4,181 matches
-
clasele fenomenului, care reprezintă o definiție standard a structurii. Subiect și obiect Prima și cea mai importantă relație este aceea dintre actorul care urmărește un anumit scop și scopul însuși. Această relație poate fi comparată cu cea dintre subiectul și complementul direct dintr-o propoziție. Primele două clase de actori care ar trebui delimitate sînt cele ale subiectului și complementului: actorul X aspiră către un țel Z. X este subiectul-actant iar Z, complementul-actant. De exemplu, într-o povestire de dragoste tipică
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aceea dintre actorul care urmărește un anumit scop și scopul însuși. Această relație poate fi comparată cu cea dintre subiectul și complementul direct dintr-o propoziție. Primele două clase de actori care ar trebui delimitate sînt cele ale subiectului și complementului: actorul X aspiră către un țel Z. X este subiectul-actant iar Z, complementul-actant. De exemplu, într-o povestire de dragoste tipică putem avea o situație de genul: John vrea să se căsătorească Mary. John este subiectul, Mary complementul, iar elementul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
subiectului și complementului: actorul X aspiră către un țel Z. X este subiectul-actant iar Z, complementul-actant. De exemplu, într-o povestire de dragoste tipică putem avea o situație de genul: John vrea să se căsătorească Mary. John este subiectul, Mary complementul, iar elementul intenției fabulei ia forma lui "vrea să se căsătorească". Complementul nu este întotdeauna o persoană. Subiectul poate să aspire și către atingerea unei anume stări. În Roșu și negru al lui Stendhal, de pildă, putem detecta următoarea schemă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
subiectul-actant iar Z, complementul-actant. De exemplu, într-o povestire de dragoste tipică putem avea o situație de genul: John vrea să se căsătorească Mary. John este subiectul, Mary complementul, iar elementul intenției fabulei ia forma lui "vrea să se căsătorească". Complementul nu este întotdeauna o persoană. Subiectul poate să aspire și către atingerea unei anume stări. În Roșu și negru al lui Stendhal, de pildă, putem detecta următoarea schemă: Julien dorește să obțină putere; ori: Julien aspiră să devină un om
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
întotdeauna o persoană. Subiectul poate să aspire și către atingerea unei anume stări. În Roșu și negru al lui Stendhal, de pildă, putem detecta următoarea schemă: Julien dorește să obțină putere; ori: Julien aspiră să devină un om puternic. Alte complemente care să redea intenția și pe care le aflăm în fabule sînt cele ce țin de bogăție, înțelepciune, iubire, fericire, un loc în ceruri, un pat în care să mori liniștit, o creștere de salariu, o societate dreaptă etc. Astfel
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
subiectul este de obicei o persoană ori un animal personificat (în fabulele cu animale) și nu un obiect. Următoarele exemple ne oferă impresia unor posibilități multiple care pot fi "traduse" prin această schemă structurală de bază: actor/ subiect-actant funcție actor/ complement actant a) John vrea să se căsătorească Mary b) Anna Wulf vrea să devină o femeie independentă c) bătrînii vor să împiedice descoperirea crimei lor d) Kinsey Milhone vrea să cunoască identitatea criminalului e) ucigașul vrea să evite să fie
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este adeseori aceeași persoană cu subiectul. Acesta dorește ceva pentru el însuși. Însă, deoarece nu neapărat se întîmplă astfel, e necesar să specificăm această clasă de actori. În principiu, subiectul și puterea predomină, sînt mai activi în sens gramatical decît complementul și destinatarul, pentru că ei sînt agenții, avînd fie funcția de intenție/ sustragere fie pe cea de oferire/ primire. Am menționat deja posibilitatea de fuziune a doi actanți într-un singur actor ori invers, concretizarea unui singur actant, puterea, într-un
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
întregi, armate ori grupuri universitare, să se constituie într-un singur actant. Un exemplu de fuziune a patru actanți diferiți în doi actori îl întîlnim în poveștile de dragoste tipice, în care destinatarul este însuși iubitul iar puterea fuzionează cu complementul: iubita "se dăruiește" pe sine. El: subiect + destinatar Ea: complement + putere Natura convențională a acestei intrigi devine clară în momentul în care încercăm să o răsturnăm și să schimbăm datele problemei. Pe baza acestei analize reușim să ne facem o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
singur actant. Un exemplu de fuziune a patru actanți diferiți în doi actori îl întîlnim în poveștile de dragoste tipice, în care destinatarul este însuși iubitul iar puterea fuzionează cu complementul: iubita "se dăruiește" pe sine. El: subiect + destinatar Ea: complement + putere Natura convențională a acestei intrigi devine clară în momentul în care încercăm să o răsturnăm și să schimbăm datele problemei. Pe baza acestei analize reușim să ne facem o idee despre relațiile dintre puterile care formează baza versiunii convenționale
