1,332 matches
-
clădirilor seamănă cu diagramele teoretice ale analizei noastre mult mai mult decât alte mijloace artistice. Pictura și sculptura au tendința să fie evitate din cauza complexității formelor lor: deseori tributare repertoriului infinit al figurilor umane, animalelor sau peisajelor, își dezvăluie structura compozițională proprie doar indirect, ca șarpantă implicită. Prin contrast, clădirile se conformează prin formele lor abstracte regulilor simple ale staticii fizice, bazându-se mai ales pe verticale și orizontale, pe linii drepte și curbe elementare, pe simetrie și repetiție. Într-un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Totuși, pentru scopul nostru pare legitim să urmăm practica arhitectonică a reducerii clădirii la elevația sa verticală și la planul său orizontal. Vom descoperi că, până și în planul orizontal în care dominanta gravitațională este invizibilă, interacțiunea celor două sisteme compoziționale avute în vedere este determinantă pentru desenul arhitectural. Elevația unei clădiri este ceea ce ne frapează mai întâi. Micuța biserică gotică Santa Maria della Spina din Pisa (figura 129) este un cub compact sprijinit puternic pe pământ. Acest vector orientat în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
la minimum. Totuși, adesea centrul este dăruit cu o expresie și completitudine proprii, ca la Sf. Petru, unde pilonii puternici ai lui Michelangelo îndulcesc colțurile transeptului prin crearea a patru fațade orientate central înspre impunătorul baldachin al lui Bernini. Diferența compozițională discutată aici corespunde interacțiunii spațiului și timpului în experiența arhitectonică. Ordinea în care diferite componente ale multor clădiri sunt dispuse este determinată nu numai de simultaneitatea atemporală - felul în care colțurile cubului coexistă într-o configurare atemporală -, ci de o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
limitate, aflate la îndemâna vizitatorilor aflați în diferite poziții. Galeria națională de artă, Washington, DC Panteonul din Roma, o combinație geometrică simplă între o sferă și un cilindru, se prezintă ca model pentru a ilustra reflecția asupra locului celor două sisteme compoziționale în cadrul procesului de creație. Bineînțeles că în practică o clădire este un obiect atât de complex, încât în mintea arhitectului conceperea sa poate porni de la oricare aspect al său - forma sa de ansamblu sau a uneia dintre componen tele-cheie, partiul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nouă ca dimensiune a acțiunii sociale, un alt vector unește spațiul interior cu cel exterior, deschizând recipientul accesului utilizatorilor săi (figura 137c). Extensiunile vectoriale apar ca modificări ale centricității primare. Pentru a oferi un exemplu despre cum funcționează ambele sisteme compoziționale într-o clădire integral tridimensională, mă voi referi la istoria proiectului lui Le Corbusier pentru Centrul de arte vizuale Carpenter de la Universitatea Harvard. Clădirea terminată, care se poate vedea cu greu într-o fotografie, se prezintă ca un volum compact
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unele dintre subdiviziunile prevăzute, fără să strice unitatea întregului. Un compromis de succes combină caracterul compact autonom al volumului centric cu vectorul mobil al coridorului. Capitolul XI În plus... Misiunea noastră a fost îndeplinită. Natura și prezența celor două principii compoziționale discutate au fost descrise și argumentate cu exemple. Mai rămân de făcut unele aplicații suplimentare, de pus întrebări, de spulberat îndoieli. Iată, în continuare, o prezentare eterogenă a acestor probleme. Compoziția temporală Compoziția nu se limitează la operele de artă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în desfășurare. Compoziția vizuală se dezvăluie mai ușor în detașarea calmă de timp, descoperită în operele statice ale picturii și sculpturii. Există excepții? Pot doar să sper că exemplele oferite în această carte i-au convins pe cititori că principiile compoziționale pe care le-am introdus sunt într adevăr aplicabile, nu numai în sensul în care centricitatea și excentricitatea, volumele și vectorii sunt concepte la care formele din diverse medii se conformează, fără a fi forțate, dar mai ales prin faptul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sunt într adevăr aplicabile, nu numai în sensul în care centricitatea și excentricitatea, volumele și vectorii sunt concepte la care formele din diverse medii se conformează, fără a fi forțate, dar mai ales prin faptul că referirea la această schemă compozițională este necesară dacă vrem să înțelegem natura și sensul unei opere. Un cititor poate fi mulțumit cu atât și totuși să se întrebe dacă schema are de fapt o aplicabilitate universală. Chiar afirmația că aceeași regulă, în general, guvernează diferite
