801 matches
-
bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi zâmbi cu gropițele ei din obraji, dar era un zâmbet neconvins, aproape speriat. În clipa aceea, se auzi, din stradă, un cor care cânta ascuțit și fals. Veniseră colindătorii. Domnul Hristea și, imediat după el, doamna, începură să cânte și ei, odată cu strada, acoperindu-i cu totul pe copii, el, un bariton cu un timbru extraordinar de pur, ea, soprană, cu catifelări de o căldură greu de bănuit, când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se uită cu milă la Elena, care suferea și se cocârjase toată, cu o expresie de durere pe chip. După ce se terminară cântecele de-afară și din casă, intră și Alexandru, spuse că a avut el grijă de darurile pentru colindători și-l rugă pe Costache să i acorde două minute, după cină. Spaima Marioarei se transformă în groază, iar Mișu începu să-și dea și el seama că ceva nu-i în regulă și că bănuielile lui de mai înainte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în ceață. Cititorii sunt mai puțini, dar mult mai mofturoși. Tinerii poeți par întotdeauna ca niște exploratori fără hartă. Hamlet citește în craniul lui Yorik ca într-un străvechi manuscris. Și superlucizii au nevoie uneori de poezie. Poeții actuali, acești colindători pe care nimeni nu - i mai răsplătește măcar cu nuci și covrigi. Arta autentică are un acut instinct al viitorului. Absența artei simplifică grosier spiritele. Literatura moloz hrănește piscurile. Arta se naște din concubinajul speranței cu disperarea. Arta polemizează misterul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
microbuz mătușa Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți progenituri ale lui Fane, a fost mare. Bucurie, la fel, mare, din partea fiecăruia. șoferul i-a mai liniștit, în timp ce mașina se înscria în traficul intens, de pe șoseaua asfaltată care ducea la Vâlcea. Oare să nu fie prea devreme, întrebă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să nu fie prea devreme, întrebă, mătușa Irina, întorcând capul către șofer? Nu, că pedalele și volanul sunt în stăpânirea mea.O să dozez în așa fel, viteza, încât, să nu ajungem nici mai devreme, și nici mai târziu, decât alți colindători, la casele spre care ne îndreptăm. și autoturismul s-a așternut, cum se zice, drumului.Urmau să fie colindate rude și prieteni din mai multe sate. Înserarea se apropia repede. Ajunseră. Opriră la prima rudă. Colindară. Coborâră cu toții. Fură serviți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
poposi, la fiecare colindat. Ajunseră și-n cealaltă localitate. Ceremonialul se desfășură potrivit prevederilor. Își terminară și aici treaba. Porniră mai departe.Bucurie și entuziasm nemaipomenit - din partea tuturor. Urmară încâ vreo câteva opriri, pe la alte adrese. Mulțumire enormă și din partea colindătorilor, și din a colindaților. Pretutindeni erau întâmpinați cu gustări, cu prăjiturele, cu plăcinte, colaci și bani. Inclusiv cu băutură. Mătușa Irina mai dădea câte un păhăruț pe gât. Copiii, însă, și conducătorul auto, nimic. Așa era bine, așa era normal
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
miezul nopții făcură un popas, undeva, între două localități, pentru destindere și pentru soluționarea unor probleme de ordin igienico sanitar. Noaptea era calmă, nu prea rece. Peste tot - lipsă de zăpadă. Peste tot, pe unde treceau, întâlneau alți și alți colindători. Nu cu mașinile, evident, ci, perpedes. De bucurie au și mai cântat. Până când nenea Fane i-a țâstuit, pe copii, să nu mai cânte, fiindcă faptul îl enerva, și-i distrăgea atenția, de la șofat. S-a făcut liniște. Urma penultima
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
horă, fără reguli, dar cu o repeziciune ciudată. Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie țîșnesc din nou înspre înalturi pînă se pierd în întuneric. Moșul a lăsat portița deschisă pentru colindători și rînd pe rînd s-au perindat prichindeii de pe ulița sa. Unii, șmecheri nevoie mare, trișau și mai veneau o dată. Vasile se lăsa păcălit și conversa serios cu micuța mogîldeață. Parcă ai mai fost... Nu. Nu eu. Da? Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Am lăsat ușile deschise, voi reveni la voi. Se pornește și în ușă se întîlnește cu fină-sa. Joci bine teatru, scorpie mică. Moșul nu s-a mai întors la chef. Revenit acasă, a avut ceva de lucru cu trei "colindători", care îi cotrobăiau prin casă. O fi pus asta la cale cumătru'? gîndește Vasile Robilă. Tot ce se poate, își răspunde singur. Au prins hoțul O ploaie acidă a făcut prăpăd în livada înflorită a lui Dragoș Grămadă, om sensibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de urătură, după ce a primit nenumărate palme și pumni în cap. Ajunul sosește și pe la amiază Vasile echipează copilul. Pe străduța lui erau și "barosani", așa că va începe cu ei. Sună la o poartă și o voce întreabă: Cine-i? Colindători, sărut mîna. Așa devreme? Ăsta micu n-are răbdare. Bine, intrați. Sînt primiți pe terasă și Răducu privește intens la minunile de acolo. Lampadare, canapele, mese, bradul minunat împodobit, toate i-au provocat un adevărat șoc. Hai, spune colinda, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
