46,314 matches
-
a văzut multe, iar testimoniul său asupra vieții scriitoricești din perioada comunistă și din primii ani ai tranziției este neprețuit. Fără a fi un mare curajos în raport cu reprezentanții puterii politice, a avut micile lui momente de glorie în perioada regimului comunist (în anul 1981, la propunerea lui Nicolae Manolescu a fost ales, spre uluirea generală, președinte al Asociației Scriitorilor din București, în detrimentul veșnicului numit în acest post de la partid, Constantin Chiriță; două săptămîni mai tîrziu, în această calitate, l-a pus
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
Ceaușescu). Apoi, vorba lui Constantin Țoiu însuși, chiar dacă în cei aproape zece ani cît a stat în fruntea scriitorilor bucureșteni nu a reușit să facă foarte multe lucruri bune (mai ales în relațiile tot mai crispate și tensionate cu autoritățile comuniste), cel puțin s-a străduit să nu facă nici lucruri rele, care să prejudicieze în vreun fel lumea scriitoricească. De aceea ședința consiliului de conducere al Asociației Scriitorilor din 9 ianuarie 1990, în care i se cere demisia din funcție
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
care contează sub specia atît a restaurării în microclimat a unei epoci zbuciumate, cît și sub cea a fixării unei existențe de scriitor, o existență tipică pentru calvarul îndurat de intelectualii onești ce nu s-au înclinat în fața regimului opresiv comunist, cu dreptul imprescriptibil la o diferențiere a atitudinii susținute de buna-credință. Iar buna-credință a greu încercatului Lucian Valea e în afara discuției
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
care constituie structura cărții: Bucureștii prezentului, apoi cei ai instaurării comunismului - perioadele lui Gheorghiu-Dej și Ceaușescu -, Bucureștii interbelici și cei ai celui de-al doilea război mondial. Cea mai mare parte a textului o reprezintă evocarea prezentului și a trecutului comunist al orașului, ceea ce se explică prin interesul particular al autoarei pentru istoria recentă și pentru analiza politică precum și prin elementele de continuitate dintre Bucureștii de dinainte de 1989 și de după. Cartea se adresează publicului francez, puțin familiarizat cu trecutul românesc, și
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
nu se încadra cuminte în prejudecățile și atitudinile preconcepute despre istoria românească, păstrând echilibrul între greutatea evenimentelor și cea a descrierii foarte fidele a societății bucureștene, cu moravurile sale, viața cotidiană, atât din perioada interbelică cât și din timpul regimului comunist și după 1989. Privirea este îndreptată în același timp spre putere, în întreaga ei desfășurare de-a lungul secolului al XX-lea, spre societate și spre câteva clădiri reprezentative ale orașului. Este într-un fel o istorie de tip “Annales
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
război”. În aceste titluri uneori metaforice se întrevede bogăția trecutului capitalei, a istoriei sale foarte frământate. Una dintre calitățile principale ale cărții constă în trăirea personală a autorului, în mărturia directă asupra vieții locuitorilor de astăzi precum și din timpul regimului comunist. Asemenea descrieri sunt încă destul de puține și ele vor fi izvoare de cunoaștere pentru istoricii de mâine. Reflecțiile asupra psihologiei bucureștenilor, dar și asupra planului orașului și asupra alinierii străziilor (p.19 sq.) fac, de asemenea, savoarea cititorului. În ceea ce privește viziunea
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
prea adesea e nesocotit, dacă nu tratat cu ostilitate, un adevăr elementar. n P.S. Despre Al. Rosetti, care, în pofida cedărilor sale politice, a fost o personalitate de marcă a culturii noastre, „un om de bine, de valoare”, care, în perioada comunistă „a ajutat pe mulți intelectuali aflați la strîmtoare cu bani sau în diverse ocazii”, ba chiar „i-a ajutat să plece în străinătate - știind că nu se vor mai întoarce - de pildă, pe Toma Pavel sau pe Sorin Alexandrescu”, Gelu
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
literară când m-am văzut drastic admonestat în ziarul „Scânteia”, în urma unui text despre poeziile lui Mircea Dinescu, deja un autor cvasi-indezirabil. Execuția publică se petrecea în 1978. Câțiva ani mai târziu, am intrat în colimatorul lui Eugen Florescu, tartorul comunist exilat la Timișoara. Dar și al securiștilor locali, atunci când s-a întâmplat ca numele să-mi fie citat, cu oarecare frecvență, în emisiunile culturale ale „Europei libere”. Nu mai vorbesc de tratamentul pe care mi-l aplicau „Săptămîna” lui Barbu-Vadim
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
