4,185 matches
-
Sireteanu, ca fată, iar după căsătorie va prelua conform cutumei noastre matrimoniale, patronimul soțului său, BJOZA. Numele ei de botez este Carmen, ceea ce În limba strămoșilor noștri romani Însemna cântec (cântare). Pe la sfârșitul verii anului 2004 am participat la adunarea comemorativă de la monumentul eroilor anticomuniști din codrul legendar Fetea. Abia atunci l-am cunoscut pe fostul deținut anticomunist Octav Bjoza, care este vicepreședinte al filialei brașovene a Asociației Foștilor Deținuți Politici. Fapt Îmbucurător, domnul Octav Bjoza era Însoțit de nepoata sa
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fiindcă toate rubedeniile lui Stănică, chiar cele mai bogate, care nici nu-l cunoșteau pe bătrân, veniră măcar pentru câteva minute, din disciplină familială. Asta îi dădu consolațiune și sentimentul intim că și-a făcut datoria. Dete și o masă comemorativă, la care fu rugat să rămână și Pascalopol. Părintele făcu elogiul bătrânului, declarând că e liniștit în privința destinului său duhovnicesc, de vreme ce l-a văzut așa de bine dispus, înainte de a muri, spre cele bisericești. Cât despre moarte, ea e în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu care prilej persoana sa ocupa treptat centrul evocării. - A fost un om foarte interesant Conțescu, decretă el, tăindcu furculița un oeuf poché Chartres, l-am cunoscut de aproape la Berlin. Văzând noua turnură a lucrurilor, Gaittany se acomodă programului comemorativ. Pomponescu vorbi despre teribila sărăcie a lui Conțescu în capitala Germaniei, unde avea o bursă insuficientă, din care expedia o parte în țară unei surori. Tată-său, preotul, deși om cu destulă stare, la șaisprezece ani cel mult își dădea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă în orice producție umană se află o urmă, cât de palidă, a travaliului divin de in-formare, atunci sculptura - activitatea orientată deliberat și în deplină gratuitate către plăsmuirea formei - nu mai este o simplă specie a activității, ci un rit comemorativ în care cosmogeneza, antropogeneza și esența oricărei fapte modelatoare sânt menținute constant în conștiința umanității. Spre deosebire de alte arte, de cinematograf de pildă, care atunci când încetează sa fie simplu divertisment sfârșește în psihologia sentimentului sau în morală, sculptura păstrează mereu această
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care îi povesteam ce comoție provocase în mine reântâlnirea cu cei care fuseserăm atunci. Cu el trăisem timpul acela și pesemne că atunci ajunseserăm să fim cel mai aproape unul de celălalt. Scriindu-i, îl convocam în fond, nostalgic și comemorativ, din străfundul afecțiunii mele pentru el, către împlinirea noastră de atunci. Mi-a răspuns astăzi, iar rândurile lui mi-au încălzit inima și totodată m-au întristat ca o după-amiază de duminică. "Era inevitabil ― în calitatea ta de "nostolog" ― să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de recunoștință adus truditorilor de pe meleagurile noastre, un omagiu închinat luptătorilor anonimi din trecutele vremi, când jertfele ce se făceau pentru apărarea ființei neamului nu se crestau pe răbojuri, nici nu se consemnau în file de cronici sau pe monumente comemorative. Un pios omagiu și pentru oamenii de bine ale căror nume și renume au străbătut până la noi și despre ale căror fapte am putut lua cunoștință prin intermediul surselor documentare. De asemenea, vrem ca munca la care ne-am angajat, din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
veterani decorați pe front, 12 văduve de război, 19 veterani nedecorați, 28 veterani de război gradați și 30 văduve de veterani nedecorați. Vasile Pintilescu a fost decorat cu ordinul „Meritul militar cu spadă” iar Ionel Tabarcea fost decorat cu „Crucea comemorativă a celui de-al II-lea război mondial - 19411945”. Veteranii de război și soțiile văduve cum ar fi - Sofia Dascălu, Maria Botezatu, Ion V. Vraciu, Maria Andonie au contribuit la construirea monumentului eroilor din satul Bărboasa. Oameni simpli, dar înțelepți
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
până luni 7 noiembrie 1949, când apare primul număr al ziarului Steagul roșu, organ al Comitetului județean Tutova al P.M.R. și al Comitetului provizoriu a județului Tutova. * La 20 martie 1949, în numărul 168, Păreri tutov ene publică un medalion comemorativ la 2 ani de la moartea ziaristului Ion Palodă (dr. Weinfeld), dar și articolul „Cazul Hitler - panageric - preluat din ziarul Desrobirea din Galați - 13 mai 1945. Referindu‐se la cursivul „Cazul Hitler - panageric” ziarul conchide: „Departe de a avea existența efemeră
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
un eveniment cultural. Conducerea Uniunii Scriitorilor din Moldova a tratat foarte superficial obligațiile sale de gazdă și organizator al unui simpozion literar. S-a mers pe tipicul vechi, festivist, bine rodat în anii din urmă: excursii turistice, dezveliri de plăci comemorative, recitaluri de poezie patriotică, serate jubiliare înecate în alcool și muzică populară, degustări la Cricova etc. Un model, cum bine se observă, care imită în parte „strategia de seducție” aplicată de guvernul Sangheli observatorilor și creditorilor occidentali sosiți în Basarabia