morsă după o luptă câștigată. Căci treabă la bucătărie face, și chiar cu plăcere, dar nu prea des, atât cât să mai treacă o după-amiază de iarnă în care s-a săturat și de citit și de ascultat înregistrări cu colindători din toate colțurile țării și de scris lucrări de specialitate și de toate câte se fac în cutia craniană. Uneori își spune că la pensie va învăța și ea în sfârșit o meserie, se va apuca de ceva concret, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
secreții. Ca să adoarmă, fata nu numără oi, ci amanți. Și adoarme spre dimineață. Vine Moș Crăciun. Scriitoarea visează că face sex În grup cu reni excitați. Îl sodomizează cu un dildo În formă de con de brad pe Moș. Sosesc colindătorii. În planul doi se vede un brad Împodobit cu testicule vineții. Autoarea se trezește. Are febră. A răcit, de-asta a visat reni. N-are nici conuri de brad, nici testicule. Așa că se-apucă să citească și mai multe cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a vulcanului Etna (1997) și Roma fără mine (1998) „ia ființă în rana deschisă a cuvântului, versul său sincopat nu prea ascultă de netezimea formei, ci dă glas pătimirii”. Este trăirea destinului vitreg al plaiului natal nedreptățit de istorie („Suntem colindători fără de stea / și gura mi-e închisă cu zăvorul / și mama ne e mama altuia / c-a noastră ne-a lăsat cu dorul”). SCRIERI: Ora de prânz a vulcanului Etna, Chișinău, 1997; Roma fără mine, Timișoara, 1998. Repere bibliografice: Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288541_a_289870]
-
a banilor). Continuarea fireasca a studiului despre colindat este cel despre aspectul negativ, Descolindatul în orientul și în sud-estul Europei, studiu ce ocupă un loc aparte în folcloristica românească. Descolindatul se îndrepta împotriva gazdelor avare, care nu se arată ospitaliere. Colindătorii din oaspeți buni - adică vrăjitori de bun augur, se pot transforma în oaspeți funești, în vrăjitori de rău augur.Spațiul, timpul și cauzalitatea sunt cercetate ca fenomene care atestă o viziune de viață specifică poporului român. Capitolul Timp și Destin
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și Veronica și Eminescu muriseră. (...)rămăsese doar o latură pintenoagă a triunghiului perfecțiunii: Creației, Prieteniei, Iubirii. Echilibrul fusese sfărâmat. Din acest 31 Decembrie am priceput semnificația lui 15 iunie. Atunci înfloriseră teii, înminunând, îmbălsămând viii și morții, acum se porniseră colindătorii de-a lungul și de-a latul pământului, pentru ca hăuiturile, fluierăturile, exploziile de bucurie și urările de La mulți ani, vestind și întâmpinând Noul An, să se ridice la ceruri odată cu sufletul lui Creangă”. (37, p. 156 ) E și moartea o
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
colind, aparține genului liric prin caracterul de urare, celui epic - prin narațiune și are elemente dramatice concretizate uneori în adevărate spectacole. C. este prezentată la fiecare casă, de multe ori cu acompaniament de instrumente muzicale, și fiecare gazdă răsplătește pe colindători. Funcția ei a evoluat de la cea primitivă, magico-ritualică, la una actuală, de urare și felicitare. Deși textul c. cuprinde numeroase elemente creștine, originea sa străveche, păgână, este confirmată de reminiscențele din mitologia romană, de rosturile magice asemănătoare cu cele ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
de tobe, refrenuri neînțelese. Textele în întregime laice ale unor variante probează și ele originea precreștină. În ajunul Crăciunului se practică două forme diferite de c.: aceea a copiilor (numită în unele locuri „Moș Ajun” sau „apițură”) și aceea a colindătorilor tineri sau maturi, care este tipul cel mai răspândit și mai consistent. C. se poate cânta dimineața („zăorit”), seara sau noaptea. De multe ori este individualizată după situația socială sau civilă a gazdei. Există c. pentru logofăt, primar, preot, păstor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
