829 matches
-
-ncolo și se poartă ca un prostănac. Cred că mi-am jucat rolul foarte bine, pentru că În scurtă vreme toți erau convinși că nu se află un dobitoc mai Îngâmfat și mai lăudăros decât mine. Capetele mai Înțelepte l-au compătimit pe părintele meu că are un asemenea fiu descreierat. Cei mai mulți Însă m-au plăcut, pentru că erau la fel de proști și de aroganți. Sfătuitorii Împăratului și-au rupt dinții Încercând să mestece toate minciunile pe care le-am turnat. Mie mi-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pic? S-a întâmplat vreodată ca noaptea să ai coșmaruri, să Te zvârcolești în așternut, să ai vise urâte și grele insomnii, care să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai dă pace și Te chinuiește mereu... Din păcate, nu prea am cum să Te ajut. Ai comis, Doamne, atrocități de neiertat, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce se petrece în cameră, la închidere, Teja a cerut raport la director, dar, în loc să fie scos la raport, a fost torturat în prezența gardienilor. L-a înfruntat și pe Stoian când acesta îi smulgea unghiile, spunându-i că îl compătimește pentru că autoritățile se folosesc de ei și îi vor împușca. Infatuat, acesta i-a răspuns că e un bandit prost, care nu știe cum s-au recrutat cadrele în URSS, unde bolșevicii i-au nimicit pe menșevici devenind cadre, și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
se poate de ferme. Îndoiala... în mine era! Multe ar mai fi de povestit!... De exemplu, când se întâmplă să apară câte unul isteț prin zonă, ce trece superior lăsând în urmă un parfum de ignoranță, Nicoleta obișnuiește să-l compătimească:Dacă ar ști că și-a ratat șansa vieții... Revin asupra unui fapt ce mi se pare esențial: acțiunea este de o profunzime greu de evaluat. Numărul celor ce-și primesc Realizarea poate fi relativ ușor de înregistrat, dar forța
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
În lumea elitei, o mare parte a fost de partea lui Iliescu. De exemplu, Andrei Șerban - noi eram în relații pe filieră culturală - a venit la Televiziune în vizită și m-a întrebat : „Ce s-a întâmplat ? CĂ toată lumea îl compătimește pe Iliescu că i-ai făcut ceva îngrozitor“. Noi nu trebuie să uităm că pentru Iliescu votaseră totuși 83% din oamenii care se duseseră la urne. V.A. : În ’90. În ’92, mai puțin. A.M.P. : În ’90. Suficient. Asta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
definitivează. Așa se evită susceptibilitățile, omisiunile fără și cu voie, exagerările și neadevărurile. Și aș dori ca Monografia noastră să nu dea loc la polemici inutile, de vreme ce nu se mai pot repara inadvertențele, ca să le numesc așa fără răutate. Îl compătimesc pe d. Nichita, căci are o ingrată muncă și toți Își vor Îndrepta lorgnetele spre dânsul, după apariția lucrării. Sunt sigur Însă, că față de cele trimise de mine - date care nu pot fi evitate - sarcina Îi va fi ușurată, mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
unele aflate în afara orașului. Un scriitor grec, cu aere de vedetă, un obișnuit al reuniunilor de acest fel, cum aveam să aflu, este șocat că nu are în cameră televizor. Mă uit la expresiile celor prezenți: unii zâmbesc, alții îl compătimesc. Are ceva de replicat - pe un ton foarte hotărât - și o scriitoare care reprezintă Suedia, dar originară din Rusia. Cred că i-aș fi bănuit proveniența numai după felul cum se exprimă. O încruntare de comsomolistă dezamăgită, care dă glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
etc., între anii ’72 și ’74, am scris două dintre romanele mele cele mai dense, mai originale: Îngerul de gips și Bunavestire. Or, ce semn mai categoric, mai clar, al libertății poate exista mai acut decât creația?! În timp ce mulți mă compătimeau sau doar mă ocoleau, eu... triumfam în clara mea singurătate socială, izbăvit, printre altele, și de „ambiție”, dacă prin ambiție înțelegem în primul rând acel „motor psihologic” care ne împinge să acordăm prioritate statutului social, jertfindu-i multe lucruri și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spus, dar am jurat unul altuia ca totul să rămână ca o taină. Cu toate astea în permanență am gândit că biata de ea este în eroare și de fapt nu mă caută pe mine, de multe ori am și compătimit-o pentru alegerea făcută, eram convins că-ntr-o bună zi își va corecta atitudinea și-mi va dicta o carte strong. Nu numai una, este complice și la povestea care-i în curs de apariție. Fără să știe i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
