986 matches
-
poate concepe o modificare esențială a structurii sociale, fără ideea de justiție. În orice revoluție, ideea socialistă este obligatorie. Căci orice revoluție este obligată față de toți oamenii capabili să trăiască și dornici de viață. Sistemul exploatării în care s-a complăcut omenirea, de la Adam încoace, a scos din sfera vieții imensa majoritate a oamenilor. Pe aceștia, religiile i-au învățat doar cum să moară. De mii de ani, dezmoșteniții și-au construit temple ca să se dezvețe de viață. Cursul omenirii, din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și națiunea și indivizii. Naționaliștii vor trebui să-și învingă atâtea și atâtea prejudecăți și să înțeleagă că nu-și pot face o apariție onorabilă în fața istoriei, înainte de a fi găsit o ieșire din situația teoretică paradoxală, în care se complac. Ideea colectivistă este compatibilă cu ideea națională. Contrariul îl susțin curentele de stânga, internaționaliste din o mie și una de interese, precum și inconștiența atâtor și atâtor naționaliști. Aceștia din urmă, refuzând ideea colectivistă, să nu uite că lumea ideilor socialiste
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nivelul ei ni se pare într-o măsură oarecare accesibil. O lume istorică, a cărei actualitate totală s-ar înălța progresiv sub ochii noștri, ne-ar zăpăci cu infinitul ei. Există un nivel istoric obligatoriu. O țară care s-ar complăcea numai în dezvoltarea originalității etnice nu poate participa efectiv la istorie. Pe această cale, devii o țară pitorească și interesantă, cum e Ungaria de exemplu, dar nu o națiune și în nici un caz o mare putere. De Ungaria va aminti
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei teoretică un lucru elementar: forța creează făgașele "evoluției"? Nu există atâta forță în evoluție pentru ca să înfrîngă pe cea care se naște peste ea. Cultul secolului trecut pentru evoluție a luat forma celui mai plat misticism. Mediocritatea oamenilor s-a complăcut în a inventa "virtuți" evoluției, pentru ca ei să poată dezerta din fața oricărei responsabilități. Evoluția va face totul cum trebuie, pare a fi fost lașitatea acestor deficienți. Toți oamenii care se reclamă de la "curgerea lucrurilor" pentru a-și justifica inactivitatea suferă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lipsei de soluții? Că iraționalul ține mai esențial de răspântiile istoriei decât raționalul, o dovedește nulitatea dreptului în astfel de momente. Forța dreptului este nulă în fața Forței. Crizele lui sânt echivalentele triumfului Ei (zeiță monstră și irezistibilă). Acei care se complac în iluzia unui absolut juridic, dar văd răsturnările create de ofensiva forței (chiar a acelei forțe ce servește o mare idee), se mângâie cu speranța că la un tribunal al istoriei toate triumfurile înălțate din expansiunile puterii vor fi pecetluite
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
chiar și eu îmi reproșam, dar fă ceva, nu îl abandona, apoi mă postam decisă în pragul ușii camerei lui, Udi, nu mai putem continua așa, trebuie să continui investigațiile, să descoperim ce se întâmplă cu tine, începi să te complaci în situația aceasta, iar el îmi arunca o privire străină, eu nu mă internez în nici un spital de nebuni, dacă te deranjez, atunci pleacă, iar eu îl ameninț abia auzit, chiar că voi pleca, să știi că dacă nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceasta și cu femeile de la țară și cu muncitoarele. În mod direct am și făcut-o. Mai mult decât atât, cred că lumea este plină de țărănci feministe, de muncitoare feministe, de pensionare feministe. Dar și de femei care se complac în postura de victimă și servitoare, sau le sperie efortul pe care trebuie să-l facă pentru a ieși din rolul acesta? Unele se complac, dar sunt frustrate, sunt supărate și au sentimental nedreptății. Însă sunt două lucruri diferite - una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de țărănci feministe, de muncitoare feministe, de pensionare feministe. Dar și de femei care se complac în postura de victimă și servitoare, sau le sperie efortul pe care trebuie să-l facă pentru a ieși din rolul acesta? Unele se complac, dar sunt frustrate, sunt supărate și au sentimental nedreptății. Însă sunt două lucruri diferite - una este revolta și alta este acțiunea. În faza de protest și revoltă, de cele mai multe ori ele se manifestă prin protest casnic. De exemplu, expresia: „Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