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
intriga se schimbă îndată ce "puterea" actantului este plasată în altă parte. Simetria a dispărut, iar dezvoltarea intrigii depinde de complicitatea dintre subiect și putere, sau de lipsa acesteia. Exemplele din secțiunea anterioară pot fi acum extinse: actor/ subiect-actant funcție actor/ complement actant a) John vrea să se însoare cu Mary b) Anna Wulf vrea să devină o femeie independentă c) bătrînii vor să împiedice descoperirea crimei lor d) Kinsey vrea să afle identitatea criminalului e) ucigașul vrea să evite descoperirea lui
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pentru omenire g) istețimea lui realizează acest lucru pentru el și pentru frații săi h) calitățile ei de a povesti au acest efect în folosul ei înseși Adjuvant și opozant Categoriile discutate pînă aici se adaptează în mod direct la complement, care este obiect atît al dorinței, cît și al comunicării. Ambele relații sînt necesare pentru dezvoltarea unei fabule. Dar o fabulă bazată numai pe aceste două relații s-ar termina foarte repede: subiectul dorește ceva și fie obține acel lucru
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Subiectul întîmpină dificultăți pe drumul său și primește ajutor. Astfel modelul distinge o a treia relație care determină împrejurările în care acțiunea este dusă la bun sfîrșit. Prin analogie cu structura propoziției, acești doi actanți ar putea fi considerați drept complemente circumstanțiale de natură adverbială. Ei nu sînt legați de obiect prin intermediul "unui verb", ci se leagă cu ajutorul unor construcții prepoziționale, cum sînt datorită, în ciuda, de funcția care pune în relație subiectul cu complementul. Acești actanți sînt, în multe privințe, diferiți
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
doi actanți ar putea fi considerați drept complemente circumstanțiale de natură adverbială. Ei nu sînt legați de obiect prin intermediul "unui verb", ci se leagă cu ajutorul unor construcții prepoziționale, cum sînt datorită, în ciuda, de funcția care pune în relație subiectul cu complementul. Acești actanți sînt, în multe privințe, diferiți de ceilalți. Ei nu sînt în relație directă cu obiectul, ci cu funcția care leagă subiectul de obiect. La prima vedere, nu par să fie necesari acțiunii. În practică însă, ei sînt adesea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
orientată către un obiect din afară; în cel de-al doilea, subiectul urmărește însuși obiectul (sau un aspect al acestuia); relația este subiectivă. În unele cazuri, aceasta determină noi scindări sau contopiri între actori și actanți. Contopirea puterii cu obiectul / complementul și a destinatarului cu subiectul apare destul de frecvent. Se poate observa, de asemenea, contopirea puterii cu subiectul, atunci cînd o trăsătură de caracter a subiectului este de o importanță covîrșitoare. Am putea probabil să considerăm drept regulă faptul că, cu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
În schimb, taoismul vede universul ca fiind un ocean viu de forțe curgătoare care se află într-un flux permanent, asemenea valurilor mării, toate lucrurile având legătură între ele, fiind interactive și depinzând de calitățile opuse lor pentru a exista. Complementele yin și yang Perechile complementare yin și yang abundă în întregul univers și opoziția lor elementară oferă tensiunea dinamică necesară pentru toate mișcările și schimbările. În medicina chineză, de exemplu, cele zece organe vitale sunt clasificate în cinci perechi, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
yin, în timp ce consumul de alcool este o activitate epuizantă yang. În cadrul respirației, inspirația este yin, iar expirația este yang. În ciclul anotimpurilor, toamna răcoroasă și iarna rece țin de yin, iar primăvara caldă și vara fierbinte țin de yang. Lista complementelor este interminabilă, dar ideea e mereu aceeași: nimic nu există și nu funcționează decât în legătură directă cu opusul său esențial și toate fenomenele anormale, de la boli la furtuni, sunt produse de dezechilibre grave între aceste două forțe primordiale. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și de a se modela cu succes pentru vremurile moderne, dar nu fac niciodată acest lucru în detrimentul credințelor lor taoiste înrădăcinate. Ei consideră tradițiile străvechi ca fiind complementare, și nu contradictorii științei și tehnologiei. Această atitudine în sine este un complement al principiului yin-yang, filozofia taoistă tradițională constituind elementul yin, iar știința occidentală modernă fiind aspectul rațional yang. Împreună, yin și yang formează „imaginea completă” și fiecare dintre cele două aspecte îl împiedică pe celălalt să deformeze lucrurile în lumina sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cel slab. Fiind nesigur, acesta din urmă are mereu ceva de demonstrat. După cum afirmă Hung Yi-hsiang, practicantul artelor marțiale din Taipei, „cei mai buni luptători nu au nevoie să se lupte niciodată!”