41,330 matches
-
de vedere speculativ, o trăsătură a democrației însăși, care, după cum remarcă sociologii, e unica organizare socială ce-și suportă negația, care se poate chiar defini prin asimilarea acestor puseuri de autonegație la care poate duce în chip firesc libertatea de conștiință. N-ar trebui, prin urmare, să ne oripileze opiniile individualiste a căror manifestare naturală se produce periodic spre a pune în discuție cadrul comunitar căruia i se opun, opinii și ele discutabile, într-un climat caracterizat prin pluralitatea opiniilor ce
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
mondial, ci ne îndeamnă să verificăm dacă ușa camerei noastre este bine închisă". Reluând o idee formulată la colocviul de anul trecut (tema: "Eu, celălalt"), António Lobo Antunes (Portugalia) a vorbit despre capacitatea abstracțiilor (umanitate, libertate etc.) de a mobiliza conștiințele și chiar de a trimite oamenii să moară pentru ele în războaie. Este firesc acest lucru? Este bine ce se întâmplă? Nu aduc răspunsuri, a spus Lobo Antunes, ci numai pun întrebări. Jonathan Coe (Marea Britanie) a vorbit despre forța acaparatoare
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
limba digitaleză". Plasându-se într-un alt unghi, Dinu Flămând a vorbit despre "ideologia hedonismului", astfel cum ea transpare din manifestările unei lumi pentru care totul este "hiper", totul este supradimensionat, chiar și singurătatea, indicii ale unei "noi crize de conștiință". La aspectele singurătății în lumea globală s-au referit de altfel mulți vorbitori. Horia Gârbea a făcut distincția între singurătate și izolare, arătând că pentru el a fi singur în interiorul globalizării e un privilegiu. "Iubesc, a spus Gârbea, singurătatea care
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
puțin tineri: ,Meseria aceasta înseamnă puterea de a spune nu, chiar cu riscul pierderii funcției sau a locului de muncă. Și nu mă refer la acte de insubordonare pe criterii subiective. E vorba de refuzul de a-ți anestezia propria conștiință de dragul unui salariu mai mare sau al unei poziții sociale. A fi jurnalist profesionist înseamnă să pui binele public mai presus de binele personal. În fapt, aici e marea provocare și numai în felul acesta ar putea fi schimbată situația
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
ŕ la James Bond de pe un vagon pe altul, pentru a scăpa de controlorii care îl urmăreau), despre cărțile care l-au marcat, despre prieteniile și animozitățile din lumea literară. Un subiect care revine constant în discuție este cel al conștiinței scriitoricești într-un mediu literar contorsionat precum cel al României dinainte de prăbușirea regimului comunist. În pofida impresiei generale în epocă și a modului în care se autoapreciază astăzi mulți dintre scriitorii timpului, la sfîrșitul anilor �90 Augustin Buzura nu se considera
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
fără greutățile materiale pe care le am, aș fi o persoană cunoscută. Dar tocmai acest lucru mă împiedică. (...) Nu am nevoie de ajutorul lui Ceaușescu, de vectorul acesta, pentru a fi cunoscut aici" (p. 168). Cu tot respectul pentru înalta conștiință scriitoricească a lui Augustin Buzura, trebuie spus, această poziție este una discutabilă. Repet, ne aflăm în decembrie 1989, Augustin Buzura este unul dintre cei mai populari scriitori ai momentului, consacrarea sa este deplină. Dacă în acest moment de cumpănă al
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
cincisprezece ani după revoluție. Probabil, în condiții normale, poziția lui Augustin Buzura ar fi fost una corectă. Dar în decembrie 1989 vremurile nu erau deloc normale, iar românii aveau mai multă nevoie de spirit civic decît de o foarte înaltă conștiință scriitoricească. Nu este mai puțin adevărat însă că, deși nu a contestat direct regimul Ceaușescu, Augustin Buzura a luptat cu armele sale scriitoricești cel puțin la fel de eficient. Este cunoscut faptul că, încă din anul 1987, Augustin Buzura a făcut parte
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
1989, făcută de unul dintre prozatorii de forță ai literaturii române de după cel de-al doilea război mondial. O carte în care se simte pulsul unei epoci, din fericire, definitiv încheiate. În plus ea este o lecție de morală și conștiință scriitoricească, care ar trebui să-i pună pe gînduri pe scriitorii de oriunde și din toate epocile.