că există! M.I.: Nu știa, fiindcă e vorba de un text excentric și rar studiat. Am făcut și alte asemenea greșeli, crezând mereu că trebuie să muncesc la nivelul maxim, pur și simplu fiindcă e mai bine decât să mă complac la nivelul minim. De aceea m-am chinuit să descifrez tot comentariul cu un dicționar atât de mic. Desigur, exista un mare dicționar ebraic-francez, dar eu n-aveam bani pentru asta. Am lucrat în vacanțe ca hamal ca să plătesc liceul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
chiar dezbaterea despre Eliade XE "Eliade, Mircea" din ’92 a început oarecum în nota asta. Cred că a contat mult un sentiment creat de faptul, corect analizat de Norman Manea XE "Manea, Norman" , că Eliade XE "Eliade, Mircea" s-a complăcut într-o felix culpa. Sigur, ce a fost, a fost, dar măcar Cioran XE "Cioran, Emil" a recunoscut și a regretat. Problema nu era așa de mult dacă Eliade XE "Eliade, Mircea" a fost sau nu membru ori simpatizant legionar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
lui prietenă blondă spălăcită sau dacă asta era o insultă adusă zoaielor de la spălatul vaselor. Personal, cred că fusesem destul de reținută; erau o grămadă de lucruri mai grave pe care puteam să le spun. Oricum, după cum comentase și Tom, mă complăceam într-o cloacă de cinism. Tânjeam să îi spun că (a) fusesem la o întâlnire așa cum se cuvine și că (b) mi-am ținut chiloții pe mine până la urmă. Ar fi două lucruri greu de crezut pentru el înainte de micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi urât și scuipat în față, dacă nu chiar linșat? Codruț 17 februarie 2006 Enervantă este rutina zilnică. Mă întreb dacă orice rutină este detestabilă. Probabil că există și o rutină a nobilimii, a oamenilor bogați și importanți, care se complac într-o rutină a mișcării. Dar și aceasta se poate transforma într-una a plictisului: ce farmec mai are călătoria atunci când ți-o permiți când vrei, și pe unde vrei? Oare totul se poate transforma în obișnuință, chiar și fericirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
bine că picurase într-însul ceva din încrâncenarea ei, ceva din marele ei interes pentru tot ce era în jur, ființă sau lucru, îi picurase ardoare, forță și echilibru. De ce nu-și dădea la iveală toate aceste calități, de ce se complăcea să zacă sub masca aia sictirită ce se așternea pe fața lui ca o grimasă? Pentru că ea nu avea voie să creadă că toată existența lui Ovidiu se mărginea la atât, că va veni o zi când fata aia, Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adânci reverberații. Bineînțeles, bărbatul ei, Trofin era o cantitate neglijabilă, el nu conta în ecuație, cu el nu trebuia să împartă nimic, desigur, nici acea viitoare, presupusă condiție a ei de a fi liberă! Acum executa atentă ultimele pasiențe, se complăcea în rolul de zână bună, protectoare, avea impresia că de va dărui mult celor doi tineri, înzecit își va primi înapoi partea, exista acel nebulos al speranțelor și ea bănuia că avea dreptul la ele, ea care nu se pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aștept. În timp ce căuta cu ochii o scrumieră, privire-i căzu pe albumul filatelic dăruit de Trofin. Știa că tatăl ei insistase ca albumul să rămână la Carmina, nu voise să dea explicații prea multe, el nu era omul care se complăcea în justificări, așa voia să procedeze, așa făcea, nu-l atingeau privirile ironice ale Sidoniei, devenise imun. Un moment Fana se gândi dacă albumul conținea piese valoroase, probabil că da, altfel n-ar fi stârnit comentariile sarcastice ale Sidoniei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aici la Carmina, îl aproba pe Trofin fără să-l înțeleagă, acum, de când nu mai ședea la părinți, nutrea față de tatăl ei o simpatie ciudată, poate tocmai fiindcă îl știa atât de lipsit de afecțiune, ignorat de toți cei apropiați, complăcându-se în situația de cantitate neglijabilă. Îi plăcea să creadă că Trofin este o rezervă sufletească a ei, lăsată acolo, neexplorată, bună de folosit în situații limită. Când veneam aici la tine, de la o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă, la