952 matches
-
care sunt, numai trei se află În prima jumătate a clasamentului mondial al libertății politice alcătuit de Freedom House“. Cu alte cuvinte, imaginația este de asemenea un produs al necesității. Atunci când contextul În care trăiești nu Îți permite să te complaci În anumite fantezii radicale sau de evitare a realității, nu ai Încotro. Priviți de pildă unde au loc astăzi cele mai creative inovații din lumea arabă musulmană. Exact În locurile care au puțin petrol sau chiar deloc. După cum am notat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a zis nea Fane cu oarecare dispreț și ironic. Păi ce, el mi-a dat mie ceva?, a răspuns cu răutate Albini. Răutatea sufletească a păcătosului nu stă numai în faptul că săvârșește păcatul, dar mai ales că îl acceptă, complăcându-se în el. Nu se îndură să iasă din păcat, făcând altuia un bine. Această tragedie morală înseamnă împietrirea inimii. Greu este pentru un păcătos ajuns la acest stadiu să-și mai vină în fire. Adică să intre în condiția
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
precis, politicianul. El se mișcă într-un mod neașteptat, pe o linie frântă (un L), având posibilitatea să amenințe șase puncte, fără să-ți dai seama imediat ce urmărește, fără să observi exact intenția lui. Șase păcate venale în care se complace politicianul: al șaptelea, de fapt primul în care stă, mândria, îl face să se complacă în păcat și să uzeze de celelalte: iubire de argint, desfrânare, lăcomie, invidie, mânie și lene. Are și o dublură. E secondat în mișcările înșelătoare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
având posibilitatea să amenințe șase puncte, fără să-ți dai seama imediat ce urmărește, fără să observi exact intenția lui. Șase păcate venale în care se complace politicianul: al șaptelea, de fapt primul în care stă, mândria, îl face să se complacă în păcat și să uzeze de celelalte: iubire de argint, desfrânare, lăcomie, invidie, mânie și lene. Are și o dublură. E secondat în mișcările înșelătoare de un prieten care-i face și îi continuă jocul cu aceeași lipsă de demnitate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-L proslăvesc neîncetat. Domnul Puiu Teodorescu Cel mai puțin afectat de cele întâmplate în cameră era Puiu Teodorescu. Asista străin și înstrăinat de orice simțire omenească. Pentru a-l scoate din această stare în care căzuse și în care se complăcea, am recurs la un șoc, fizic în aparență, dar cu substrat psihic. Într-o dimineață, după ce s-au băgat în cameră tinetele golite, vasul de apă și balia (un lighean de lemn), ne-am luat rația de apă în gamele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Starea de degradare și alterare spirituală scontată a fost atinsă, încât astăzi nu vă mirați, copii ai Apusului, că ați ajuns la așa stare de decrepitudine spirituală, încât nu numai că ați pierdut simțul reacțiunii la păcat, dar vă și complăceți în el; părinții voștri, masoni, v-au trădat sufletește, predându-vă în brațele sinagogilor satanei. CAPITOLUL III În libertate: 1964 1989 Toată viața țăranului român este o procesiune pe drumul spre Împărăția lui Dumnezeu, cu opriri speciale, la răspântii de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mult un pedagog, un învățător răspunzător pentru cele ce se vor întâmpla copilului. Învățătorul lumii, Hristos, a mărturisit totdeauna Adevărul, în fața oricui, chiar cu prețul vieții lui. Astăzi s-a ajuns la întuneric spiritual pentru că lipsește curajul martiric. Lumea se complace, de frică și interese meschine, în lașitate rațională. Unul dintre inspectori a simțit nevoia să explice atitudinea lor: Domnule Maxim, noi am fost avizați și trimiși aici să te luăm prin surprindere, fiindcă dumneata ești reclamat că predai copiilor lucruri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
treaba lor. Pe mine mă bucură faptul că lumea s-a prins în jocul magic al independenței totale a individului. Până acum trebuia să țin cu mare silă pe cineva în stare de păcat, acum vă las libertatea să vă complăceți în el, fără vreo siluire din partea mea. Ziceți ce vreți despre Dumnezeu: că e bun, că e mare, că e tare. Sporovăiți cât vreți despre El, dar... faceți voia mea. Ce dulce e păcatul! E virtuos să știi să sorbi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
al acesteia. Legiunea trăia viețile pe care acești oameni își aminteau că le trăiseră în tinerețe. Acum nu mai puteau duce o asemenea viață. Erau prea comozi și corupți și aveau prea mult interes investit în mediocritatea în care se complăceau. Dar mulți tineri români erau atrași de Legiune. În 1935, Gheorghe Furdui, liderul studenților legionari, a fost ales președinte al corpului studențesc din București. În octombrie 1935, un alt legionar, Traian Cotigă, a devenit președintele tuturor studenților din România. Carol