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lungă ale reginei diferă de săriturile cotite ale calului, așa cum performanțele dansatorilor diferă între ele. Dar puterea unei piese nu este mai mare atunci când deține centrul tablei, chiar dacă posibilitățile sale spațiale pot fi mai mari. De altminteri, ambele noastre principii compoziționale sunt aplicabile. Fiecare piesă este o putere centrică cu o forță dată, iar configurațiile pieselor favorizează punctele nodale pe care se bizuie configurația veșnic schimbătoare. Totuși, nici un centru de echilibru nu susține unitatea ansamblului. Componentele modelului se echilibrează reciproc pur
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
totuși și în alte scopuri - de exemplu, pentru a elucida unele afirmații politice, pentru a reproduce modele interesante, pentru a satisface dorințe personale, pentru a câștiga bani, a arăta altfel sau de dragul popularității. Aceste preocupări pot sau nu folosi procedeele compoziționale analizate mai înainte. Dacă n o vor face, ele nu pot fi menționate drept negări ale regulilor noastre, din moment ce urmăresc obiective diferite. Un fundament fizic Dacă se descoperă că un principiu al experienței sau al comportamentului uman are o aplicabilitate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o fortăreață care se metamorfoza într-un ghetou. „Niciodată”, declară ea, „explorarea nu ar fi putut să aleagă un teren mai puțin fertil”. Sterilitatea estetică a acestor diagrame i-a tentat pe unii artiști să devină suspicioși față de orice schemă compozițională - o neînțelegere care se ivește tocmai atunci când este neglijată distincția la care m-am referit. Trebuie să punem întrebarea: dacă astfel de șabloane schematice sunt indispensabile pentru ordinea și semnificația compoziției artistice, de ce ne par moarte când sunt folosite drept
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ultimele decenii. Când arta este menținută departe de simplismul schematic, ea deține numeroase soluții pentru a genera dinamici expresive prin variații ale formei, culorii și raportului. Odinioară vie, va profita mai degrabă decât va suferi că este organizată de structuri compoziționale. În manualele de compoziție, modelele marcante devin câteodată explicite datorită liniilor trasate pe deasupra imaginilor operelor analizate. Am observat că în operele propriu-zise aceste modele sunt doar implicit prezente, chiar dacă percepția tinde să le caute spontan. Această lipsă a prezenței efective
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe deasupra imaginilor operelor analizate. Am observat că în operele propriu-zise aceste modele sunt doar implicit prezente, chiar dacă percepția tinde să le caute spontan. Această lipsă a prezenței efective naște deseori întrebarea dacă artiștii ale căror opere se conformează principiilor noastre compoziționale le-au folosit deliberat sau doar intuitiv. Folosirea intuitivă este pe de-a-ntregul posibilă dacă acceptăm că structura centrică și excentrică este inerentă oricărei perceperi depline. Cineva ar putea însă - examinând cu atenție prezenta carte - să devină conștient de aceste
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
au folosit deliberat sau doar intuitiv. Folosirea intuitivă este pe de-a-ntregul posibilă dacă acceptăm că structura centrică și excentrică este inerentă oricărei perceperi depline. Cineva ar putea însă - examinând cu atenție prezenta carte - să devină conștient de aceste modele compoziționale, aplicându le intenționat. Se știe însă că regulile învățate sunt riscante în munca de atelier, ele pot avea tendința de a minimaliza judecata vizuală intuitivă a artistului. Atât timp cât riscul este evitat - adică judecata intuitivă joacă rolul de control final al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centrul de echilibru folosind de asemenea drept baze pentru forțele vizuale. Localizările pe axe dețin un maximum de echilibru vizual. CULORI PRIMARE - Cele trei culori primare sunt culorile pure neamestecate: roșu, galben și albastru. Această triadă constituie baza tuturor relațiilor compoziționale ale culorilor obținute prin amestec, contrast, asemănare sau complementaritate. DEPLASARE - Localizarea vizuală a punctului central sau a unei axe centrale poate devia de la locul său geometric. Aceasta se întâmplă, de exemplu, atunci când o masă, sau o coloană, sau o linie
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
interpretare pe suport electronic. Asemenea pseudo-citiri (foarte utile din alte puncte de vedere) rămân total inoperante atunci când e vorba de detașat și urmărit numai o anumită partidă, interdependența vocilor, când vrem să aprofundăm un detaliu, un pasaj sau un proces compozițional, o modificare de tempo și, ce-i mai important, atunci când vrem să studiem o partitură nouă, la care nu posedăm o execuție. Prin alocarea unei ore pe săptămână a opționalului cu tema integratoare pentru aria curriculară arte, CITIREA DE PARTITURI
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
ordonez materialul pentru a avea claritate metodologică în abordarea temei. Stăpânirea de către student a limbajului formelor plastice, a relațiilor care se nasc între ele, este hotărâtoare pentru înțelegerea semnificației fiecărei imagini. Am renunțat la metodele și procedurile tradiționale de organizare compozițională a suprafeței, socotind că, în anii superiori de studiu, tânărul poate pătrunde și adânci geometria secretă a operelor de artă și pe o altă cale. Acest manual didactic nu este decât o introducere în arta compoziției, socotind că „iscusința nu