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
la o simplă analiză de discurs, Cătălina Mihalache merge însă mult mai departe, adiționând mereu alte categorii de surse, filtrate prin tehnicile de investigație adecvate. Rezultatul este un studiu polifonic de antropologie istorică, în care concepțiile istoriografice, politicile educative, practicile comemorative și vocile actorilor implicați în aceste procese (consemnate prin intermediul unor mărturii orale) ne oferă un tablou comprehensiv, detaliat și plin de viață al celor mai importante reprezentări istorice vehiculate prin intermediul școlii românești. Prezentând avatarurile imaginii lui Ștefan cel Mare, sărbătorirea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Nevoia distrugerii simbolurilor și a constructelor propagandistice socialiste, pentru a fi înlocuite cu altele mai puțin abuzate a fost, de altfel, un simptom general al țărilor proaspăt eliberate de comunism 6. Excluzând cultul fostului dictator și supraîncărcarea grosieră a calendarului comemorativ, românii s-au regăsit în episoadele de maximă intensitate ale istoriei lor, cum ar fi Marea Unire sau domnia lui Ștefan cel Mare. Legiferarea acestor opțiuni nu a întârziat. Momentul 1 decembrie 1918 a fost proclamat zi națională a statului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din 1999-2000, încheiat cu victoria eposului național eroizant asupra minimalismului istoric "european", momentul omagial din 2004 a provocat o confruntare aprigă, prelungită și după încheierea propriu-zisă a festivităților. Disputele mediatice au avut drept pretext bugetul uriaș alocat de autorități evenimentelor comemorative. Culpa era agravată de o distribuție părtinitoare, menită să aducă un consistent beneficiu de imagine partidului aflat la putere. După căderea lui Ceaușescu, aceasta a fost cea mai serioasă acuzație de confiscare a unui personaj istoric, în condițiile în care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în plus, calitatea de sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. Portretul a devenit, la propriu, icoană. Unicitatea mănăstirii Voroneț a fost încă o dată supralicitată, prin calitatea sa de "ctitorie a sfântului"162. Manualele nu fac decât să confirme obișnuințele epocii. Ofensiva comemorativă dedicată celor cinci secole de la moartea sa nu a motivat doar actorii seculari, cu interesele lor lumești, ci și slujitorii bisericii. La Borzești, de exemplu, pictarea ctitoriei sale din 1494, a prilejuit consacrarea unui adevărat ciclu hagiografic ștefanian 163. Cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Înalt (unde se află un monument ecvestru) și legendara "Movilă a lui Burcel", din apropiere. Aici s-a construit o mănăstire (închinată lui Ștefan cel Mare și Sfânt), s-a ridicat un bust voievodului și s-a edificat un ansamblu comemorativ alegoric celebrând, în general, virtuțile apărătorilor Patriei 168. În ceea ce privește informația strict istorică, manualul amintit este foarte sumar. Abundă însă în sintagme patetice: "omagiu marelui voievod", "cel dintâi dintre principii lumii", "latinitatea strigă din tranșee (sic!)", "Podul Înalt este Termopile al
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
identitar, iar manualele le-au oferit o șansă în plus, prin noile abordări patrimoniale, valorificate atât conceptual (prin reducerea istoriei politico-militare, în favoarea celei culturale), cât și tehnic, prin extinderea suportului vizual al textului. Modificarea programei școlare în 2000, pledoariile campaniei comemorative din 2004 sau poziționarea sa între "Marii români" din toate timpurile au dovedit, de fiecare dată, că posteritatea domnitorului trece, mai întâi de toate, prin paginile manualului de istorie. De cele mai multe ori, ea nici nu se desprinde prea mult de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
instalării și apoi prăbușirii regimului comunist, acest moment istoric s-a dovedit a fi cel mai reconfortant pentru stima de sine a majorității românilor 2. Prescripția legală, urmată de suita celebrărilor publice periodice, a mărit și mai mult forța sa comemorativă, diminuând, în schimb, necesitatea raportării cu acuratețe la faptele din trecut. Sărbătorirea zilei naționale în școală invită, prin tradiție, la un ceremonial special, care trebuie să iasă din tiparul unei simple lecții sau lecturi de manual. Dar formula cea mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
după căderea regimului comunist, într-unul din liceele de tradiție ale capitalei, cineva propunea să se facă "o serbare de 1 decembrie". Părea destul de ciudat, pentru o școală unde publicul nu se pasiona, în mod special, pentru "festivități omagiale sau comemorative", după cum i se părea unui elev implicat în organizarea manifestării. Din punctul lui de vedere, majoritatea celor din jurul său "nu erau genul care să se emoționeze că, acum vreo 80 de ani, se "făurise" România Mare". Așadar, participarea afectivă ținta