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Erau oameni atât de simpli și de nebănuitori, și-apoi nu se vedeau niciodată cu nimeni. Clement m-a cocoloșit, mi-a oblojit gelozia și, o bună bucată de timp, povestea mea a constituit un „subiect“ important pentru amândoi. Se complăcea, avea impresia că mă tămăduiește și eu o lăsam să creadă asemenea lucru, dar se înșela. Rana era prea adâncă, și infectată de suferința turbată a geloziei. Această odioasă lepră s-a infiltrat în sufletul meu din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Charles, îmi aduc aminte cum spuneai despre bătrânul Shakespeare că el era... că el era... unicul. El și un individ grec pe care oricum nimeni nu-l înțelege. Tot restul e o mare de împuțenie, duhnind a vulgaritate care se complace. Wilfred a simțit lucrul ăsta. Îmi amintesc că uneori era atât de trist, după ce-i făcuse pe toți să se prăpădească de râs. Oh, Charles, dacă măcar ar exista un Dumnezeu, dar nu există, nu există... Ochii mari, rotunzi, căprui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ești nevoită s-o faci. Poți renunța, îndrăznesc să cred că ai fi renunțat de mult, dacă ai fi avut unde să te duci. Acum ai. Haide să plecăm la Londra. Situația asta de aici mă împinge la nebunie. Mă complac pentru că nu doresc să te forțez, nu vreau să-mi reproșezi mai târziu că nu te-am lăsat să hotărăști singură. Refuz să mă las forțat să te forțez. Dar încearcă să te gândești puțin la mine și la Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
al „iluziei”. Scopul este eliberarea de condiționări, de marea trecere. În ciuda concepției existențialiste despre lume și viață, maya nu este absurdă și nici gratuită, ci o creație divină, un joc cosmic, energia la baza creației lumii. Gândirea indiană nu se complace în deplângere și descumpănire ca existențialismul, ci întrevede o soluție prin eliberarea de experiență umană, de viță fenomenală. Un mijloc de realizare este și înlăturarea vălului Mayei. Morfologia religiilor consideră că a da la o parte vălul mazei echivalează cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
putrezirea Irinei, la care nu asist decât de la distanță, nu poate să-mi furnizeze decât noi detalii pe decorul reveriilor mele. De altfel, moartea Irinei o să mă obsedeze totdeauna, căci va fi un veșnic motiv de melancolie în care se complace temperamentul meu.” Autoanaliza alimentează suferința și peronajul se complace în starea de nefericire pentru a putea continua analiza proprie și a celor mai apropiate ființe. Orice poate deveni sursă de întristare, iar moartea Irinei e o astfel de sursă, după cum
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu poate să-mi furnizeze decât noi detalii pe decorul reveriilor mele. De altfel, moartea Irinei o să mă obsedeze totdeauna, căci va fi un veșnic motiv de melancolie în care se complace temperamentul meu.” Autoanaliza alimentează suferința și peronajul se complace în starea de nefericire pentru a putea continua analiza proprie și a celor mai apropiate ființe. Orice poate deveni sursă de întristare, iar moartea Irinei e o astfel de sursă, după cum mărturisește cinic eroul: „E drept că de n-ar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
îl purta la gât în ziua în care s-au cunoscut, sunt o marcă a lucidității. Holban realizează o variantă personală a memoriei involuntare în care naratorul face analize detaliate și se transformă într-un necrofor. “Sau poate că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am înteimeiat, sub pretenția adevărului, o atmosferă care nu corespunde realității? Și am perversitatea de a mă hrăni din această bolnăvicioasă hrană, după cum muștele se delectează pe hoituri?” Naratorul are
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
O moarte care nu dovedește nimic un pasaj semnificativ în care însăși literatura este acuzată de acest efect de înstrăinare pe care-l produce: „ nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă face, din cauza unor asemănări exterioare să-mi complac starea sufletească. Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în alt fel (mai bine sau mai rău) aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă într-o haină care nu ni se potrivește.” „ La baza întregii literaturi realist
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