portrete literare. Actualul volum conține, pe lîngă textele publicate în secțiunea amintită din Lumea criticului, altele de aceeași factură scrise ulterior, precum și un amplu interviu-profesiune de credință a criticului literar, acordat lui Ion Popescu-Brădiceni pentru revista „Columna”. După căderea regimului comunist, în literatură, la fel ca în politică, s-a manifestat tendința de a se face uitată, ca și cum nu ar fi existat, întreaga perioadă dintre 1947 și 1989. Scriitorii care au avut neșansa să moară înainte de căderea comunismului sînt astăzi aproape
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
nu trebuie judecată global și nici ștearsă cu buretele din istoria literaturii române. Această generație care și-a făcut studiile în epoca de maximă teroare a regimului stalinist și a cărei perioadă de creație s-a suprapus cu existența statului comunist (cum spuneam, unii dintre scriitorii debutanți la începutul anilor ’50 nu au mai apucat să vadă revoluția din decembrie 1989) a avut și ea boemii, visătorii, inocenții ei, scriitori talentați, nevoiți să slalomeze printre directivele obtuze ale timpului pentru a
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
cît mai onorabil, vocația. Scriitorii anilor ’50 erau grupați în trei lumi diferite: una a victimelor comunismului (revelată de multele testimonii apărute după 1989), alta, a celor care credeau în regim și profitau din plin de bunele relații cu autoritățile comuniste (Jurnalul ținut de Nina Cassian între 1948 și 1953 este o bună cronică a scriitorilor care-și duceau viața în acest Olimp al comunismului), dar și una a oamenilor obișnuiți, nici profitori, nici victime, nici eroi, care nu doreau decît
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
excepție pentru a-i citi jurnalul. Argumentul funcționează deocamdată și pentru Mai nimicul nostru (Jurnalul din Noaptea 1949-1989). Prin subtitlul dintre paranteze Mihai Bogdan, autorul, m-a făcut să cred că este vorba despre un excurs prin istoria diabolicului regim comunist, dar lucrurile nu prea stau așa. Politicul ocupă un loc nesemnificativ în jurnal, cel mult un background ce se ridică din când în când din zona subliminalului. Așadar, lunga Noapte este ori o contextualizare a producției diaristice prin amprentarea temporalului
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
predă matematicile la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu și la Școala Superioară de Război, alături de profesori celebri, ca N. Iorga, S. Mehedinți, Grigore Moisil. Ca atâția mari universitari (Blaga și chiar Călinescu) a fost dat afară din învățământ de regimul comunist, foarte alergic la ceea ce reprezenta valoare. Ar fi fost de amintit că Nicolae Ciorănescu a avut, în egală măsură, deschidere spre poezie și viață literară, fiind prieten cu Ion Barbu și Alexandru Rosetti. „Cei trei stâlpi de la «Nestor»”, li se
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
bine accentul pe activitatea lui anticomunistă și de pionier al ideii integrării și construcției unei Europe unite democrat-creștine. Din 1955, a fost redactor la „Europa liberă”, unde a militat plin de elan și cu profesionalism pentru eliberarea țării de sub robia comunistă, El a reprezentat, afirmă autorii, „conștiința morală și instanța juridică a Patriei Externe, pe care a servit-o cu responsabilitatea unui adevărat ministru de externe al exilului românesc.” A și scris câteva lucrări consacrate Basarabiei. George Ciorănescu a colaborat la
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
cărți, între care una menită să prezinte dosarul de la Securitate care i-a fost pus la dispoziție de CNSAS. La o recentă Întîlnire a „României literare”, dl Nedelcovici s-a referit la el și la consecințele deschiderii arhivelor fostei instituții comuniste * „Un fel de sondaj, neoficial, desigur” a condus-o pe dna Gabriela Gavril spre titlul editorialului său din Timpul ieșean pe noiembrie: Imaginea șifonată a revistelor culturale. Cît de șifonată, nu știm, fiindcă editorialul nu ne comunică procente, cifre, informații
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
înțeles la ce se referă cei care solicită o perioadă de grație între scrierea și publicarea unui astfel de document citind volumul III (1990-1993) din Jurnalul Monicăi Lovinescu. Regimul Ceaușescu s-a prăbușit. Lumea în alb și negru a regimului comunist tinde spre un gri, în care unii se încăpățînează să identifice exclusiv urmele de alb, iar ceilalți pe cele de negru. Intelectualii (chiar și cei cu o ținută ireproșabilă în regimul anterior) par a-și fi rătăcit busola și se
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
și al lui Virgil Ierunca), unde se aduc ultimele publicații din țară, sînt relatate cu lux de amănunte cele mai recente manifestații antiguvernamentale și sînt comentate cele mai noi și inexplicabile demisii morale venite din partea unor scriitori care în perioada comunistă fuseseră intens mediatizați la postul de radio „Europa liberă”. La Paris, ambasador este Alexandru Paleologu, Mihnea Berindei încearcă să pună ordine în Opoziția din țară cu entuziasmul și eficiența probate înainte de 1989 (va ajunge să fie contestat de opozanții puri
