îl încheie cu grijă. Afară, câinii urlau solicitându-și cina. Postată în ușa dinspre Holul Mare, cu mâna ei mică vârâtă în mâna lui Mortimer, Rebecca se pomeni în fața unei încăperi ticsite cu rude ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]