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
și verticale. Cu totul alt sens au curbele și contracurbele, care adună compoziția centripet sau o împrăștie centrifug. Prin dialog sau suprapunere de curbe se realizează dinamica imaginii, o dinamică mai calmă, mai blândă față de dinamica oblicelor. Unitatea de structură compozițională constă în știința, în capacitatea de a grupa și asocia formele în familii de forme, care duc la compoziții unitare stilistic. 1. Compoziția cu linii orizontale reprezintă punctul de pornire în studiu, iar ritmarea lor simetrică sau asimetrică este o
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
libere de compoziție asimetrică. 4. Schimbarea tensiunii în imagine, odată cu modificarea înclinării oblicelor, face ca fiecare imagine să aibă altă tensiune, după înclinarea oblicelor față de orizontală și verticală. 5. Demn de toată atenția este efectul unghiurilor care intervine între elementele compoziționale. El dă naștere tensiunii, echilibrului sau destinderii formelor. 6. Relația liniilor curbe și contracurbe și semnificația lor constituie altă problemă. Prezenta lucrare, aducând laudă înaintașilor pentru rigoarea teoretică cu care au structurat un sistem compozițional bazat pe geometrie, are o
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
unghiurilor care intervine între elementele compoziționale. El dă naștere tensiunii, echilibrului sau destinderii formelor. 6. Relația liniilor curbe și contracurbe și semnificația lor constituie altă problemă. Prezenta lucrare, aducând laudă înaintașilor pentru rigoarea teoretică cu care au structurat un sistem compozițional bazat pe geometrie, are o altă optică, un nou mod de abordare a temei. Analizând formele care intră în alcătuirea unei compoziții constatăm că există: FORME GEOMETRICE, FORME GEOMETRICE ALTERATE, FORME LIBERE (cu un contur întâmplător, aleatoriu, care nu se
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
orientate, organizate, sugerează dinamismul sau stabilitatea imaginii. J. Organizarea complexă a imaginii Compoziția în două sau trei registre este soluția fericită pentru teme narative, complexe, unde se povestește mult în imagini. De asemenea, dipticul, tripticul și polipticul pun alte probleme compoziționale, de continuitate a circulației formelor de la o imagine la alta. K. Folosirea perspectivei ca element dramatic Se folosește fie perspectiva cu un punct central de fugă, cu două puncte de fugă, cu trei puncte de fugă (accentuând mărirea sau micșorarea
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
repetiții, reluări, reveniri, PERFECȚIUNEA. Compoziția este un act de cultură plastică, filosofică și religioasă, care ne dă măsura înzestrării creatorului. Realizată cu talent ea transmite cu maximă expresivitate, sensibilitate și emoție o temă vizuală. II. Orizontala, element fundamental al structurilor compoziționale echilibrate Corneliu Baba Întinderea nesfârșită a câmpiei, lipsită de forme accidentale, declanșează în privitor echilibrul sufletesc, liniștea și pacea. Omul se simte ca o făptură singulară situată între cer și pământ. Ritmarea, prin micșorarea perspectivă a orizontalelor, accentuează senzația de
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
spaimă, am alergat înapoi și m-am ascuns în grâu, am avut însă vreme să-l zăresc pe uriaș, care se apropiase de o spărtură a gardului, prin care privea încolo și-ncoace, strigând totodată cu o voce de tunet.“ Compozițional, problema se leagă de arta de a ritma și organiza micile personaje pe direcții oblice pentru a sugera neliniștea care le stăpânește. Un efect contrar se obține lăsând oamenii ca elemente dominante în imagine și micșorând casele, natura, obiectele. Spectacolul
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
forma are stabilitate, așezare, liniște, fixitate, sugerând pământul. Pătratul 1, situat în partea superioară a primului ax vertical al imaginii, sugerează o recentă intrare în imagine de sus (cădere) sau o posibilă intrare din partea stângă a imaginii. Este o formă compozițională la început de drum, folosită mai mult în filmul de animație și de ficțiune ca element de început al unei scene din film, cu posibilități de deplasare pe orizontală (zbor), de cădere pe o direcție oblică descendentă sau pe axul
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
în interior, în centrul formei. Lucrurile își caută, își definesc mereu forma. Fiecare formă se echilibrează în imagine fie singular, fie în dialog cu altă imagine sau în relație cu mai multe. Chiar monologul formei în imagine înseamnă prima modalitate compozițională. De felul în care este fixată forma în imagine, ea intră în relație tensionată cu suprafața. Modalitățile frecvent întâlnite în compoziție ne arată că forma fie domină imaginea, fie este dominată de spațiul înconjurător. Creatorul își propune să elibereze compoziția
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]