. Pentru taoiști, artele marțiale sunt, pur și simplu, complementul yang al artelor yin ale medicinei și nutriției și complementul fizic al artelor spirituale pasive ale meditației. Din perspectiva celor Trei Comori, artele medicinei/nutriției hrănesc esența, artele marțiale stăpânesc energia, iar artele meditative cultivă spiritul. Fuziunea corpului cu respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de demonstrat. După cum afirmă Hung Yi-hsiang, practicantul artelor marțiale din Taipei, „cei mai buni luptători nu au nevoie să se lupte niciodată!”. Pentru taoiști, artele marțiale sunt, pur și simplu, complementul yang al artelor yin ale medicinei și nutriției și complementul fizic al artelor spirituale pasive ale meditației. Din perspectiva celor Trei Comori, artele medicinei/nutriției hrănesc esența, artele marțiale stăpânesc energia, iar artele meditative cultivă spiritul. Fuziunea corpului cu respirația în timpul exercițiilor îi este atribuită călugărului budist Bodhidharma (Ta Mo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
receiver(s) is self directed, and the retrieval of specific messages or content from the World Wide Web and electronic communication network is self selected. The three forms of communication (interpersonal, mass communication, and mass self communication) coexist, interact, and complement each other rather than substituting for one another". 295 Daekyung Kim, Thomas J. Johnson, A Victory of the Internet over Mass-media? Examining the Effects of Online Media on Political Attitudes în South Korea, în Asian Journal of Communication, 16: 1
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
provocate de actul parturiției. Participarea celulară la acțiunea de autosterilizare și autoapărare a uterului postpartum este un proces complex și dinamic, caracterizat prin: fenomene celulare (chemotactism, fagocitoză), modificări chimice (proteoliză), modificări imunologice, fenomene de degradare a unor componenți proprii, activarea complementului, eliberarea de vasopresine, etc. ( ANDERSEN L. 1995, BOITOR I., 1984, EUN-KYUNG și col. 1998,KING G.J. 1993, MIZYK V. YABLONSKY V. 1993, OLINESCU A.1993, ROMANIUKOWA K. 1984, ROMEO D. și col. 1992). Mononuclearele (monocite, histiocite, celulele reticuloendoteliale) s-au
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
compact al stromei. Pe lângă funcția citoplasmatică, de participare la procesele de reepitelizare, stroma uterină îndeplinește și o funcție asemănătoare țesuturilor limforeticulare (BOITOR, I., 1985). Procesul de fagocitoză al celulelor implicate în imunitatea de tip celular este favorizat de anticorpi, opsonine, complement și substanțe protectoare nespecifice (propertina și lizozimul), (BOITOR I. ,1985). Activitatea fagocitară se apreciază prin doi indicatori: indicele fagocitar (care reprezintă numărul mediu de bacterii într-o celulă), indicele citofagic (procentul de celule care au fost fagocitate). Semnificația activității fagocitare
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
și funcții diferite în cadrul răspunsului imun al organismului -Imunoglobulinele G (IgG), care sunt cele mai studiate biochimic și funcțional au un rol important în neutralizarea toxinelor bacteriilor și virusurilor în procesul de fagocitoză opsonică, în citotoxicitatea anticorp-dependentă și în activarea complementului (OLINESCU, 1995). -Imunoglobulinele A (IgA) sunt specifice organelor secretorii (glande salivare, glande mamare, nazale, respiratorii, gastrointestinale, vaginale), fiind secretate de plasmocitele prezente în "lamina propria". Prezintă o mare capacitate bactericidă, fiind de 8 ori mai active față de E. coli decât
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
se găsesc sub formă de molecule libere în circulație și sub formă fixă, de receptori pentru antigen pe membrana limfocitelor B. Ele au o mare capacitate de aglutinare sau de liză și în special o mare capacitate de activare a complementului , fiind de 100 de ori mai mare față de Ig G . -Imunoglobulinele D (IgD) au o activitate biologică mai redusă, în special forma serică. Ele nu fixează și nu activează complementul, jucând un rol important la nivel celular, ca receptor pentru
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
liză și în special o mare capacitate de activare a complementului , fiind de 100 de ori mai mare față de Ig G . -Imunoglobulinele D (IgD) au o activitate biologică mai redusă, în special forma serică. Ele nu fixează și nu activează complementul, jucând un rol important la nivel celular, ca receptor pentru antigen pe limfocitele B, asociați cu receptori IgM (rol în diferențierea celulară și în instalarea memoriei celulare, (OLINESCU A. 1995 ). Imunoglobulinele E (IgE) nu activează complementul, dar se leagă citofil
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]