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a "Marii uniri" din 1918 a parcurs, timp de aproape un secol, o întreagă evoluție narativă. Rând pe rând, dintre faptele, personajele și proiectele anului 1918 au fost promovate sau ignorate serii întregi de realități deși, de fiecare dată, discursul comemorativ a insistat asupra coerenței și exclusivității simbolului propus. S-a ajuns ca și profesioniștii cercetării trecutului să uite, de multe ori, că "procesul din 1918 nu a fost unul organic, liniar, ci confuz și plural"11, că au fost opinii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
teme se regăseau într-o singură povestire (la Kirițescu, de exemplu). Extragerea unirii din narațiunea războiului a produs și discordanțele cronologice care populează lecțiile de istorie. De fapt, nici războiul, nici unirea nu s-au încheiat în 1918, în ciuda fascinației comemorative pe care o exercită evenimentele din acel an. Din paginile manualelor consultate rezultă, aproape fără excepție, că războiul dus de Aliați s-a încheiat la 11 noiembrie 1918. Tratatele din anii 1919-1920 nu sunt prezentate ca fiind o încheiere a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
notăm în mod special structura expozițională a muzeului miliar național. În 1930, acesta împărțea "ultimul război (1916-1920)"85 în mai multe etape combative, lăsând în schimb "toate fronturile de luptă din marele război, 1914-1918", în seama istoriei aliaților 86. Politicile comemorative din cel de-al doilea deceniu interbelic au atenuat această tendință, optându-se pentru 1919 ca limită finală a războiului pentru unire. Sfârșitul regelui Ferdinand, estomparea treptată a reginei Maria de pe scena politică și ascensiunea ambițiosului prinț Carol au avut
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lor. Reinterpretarea românocentristă a războiului mondial s-a soldat cu "ocolirea" cunoscutului final de la 11 noiembrie 1918. În căutarea unei variante românești, Marele Război devenea, aici, o poveste fără sfârșit. Dar manualul are nevoie de un final neproblematic, iar forța comemorativă a datelor istorice selectate după tradiție surclasează rigoarea înregistrării cronologice obiective. Se spune că istoria este scrisă de învingători. Dar și ei trebuie să își impună anumite uitări. Triumful este rareori atât de complet încât să șteargă toate eșecurile, factorul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ianuarie până în decembrie Datori față de cei căzuți După cum se știe, Anglia și Franța au ales, la puțin timp după încheierea luptelor, o zi dedicată sărbătoririi victoriei lor în Marele Război. Pentru români, această zi nu a avut niciodată aceeași forță comemorativă, amintirea acelor ani disociindu-se în două serii discursive, ilustrate și de structura lecțiilor din manualele de istorie: pe de o parte războiul, iar pe de alta, unirea. Mai exact, putem spune că marea noastră victorie a fost unirea și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
comunist, onorarea celor căzuți pe câmpul de luptă s-a diminuat drastic, refugiindu-se spre alte momente de celebrare, mai ales "Ziua Armatei"129, dar și 23 August (1944) sau 9 Mai (1945), ziua "victoriei împotriva fascismului". În plus, actul comemorativ s-a deplasat pe nesimțite de la o dimensiune certă, temporală, legată strict de morții Marelui Război, spre o alta mai difuză, spațială, grupând eroii tuturor războaielor păstrate în amintirile omului obișnuit. Nu era o inovație proprie epocii comuniste, de vreme ce perioada
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
împotriva URSS, până la 23 august 1944. Ceremonialul dedicat "Zilei Eroilor" a fost de la început stabilit în detaliu, incluzând participarea obligatorie a elevilor și a profesorilor la serviciul religios, la procesiunea pioasă spre mormintele celor căzuți (sau cel puțin la monumentul comemorativ dedicat lor), la actul depunerii de coroane. Pe tot acest parcurs, școlarii trebuiau să contribuie la întreținerea unei atmosfere solemne, intonând cântece și recitând poezii adecvate. În mod special, se recomanda ca praznicele care încheiau partea religioasă a ceremoniilor să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
trebui să aibă un caracter entuziast, Ziua Eroilor morți simbolizând ziua Reîntregirii Neamului (s.n. C.M.)"134. Fiind umbrită de amintirea jertfelor sângeroase, nu aceasta a fost totuși ziua sărbătorii, a bucuriei aduse de unire. Serbarea școlară: un exercițiu identitar Practicile comemorative din mediul școlar fac parte din ceea ce s-ar putea numi, în termenii ultimelor decenii, "curriculumul ascuns" o formă de învățare la fel de consistentă ca lecțiile sau examenele formale, dar cu mize academice aparent nesemnificative. Ele nu fixează informații verificabile, ci
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]