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
Și nu neapărat pentru că cititorul contemporan nu ar mai fi demult un naiv (schematismul artificiului este aproape rizibil), dar pentru că însăși verosimilitatea este forțată. Cam greu de crezut că un junkie care tripuiește nopțile prin cluburi, chiar și unul cu conștiință scripturală, ar posta pe net, uneori chiar noaptea sau dimineața, fragmentele diaristice respective. Cu atât mai puțin cu cât convenția incipitului mizează pe indiferența auctorială finalizatoare. Chiar dacă weblong-ul există în realitate, problemă rămâne una de principiu. În al doilea rând
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
o crație a vieții, sau Forma artistică a epocii noastre se înfățișează nudă, fără somptuoziăți, ea este purtătoarea adevărului și a purității etc. etc. se dezvăluie un parcurs impresionant în care se angajează fără precauții o devoțiune de misionar, o conștiință de geometru, o mînă de meșteșugar și o enormă predispoziție ludică, aceea care motivează insațiabil nevoia combinațiilor și a nesfîrșitelor ipoteze. După mai bine de un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
Grigurcu Funcționează o prejudecată conform căreia o stare democratică a culturii, reflex al democrației ce coordonează organismul social, n-ar putea avea decît un caracter raționalist, laic, excluzînd ori măcar delimitînd, suspectînd, ostracizînd componentele religioase, spiritualiste, insubordonabile strictei rațiuni, ale conștiinței umane. Nu e decît un exclusivism păgubitor, ale cărui rădăcini se află pe de o parte în mentalitatea asumată de factură materialist-utilitară, a iluminismului, iar pe de alta în cea, fie și subliminală, a materialismului dialectic și istoric care a
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
al realului (sau, mai exact, al "realiilor"), preocupat de captarea (nu de transfigurarea!) existenței prin cuvânt. "Ce ni se pare caracteristic la Blaga - afirmă V. Fanache - e că el produce aceste imagini ș"chipurile", n.n.ț cu o mereu prezentă conștiință a limitei, evitând tendința de a se iluziona". Poezia lui Blaga marchează astfel - pentru a parafraza o sintagmă dragă criticului - "ruptura de utopia modernistă", de iluzia limbajului oracular, capabil să instituie lumi imaginare. Într-o asemenea lectură, lirica blagiană se
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
figuri ale artei moderne. Iar acest potret nu este nicidecum al unui personaj simplu, răzvrătit umoral și demolator din frustrare, crud din neputință și nihilist din oboseală, așa cum nu o dată a fost denunțat artistul ultimului secol, ci al unei mari conștiințe artistice, al unei sensibilități înalte, al unei rigori la limita pozitivismului și al unei puteri de devoțiune aproape mistică. Prezență paradigmatică pentru spiritul și aspirațiile veacului nostru, personalitatea lui Klee este profundă fără a stîrni angoase și exemplară fără să
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
din 1997, Apocalips amânat de Dan Stanca. Sunt deci o sută de titluri din trei secole de literatură, care nu sunt, din păcate, și trei secole de roman, căci specia nu intră la noi în practica de creație și în conștiința publică decât după 1850. Ce se poate spune, în câteva observații generale, despre selecția pe epoci și despre ierarhia autorilor, în funcție de numărul de titluri selectate? Până la primul război sunt reținute 11 titluri: romanul inaugural al lui D. Cantemir, Manoil și
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
după, cred, zece ani. Și este lăudabilă ideea tînărului manager și regizor, Claudiu Goga, de a-i invita în teatrul pe care îl conduce pe acei directori de scenă de primă linie, care lasă urme solide, dincolo de spectacolul propriu-zis, în conștiința artiștilor cu care au lucrat. Apropo! N-aș trece atît de ușor peste un spectacol, peste care s-a pășit cu grație. Sau fără. Ceea ce am văzut acum s-a născut tot atunci. Este vorba despre Frații de Sebastian Barry
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
anume. în cazul de față țelul privește expertiza, ca unic agent făcător și desfăcător de destin, păstrând cu consecvență o adresă precisă: pe cel ce se socoate expert, fără a bănui vreo clipă pericolele care îl pândesc atunci când convingerile și conștiința de sine se substituie realității. în astfel de situații se deschid pentru cercetător paginile unui roman, a cărui anecdotică pasionantă și instructivă merită să fie adusă la cunoștința cititorului. Va fi vorba aici despre o ipostază caracterială necunoscută și profund
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