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
pretind cu tupeu să li se recunoască un calitatea de disidenți ai fostului regim (pînă și un satrap cultural precum Eugen Florescu solicită să fie primit în rue François Pinton - vezi p. 99) în vreme ce mulți dintre adevărații disidenți ai regimului comunist (Paul Goma este cazul cel mai răsunător) sînt, în permanență, ținta unor campanii mediatice menite să le bagatelizeze acțiunea și să-i transforme în ținte ale oprobriului public. Mircea Eliade este atacat violent de presa din țară și din străinătate
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
strict de întîmplările din ziua respectivă. Așa se face că portretele morale ale unora dintre protagoniști suferă modificări sensibile de la o zi la alta. Autoarea judecă realitatea politică a României de la începutul anilor’90 în termenii dihotomici din timpul perioadei comuniste. Viziunea sa este una pur morală, contrară a ceea ce s-ar putea numi realpolitik. Comentînd evenimentele din țară, diarista nu pune pe primul plan eficiența, găsirea unor metode pragmatice de a influența realitatea politică, pornindu-se de la faptul că alegerile
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
-l mai răsfață. Să fie de vină critica? Să fie de vină scriitorul? * În același număr, dl Mircea Iorgulescu discută o carte de memorii, Periscop, a dlui Constantin Eretescu, opera unui intelectual serios, care a suferit în tinerețe de pe urma regimului comunist, emigrînd ulterior în SUA, și despre care am citit puține comentarii în presa centrală. Exmatriculat de la Filosofie în 1959, reprimit la Filologie, dl Eretescu a fost o vreme profesor în comuna Copăceni aflată între București și Giurgiu, apoi a lucrat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
altă publicație n-a consemnat dispariția sociologului care a inițiat imediat după revoluție sondajele de opinie din România, autor al uneia dintre cele mai interesante și solide cărți intitulate Ceaușescu - anii numărătorii inverse. Pavel Câmpeanu a fost în tinerețea lui comunistă închis împreună cu viitorul dictator și a cunoscut din interior sistemul comunist pe care îl analizează, ca puțini alții, în cartea lui. Înainte de 1989 Pavel Câmpeanu a publicat în străinătate lucrări despre regimul din România. Dispariția lui lasă un mare gol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
după revoluție sondajele de opinie din România, autor al uneia dintre cele mai interesante și solide cărți intitulate Ceaușescu - anii numărătorii inverse. Pavel Câmpeanu a fost în tinerețea lui comunistă închis împreună cu viitorul dictator și a cunoscut din interior sistemul comunist pe care îl analizează, ca puțini alții, în cartea lui. Înainte de 1989 Pavel Câmpeanu a publicat în străinătate lucrări despre regimul din România. Dispariția lui lasă un mare gol. Dumnezeu să-l odihnească! * Într-un excelent număr din L.A. and
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
în care s-a ajuns la Legea de funcționare a CNSAS e limpede că s-a urmărit tocmai expunerea personajelor neconvenabile, reușindu-se, cel puțin până în clipa de față, salvarea celor care asigură continuitatea vechiului sistem (nici măcar nu-i spun ”comunist”) în România. Așa cum s-a desfășurat confruntarea, ca un turnir între expresivități, și nu între esențe, nu sunt sigur că foarte mulți privitori au deslușit pozițiile apărate de cei doi. Din informații indirecte, am aflat că două zile mai târziu
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
potențează, manifestîndu-se în multiple direcții. Spre deosebire de unii confrați al căror dezacord apare „specializat” pe anume domenii, Gelu Ionescu nu are inhibiții nici pudibonderii cînd îl contrariază ceva. Vom trece peste mai mult decît fireasca indignare ce i-o stîrnește regimul comunist, spre a consemna cîteva atitudini care învederează un bun simț funciar, gata a respinge convențiile, eufemismele, tabuurile, a se rosti cu franchețe. Decența și un aer potolit al expresiei nu reduc decizia esențială a respingerii. Astfel, cu toate că a „evadat” în
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Monica Lovinescu și-a legat numele de al postului de radio „Europa liberă”. Acolo au ascutat-o două generații, săptămînă de săptămînă, la Actualitatea românească și la Teze și antiteze la Paris. Nici o personalitate literară n-a înspăimîntat mai tare regimul comunist de la București decît Monica Lovinescu. Nici cînd era criticată în New York Times, Le Monde sau Times, oficialitatea ceaușistă nu reacționa mai violent. Și, iată, aniversînd-o pe Monica Lovinescu și lansîndu-i o nouă carte (aceea care înregistrează cele dintîi întîlniri cu
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]