se datorează păstrării melodiilor arhaice și adaptării unora mai noi, de origine liturgică. În ziua de Crăciun începe c. „Cu steaua” - prin excelență religioasă și de origine cultă -, cu variantele ei locale „Globul” sau „Luceafărul”, care se cântă până la Bobotează. Colindătorii poartă cu ei o stea împodobită cu hârtii colorate și iconițe cu scene biblice. În ajunul Anului Nou se colindă fie c. de la Crăciun (fetele și femeile), fie c. agrară, plugușorul (copiii și bărbații). În unele părți din Moldova, aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
crengi înflorite, sugerând, ca și „semănatul” , un cult al fertilității și rodniciei. „Vasilca” este o c. răspândită în sudul țării și are ca element specific un cap de porc (câteodată o păpușă), ornat cu podoabe stridente, pe care îl poartă colindătorii pe o tavă. Pare a fi o c. a țiganilor casapi de la curțile boierești, dar nu este exclus să reprezinte și perpetuarea unui ancestral cult animalier. Pe arii restrânse se întâlnesc și forme mai puțin ample de c., cum este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
cere părerea, tot într-un articol inaugural, și câtorva scriitori, între care Demostene Botez și Ionel Teodoreanu („O revistă ilustrată se adresează ochiului ; n-ar fi rău să se adreseze și creierului”). Deși nu publică aproape deloc literatură, reproducerea poeziei Colindătorii de George Coșbuc și traducerea unui fragment dintr-un roman de senzație al lui Gaston Leroux reprezentând excepții, N. i. are totuși câteva rubrici cu caracter literar: „În vitrina librăriei”, „Curier literar”, care cuprind însemnări despre scriitori români și străini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288487_a_289816]
-
îndeplineau un rol hotărâtor în ritualul vieții de zi cu zi: prima naștere avea loc pe vatră, pentru a invoca norocul copilului; se "bolea" pe vatră, tot pe vatră se făceau vrăji de dragoste sau se blestemau oamenii răi. Unii colindători, numiți "pițărăi" (în Oltenia de sud) colindau scormonind tăciunii în vatră cu bâte înflorate. "Hornul" era "borta mirifică" prin care veneau vrăjitoarele, zburătorii și demonii sau pe unde ieșeau sufletele morților. Astfel, în scop apotropaic, se atârnau de horn "talismane
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mi-i arsă inima / Nici în lut nu i-oi uita..."101 Pământul "păcătos" este primenit, periodic, la cumpăna anilor, prin ritualul rostirii colindului: "Sculați, sculați, boieri mari, / Sculați voi, cinstiți plugari, / Florile dalbe, flori de măr, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători / Și v-aduc noroc în casă / Și belșug ales pe masă, / Că pe cer s-a arătat / Un luceafăr minunat, / Și-a sosit din răsărit / Un voinic frumos, leit. Iată lumea că-nflorește, / Pământul că-ntinerește. (s. n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
umanului: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Ci-i vremea de-mpodobit, / Cu podoabe de argint, / Cu canafi până-n pământ, / De la ușă pân` la masă / Tot cu canafi de mătasă. / Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Streșină de busuioc / Să fii gazdă cu noroc; Streșina-i de mintă creață, / Să fii gazdă cu viață; / Streșina-i de căprior, / Să ai parte de fecior; Streșina-i de iarbă lată, / Să ai parte și la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a se putea împărtăși din binecuvântările Apelor primordiale. Scenariul mitic al "îngropării" constă într-un adevărat ceremonial al înmormântării: un flăcău, sau un buștean, învelit ca un mort, e prohodit de un "preot" din ceată, în timp ce este bocit de ceilalți colindători; după ce este însoțit pe ultimul drum, "mortul" este aruncat în apă, de pe un pod, în "produc" (copca făcută în gheață), "cetluit" cu un butuc, pentru ca, astfel, să ajungă dincolo de Apa Sâmbetei, considerat tărâmul morților, dar și ținutul Binelui; o dată înviat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de cele mai multe ori destinul este simbolizat de "pahar"; nu întâmplător, în limba română, există expresiile "Treacă de la mine și paharul acesta" sau "Am băut paharul până la fund" prin intermediul descrierilor alegorice ale elementelor arhetipale: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr` pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă pân` la masă / Fașă dalbă de mătasă, / La Maica Precistă-n brață. / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]