atitudinea lui }uculescu, exemplul său de o rară probitate, mi-au revelat o condiție esențială și de neocolit a expertului, cu consecințele ce se răsfrâng asupra expertizei: aceea de a nu fi coruptibil, de a nu face niciodată tranzacții de conștiință. Un expert corupt încetează ipso facto de a fi expert. Poți fi de bună credință în eroare. Asta e cu totul altceva, oricine poate greși. Dar a greși cu deliberare anulează valoarea expertizei. O spulberă! eisaj cu casă, gard, coșare
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
insistențe. Importante sunt fragmentele introduse acum în premieră, care fuseseră scoase de cenzură în ediția Zaciu. Cel mai amplu e textul de trei pagini din ziua de 14 decembrie 1935 (p. 55-58 în ediția Florica Ichim), un adevărat eseu despre conștiința politică tulbure a românilor și despre necesitatea unei politici eficiente ce n-ar putea fi impusă decât printr-o lege severă de salvare a statului (la p. 88 în ediția Zaciu omisiunea e semnalată de croșete). Această critică a românismului
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
a operei literare") și se pune, pe sine, în postura cititorului ideal al lui Creangă. De pe această "poziție superioară" (a catedrei gimnaziale?) criticul literar ad-hoc ne aduce, tuturor, iluminarea: Creangă nu e un poporean care scrie precum vorbește, e o "conștiință cultă", așa că unele lucruri n-ar trebui luate "drept bune", iar altele nu sunt ceea ce par a fi. Un lector neavizat ar putea să aibă, fără mâna sigură și ochiul experimentat al profesorului, surprize. Nici n-am început bine să
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
limbii perfecte. De la Căutarea limbii perfecte la Limba păsărilor (și, mai departe, spre...îngeri), nu mi se pare deloc întîmplător că reflecții majore, ale ultimelor decenii, asupra acestei problematici, s-au oprit la atari produse culturale izvorîte dintr-o irepresibilă conștiință a imperfecțiunii și a eșecului. Formele artei, ale oricărei arte, ca și funcțiile ,terapeutice" ale oricărei narațiuni, sunt astfel de explicat ca reflexe compensative, particulare, ale unei conștiințe a eșecului asumat. Pentru că, dincolo de fascinația și de infinitul narativ al poveștilor
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
problematici, s-au oprit la atari produse culturale izvorîte dintr-o irepresibilă conștiință a imperfecțiunii și a eșecului. Formele artei, ale oricărei arte, ca și funcțiile ,terapeutice" ale oricărei narațiuni, sunt astfel de explicat ca reflexe compensative, particulare, ale unei conștiințe a eșecului asumat. Pentru că, dincolo de fascinația și de infinitul narativ al poveștilor, se află sensul lor, tot astfel cum dincolo de erudiția monumentală se află miza ei conceptuală.
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
Regale", exista ,Contemporanul", care apărea din 1946, dacă nu mă înșel. Asta era cam tot! Prin urmare, cei care semnau în aceste publicații, în aceste doar câteva publicații, erau, prin forța împrejurărilor, extrem de cunoscuți. Erau destinați unor rapide intrări în conștiința publică, atâta cât și cum exista ea. B. Elvin era unul din aceste nume. B.E.: Ar trebui să limpezesc ceea ce pare o contradicție. Căci de vreme ce știam destul de clar - nu atât de clar, și în orice caz, incomplet - ce se va
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
într-un regim totalitar și este marcat de tot ceea ce știe despre sistem. Și, în al doilea rând, vine din faptul că orgoliul artistic nu-l asigură pe scriitor, nu-l face invulnerabil când e vorba de imaginea sa în conștiința celorlalți; în propria conștiință. O chestiune în care ar fi multe de spus, dar și mai multe de tăcut. M.I.: Și cum ați ajuns, domnule Elvin, la ,Lettre internationale"? Asta după 1989. Cum ați trăit anul 1989? Sfârșitul regimului comunist
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
și este marcat de tot ceea ce știe despre sistem. Și, în al doilea rând, vine din faptul că orgoliul artistic nu-l asigură pe scriitor, nu-l face invulnerabil când e vorba de imaginea sa în conștiința celorlalți; în propria conștiință. O chestiune în care ar fi multe de spus, dar și mai multe de tăcut. M.I.: Și cum ați ajuns, domnule Elvin, la ,Lettre internationale"? Asta după 1989. Cum ați trăit anul 1989? Sfârșitul regimului comunist, sfârșitul anului 1989? B.E.
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
o captează romanele brebaniene, rămâne întreagă puterea acestor narațiuni de a însufleți lumi închegate și de neconfundat. Sunt opere vii romanele lui Breban, și cele vechi și cele recente, și merită, fiind opere vii, să fie asumate în continuare de conștiința literară a contemporanilor. Cel puțin mie astfel îmi apar și de aceea și înșir însemnările de față despre Puterea nevăzută, după ce am comentat la apariție romanele anterioare din tetralogie, Ziua și noaptea și Voința de putere. Toate trei comunică destul de
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]