monolit. Dar ca să ajungi din Ardeal în Moldova și invers îți trebuie o zi și n-ai nici acum decât două cărări, tot cele pe unde treceau, ancestral, oile. Nu vă mai admirați pentru sărăcia moldavă și nu ne mai compătimiți pe noi pentru bunăstare. Ardealul merge în jos în mod temeinic. Cred că se apropie de limita aceea de sărăcie în care n-are altă soluție decât să se impună prin vreun geniu. E metoda moldavă. Ați debutat, în 1973
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
relevat ca un fagure de miere (și otravă) spre liniștea și neliniștea spiritului nostru care hălăduiește spre coclaurile absolutului...". (Revista "Feed Back", iulie, 2008) Ioan MOLDOVAN Literatura română, în întregul ei, este puțin cunoscută de europeni, lucru pentru care îi compătimesc sincer... Dragă Ioan Moldovan, de ce ai ales, în preajma Revoluției, Oradea pentru fixarea "în democrație" a familiei Moldovan? De ce nu ai ales Capitala? Întreb asta măcar în numele copiilor tăi, Rareș și Vlad, care au rămas, prin alegerea ta, scriitori și viețuitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar putea. Iar literatura română, în întregul ei, nu pe părți și nu neapărat pe partea zilelor noastre, este o literatură de tot dragul, pe bune, o literatură din păcate puțin și deformat cunoscută de "europeni", lucru pentru care îi compătimesc sincer. "Ce-ar zice Europa" e o replică de personaj caragialian și nu-mi pot reprima un anume reflex de respingere a întrebării. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui Eminescu totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare... 192 O notă târzie despre Don' Cezar: DACĂ DUMNEZEU AR SCRIE POEZIE... 199 Ioan MOLDOVAN Literatura română, în întregul ei, este puțin cunoscută de europeni, lucru pentru care îi compătimesc sincer... 201 Ion MUREȘAN Premiul Nobel ? Atâta ne vom tot naște, până ce o să-i plictisim și ni-l vor da 215 Aurel PANTEA Când scriu, nu mă interesează nici o altă prezență, în afară de acțiunea spirituală ce instaurează poemul 220 Marta PETREU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe un drum greșit în cercetarea argumentului, păcatul nostru nu a fost cu siguranță intenționat [...]. Suntem serioși, prietene, crede-mă, dar sarcina, îmi închipui, este peste puterile noastre; și prin urmare voi, oamenii inteligenți, ar trebui mai degrabă să ne compătimiți decât să ne dojeniți." (Platon, Republica) Boswell: Atunci, Sir, ce este poezia? Johnson: Ei bine, Sir, este mult mai ușor să spui ce nu este. Cu toții știm ce este lumina; dar nu este ușor de spus ce este. (James Boswell
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
pe măsura oamenilor de rând. Au avut visuri, speranțe, planuri de viitor, dar totul s-a năruit însă, când o boală năpraznică și nemiloasă, a lovit mica lor fericire. Desigur, Jan a plâns în singurătatea sa, nimeni nu l-a compătimit, nimeni nu i-a stat alături, nimeni nu s-a ocupat de sufletul lui. În vremea aceea, tuberculoza nu avea leac, ea a răpus mulți oameni, unii celebri, mulți alții doar oameni de rând. Tragedia și suferința umană a fost
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dintr-o vietate cu creier subdezvoltat pe care patinează musca. Noi, studenții, ne-am obișnuit să ne plângem de milă, măcar avem libertatea să ne băgăm picioarele în facultate, să-i înjurăm că ne-au luat banii pe pregătiri. Ne compătimim. La fel ca profii. Pentru că, se știe, din școală ieși cu modul de comportament al profului - nu memorează nimeni înălțimea Everestului. 12. Let it be Io nu am prea făcut pregătire. Nu prea. Ai, țigane, bilet? Nu prea. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
jacuzzi. Țăran tâmpit! Nu ni-l putem închipui vorbind la mobil. Probabil, obișnuit cu aerul tare de la munte, iarna lăsa ferestrele deschise larg. Făcea drumuri lungi după o croznie de lemne. Și, cu toate astea, nu simțea nevoia să fie compătimit. Nu se văita. Noi, dacă am alergat zece metri după tramvai, gâfâim și înjurăm guvernul. Nu că n-ar merita înjurat, dar nu în contextul ăsta. E posibil ca Gheorghe Tatomir să fi fost puțin șmecher. Te primea la stână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