serviciu, aiurea, exista și atunci când era trează, exista și atunci când dormea. Era greu să iasă de sub dominație și, totuși, de atâtea ori, i se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu, fără o altă vorbă, întoarse mașina și porni înapoi. Era aceeași șosea și același asfalt și totuși cât de diferit circulau. Bărbatul arăta complet metamorfozat, colțurile buzelor zvâcneau de nerăbdare, era același om foarte sigur pe el, ce se complăcea în ideea de a avea un viciu, poate era în sinea lui mândru de asta, poate îi plăcea să-și ascundă mica lui taină, s-o învăluie, s-o îmbrace în pâslă. La câte o curbă o privea complice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
devenise mai greu să dau timpul Înapoi și să corectez o mică discrepanță care oricum nu... Dora Își Încheia nasturii metodic. Credeam că ești altfel. Dar de fapt ești la fel ca orice alt bărbat. Nu sunt aici ca să mă complac În farse, să știi. Cum ai putea să fi sincer cu mine, dacă nu ești sincer nici măcar cu tine? Își aranjă boa În jurul gâtului. Și povestea aia despre iridescență sau cum s-o numi. Povești de adormit copiii, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cimitirul lângă care locuiesc. Sub picioarele mele, metroul zgomotos Își continuă drumul În lumea subterană, ferindu-se de lumină. Pe maidanul unde fusesem jefuit cu câteva seri În urmă, Chérie alerga În cerc, fascinată de un capriciu În care se complăcea. Un ziar și o pătură zăceau lângă frunzișul des. Chiar când mă gândeam să iau ziarul, un muncitor de pe șantierul din scuar dădu la o parte ramurile grele și Își făcu apariția. Când m-a observat și-a tras fermoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când În casă se aflau cliente sau cărți de tarot deschise pe masă, o evita pur și simplu. De aceea, deși auzise perfect ultimele cuvinte rostite de mătușa ei, s-a prefăcut a nu fi așa. Și s-ar fi complăcut În ignorarea ei fericită dacă mătușa Feride nu ar fi intrat În momentul ăla În living, cărând un platou imens pe care strălucea tortul de ziua ei. — Ce faci aici? s-a Încruntat mătușa Feride dând cu ochii de Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
importante, este principala cauză a înapoierii României și a imposibilității noastre, a românilor, să ajungem la statutul de țară europeană. Dominația otomană și cea sovietică ne-au împins în afara țărilor avansate. Dar, ceea ce este foarte grav, și noi ne-am complăcut cu statutul de colonie, exportatoare de produse agricole. Numai că nici măcar în acest domeniu nu mai suntem competitivi. Noi, românii, avem rezervate calificative care nu ne onorează, care mă fac să mă gândesc "că trebuie să facem CEVA". Din păcate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
a versurilor de la un text la altul și dublul caracter al bibliotecii, care a trecut de la finețurile simbolismului la culegerile de povestiri. Faptul nu ne miră; Nierenstein a realuat tradiția care, de la Homer până la bucătăria argaților și la club, se complace să inventeze și să asculte Întâmplări. Își nara prost invențiile, tocmai pentru că știa că Timpul avea să le șlefuiască, dacă meritau, așa cum făcuse deja cu Odiseea și O mie și una de nopți. La fel ca literatura la Începuturile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de sub picioare. Le-a crescut tirajul pentru o vreme, dar au afectat industria pe termen lung. — Jack, Jack, țâțâi nesuferitul de Nelson, mă uimești. Încă mai consideri concurența un lucru bun, nu? — Sigur că da. Fără ea începi să te complaci și, când te complaci, s-a dus jurnalismul de calitate. Trebuie să-ți dorești să urmărești un subiect, să-l urmărești bine și s-o faci înaintea celorlalți. Dacă există un singur ziar în zonă, ce rost mai are să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
crescut tirajul pentru o vreme, dar au afectat industria pe termen lung. — Jack, Jack, țâțâi nesuferitul de Nelson, mă uimești. Încă mai consideri concurența un lucru bun, nu? — Sigur că da. Fără ea începi să te complaci și, când te complaci, s-a dus jurnalismul de calitate. Trebuie să-ți dorești să urmărești un subiect, să-l urmărești bine și s-o faci înaintea celorlalți. Dacă există un singur ziar în zonă, ce rost mai are să te agiți? Murray se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]