aceasta și cu femeile de la țară și cu muncitoarele. În mod direct am și făcut-o. Mai mult decât atât, cred că lumea este plină de țărănci feministe, de muncitoare feministe, de pensionare feministe. Dar și de femei care se complac în postura de victimă și servitoare, sau le sperie efortul pe care trebuie să-l facă pentru a ieși din rolul acesta? Unele se complac, dar sunt frustrate, sunt supărate și au sentimental nedreptății. Însă sunt două lucruri diferite - una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de țărănci feministe, de muncitoare feministe, de pensionare feministe. Dar și de femei care se complac în postura de victimă și servitoare, sau le sperie efortul pe care trebuie să-l facă pentru a ieși din rolul acesta? Unele se complac, dar sunt frustrate, sunt supărate și au sentimental nedreptății. Însă sunt două lucruri diferite - una este revolta și alta este acțiunea. În faza de protest și revoltă, de cele mai multe ori ele se manifestă prin protest casnic. De exemplu, expresia: „Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
apoi regulile jocului astfel încât să încline terenul în favoarea sa. De asemenea, această situație a pus în evidență faptul că resursele erau controlate de stat, deoarece Chávez stăpânea fondurile speciale destinate programelor sociale independent de răspunderea băncii centrale și CNE se complăcea să nu impună restricții asupra folosirii resurselor statului, a funcțiilor publice și a publicității televizate în campaniile electorale (Corrale și Penfold, 2007 și 2010). Guvernul lui Chávez se afla cu siguranță în postura de a profita de contractele statului, de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a început să se destrame în secolul al XVIII-lea, odată cu apariția eseului politicos al lui Addison pe de-o parte și a formelor narative ale lui Daniel Defoe pe de alta. Atunci când Addison scrie într-o formă narativă se complace în crearea unor personaje fictive cum ar fi Tom Folio și Ned Softly. Aceste schițe ficționale formale sunt întotdeauna încadrate de o retorică augustină. Scopul lor rămâne expoziția șipersuasiunea, nu relatarea unui "story". Steele, sub pseudonimul Isaac Bickerstaff, recunoaște în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nesancționată de o justiție impotentă și complice la acest profund și iritant derapaj moral al societății românești mă face să mă gândesc la o pandemie. Multă lume nu numai că nu l-a dezavuat pe CVT, dar s-a și complăcut, complice, în marea lui bălăcăreală. Neașteptat și trist, mulți s-au regăsit în falsa lui virilitate, în dezinvoltura cu care vitupera pe oricine, în "curajul" lui de a spune lucruri de nespus, în tupeul lui zgomotos și obscen, părând că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care s-au adăugat, eventual, povestirile și cântecele goților, Iordanes, got sau alan de neam, care a trăit la Dunăre chiar pe pământul geților și dacilor, sau în apropierea acestui pământ, cunoștea realitatea pe viu, nu vrea să restabilească adevărul, complăcându-se în adâncirea confuziei geți-goți, în ideea preamăririi neamului din care se trăgea . S-ar părea că vina lui Iordanes este mai mică, deoarece era lipsit de simțul critic, ba și de cunoștințe istorice suficiente pentru a reda evenimentele în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
unor forme deschise, reprezentând un proces continuu, semnificația acestui procedeu artistic constând în caracterul teoretic al acestei arte169. La rândul său, Joseph Kosuth accentuează asupra importanței regândirii responsabilității artistului cu privire la producerea semnificației, fiind contrariat de faptul că majoritatea artiștilor se complac în acceptarea enunțării bazelor teoretice ale operelor lor de către istoricii și criticii artei care instrumentează instituțional sentințele unei "estetici a administrării" ori se înscriu din inerție pe direcția "misiunii polemice" a scriitorilor. Apariția unei "arte a intenției" (artistului) trebuie să
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
că există! M.I.: Nu știa, fiindcă e vorba de un text excentric și rar studiat. Am făcut și alte asemenea greșeli, crezând mereu că trebuie să muncesc la nivelul maxim, pur și simplu fiindcă e mai bine decât să mă complac la nivelul minim. De aceea m-am chinuit să descifrez tot comentariul cu un dicționar atât de mic. Desigur, exista un mare dicționar ebraic-francez, dar eu n-aveam bani pentru asta. Am lucrat în vacanțe ca hamal ca să plătesc liceul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]