naturii mele proprii și ale bunului meu simț țărănesc; cum și facultatea mea nativă și neștirbită de vremi de a mă Înminuna, de a mă entuziasma, de a mă veseli, de a mă Întrista și a mă revolta, de a compătimi frățește alături de tot spectacolul divers al acestei vieți și al oamenilor. Un libertinaj, prin urmare, Însemnând acea simplă și unică liber tate boemă de a-ți alege, ca Într-o poezie, o rimă și un ritm pe potriva muzicii tale interioare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mi-l arată fotografiile. Nu mai ostenea, frumoasa și iubeața de odinioară, cu poves tirea dragostelor ei, cu fotografiile martore Întinse toate pe masă și cu pasiunea ei Încă și azi de grande amoureuse, Îndemnân du-mă pe mine, care compătimesc și sufăr cu toate dragostele de pe lume, să-i Întrevăd, ascultând-o și privind-o, sub masca bătrâneților ei de astăzi și cu ochii mei adolescenți de acum peste cincizeci de ani, obrajii ei de odinioară, rotunzi ca piersica, carnea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vizual doar o fantă deosebit de subțire, precum lama unui cuțit, aidoma ochilor unor asiatici care-ți lasă impresia că sunt orbi, nevăzând nimic din cauza acestor jaluzele atât de apropiate și pe care dintr-un slab impuls de reminiscență creștin-ortodoxă, îi compătimim pentru îngrozitorul handicap estetico-funcțional. Și-a potrivit pe mâini mănușile cu un singur deget cel opozabil și stabilizată de cele două valențe prețioase, sufertașul cu mâncare și plăsuca de pâine, a pornit la drum spre casă, nu înainte de a spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sunt umplute buzunarele fără fund ale slujitorilor Domnului trăind în belșug, pe câtă vreme voi, sărăntocii, suportați aici, pe acest pământ până la moarte! chinurile unui iad concret, real, vizibil, în speranța că veți ajunge în rai adică NICĂIERI... Vai de voi! Vă compătimesc. " Deci când se-ntâmplă s-aud vreun egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie?" (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vorbim fiecare despre cea mai nefericită întîmplare din viața lui. A început Bazil, care a spus că cel mai nefericit a fost în momentul în care, cînd avea vreo 15 ani, i-a murit tatăl. Toți am început să-l compătimim. Bazil ne-a povestit cum a tre buit el să se maturizeze forțat încă din ado les cență, să devină responsabil, să-și ia în serios rolul de bărbat al familiei. După mărturi sirea lui, am început să-l privim
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lînă atîrnă acum În balanță mai mult decît vitejia mea. Și lumea uită că din moment ce m-am slujit de acest fir Înseamnă că nu-mi place să Întîrziu Într-un loc. Da, Ariadna, știu ce cred cei care te vor compătimi; că timpul nu e nimic Înainte de a deveni memorie; și că ea singură ne salvează de neant și rămîne. Dar eu cred, dimpotrivă, că nu există nimic altceva decît ceea ce mă așteaptă. CÎtă vreme mă așteptai la ieșirea labirintului, te-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
apăsînd pe diferențele dintre timpul său și timpul meu (climat, mituri intelectuale etc.). înțelegea iluziile și excesele tinereții: „N-aveți idoli, n-aveți frîne, n-aveți cenzuri”. Nu mi s-a părut că ne invidiază, ci - mai degrabă - că ne compătimește. Nostalgic în unele privințe, era optimist și hortativ în altele. Scrisorile sale, îndeosebi cele referitoare la chestiunile didactice, denotă frămîntări, contrarieri, căutări. Pentru el, „nou” și „vechi”, „oficial” și „disident” în predarea limbii și literaturii române erau probleme de conștiință
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
lupta eroică desfășurată pe cîmpul de bătaie. Fiecare probă a fost urmărită cu atenție producîndu-mi mulțumiri rezultatele obținute. Mă interesa un singur lucru, un singur calificativ: admis. știam starea de tensiune a familiei, complexele de situație și de aceea am compătimit umăr la umăr cu cei în suferință. Între 15 august și 15 sept[embrie] mă duc să-mi tratez un picior care scîrție. Pînă atunci am de făcut trei rapoarte de doctorat ori [sic!] 500 de pagini fiecare. Ne vom
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]