5,487 matches
-
toate le știu, astea de care-s? — Asta-i o carte evreiască, uită-te tu la poze, o să pricepi cînd o să fii mare... — Evre... cum? — Evreiască, dragă, evreiască, să-ți spună tata! O să vorbesc cu el, Îmi spune tot, am conchis eu. Da, da, Întreabă-l, a Încuviințat Weisz. Pe tata l-am Întrebat, mi-a explicat, dar era mai greu de Înțeles decît racheta lui Gagarin și n-am mai zis nimic. CÎnd l-au Întins pe Zoli pe masa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dat la curvele de oameni putere s-o lucre În tăt felu’... Apoi felu-n care oamenii tomnesc lumea, nu-i Îngăduit a fi cu păcat... — Bine zici, nană Mărie, și bine-ai zis și dumneata, baciu’ Ștefan, aprobă vizitatoarea. Au conchis că, dacă e vreun păcat la mijloc, acela nu poate fi decît al Partidului, că singur Partidul ăstora adună ape mari În munți, cum scrie și la ziar, le mînă și le adună pînă ce se fac eletrică. Iar eletrica
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a Floarei Pomeanului din Pișcari, fosta Floarea Nodului din Giungi. Dar trebuie, am adăugat, să refacem socotelile cu vîrsta ei... Se pare că era mai tînără decît pretindea În fața noastră... — Păi, dacă e adevăr istoric, să facă alții calcule, a conchis ea. Am mai studiat o dată situl organizației care se ocupa de insula Ellis. O descoperisem acolo pe mama Floare dintr-o mulțime de 25 de milioane de imigranți intrați prin această poartă a Americii Între 1900 și 1920. Pe lîngă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o parte, un Dumnezeu limitat și impersonal; de cealaltă, un Dumnezeu infinit și personal. De o parte, o lume statică, împietrită în ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea este legea întemeietoare. „Este evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei eretice, păgâne, chiar dacă sunt propuse de multe ori sub formă ipotetică. Îmbinarea a tot felul de contradicții nereconciliate face din ea o adevărată harababură”214. Publicând de la Ambigua, Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pătrundere în intimitatea Tradiției, pentru a înțelege sensul unor „gesturi” pe care Biserica le-a făcut în contexte ireversibile. Gândirea unui Grigore de Nyssa a fost „mare, puternică și armonioasă” altădată, dar ea aparține iremediabil acestui „altădată”. Urs von Balthasar conchide: „Ne amintim de ea șde această gândire - n.n.ț așa cum omul își amintește de profundele intuiții ale adolescentului care a fost: dacă nu le poate retrăi ca atare, întrucât conjunctura, viața, întreaga lume s-au schimbat, el poate măcar să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la noi dacî Îl cautî pi unu’ șî nu vrem sî-l gasascî apâi nici dracu nu dă di el! După plecarea țigăncii, directorul a rugat-o pe secretară: ― Sună la centrală, să-mi facă legătura cu... Cu... știi cine - a conchis directorul, zâmbind ghiduș. În câteva minute, avea legătura cu securistul. ― Alo! La telefon este profesorul Tacitu, directorul spitalului. M-ați sunat la ora zece. Abia am sosit În cabinet. ― Și Hliboceanu a terminat operațiile? ―Tocmai asta e problema. Cred că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se poate, tati. Dar nu mă Întrebi de ce am venit la tine? ― Nu. Dar un șef de salon - ca tine - are mereu probleme profesionale și uneori Își calcă pe orgoliu și vine la „cel bătrân” să ceară un sfat - a conchis Nicu, cu zâmbet cald. ― Uite un nou motiv În plus să-l iubesc pe tati. Altul ar fi pus Întrebarea ca la tribunal: „Ia spune, ce probleme ai?” ― Da’ nu cumva tu umbli cu lingușeli? ― Iar m-ai ghicit. Niciodată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mod deosebit. Se pune Însă problema să nu-și dea seama celelalte paciente, fiindcă abia atunci lucrurile nu ar fi cum trebuie... Vezi tu? Tinerică e. Frumoasă de pică e. Ce alte motive pentru presupuneri și șușoteli mai vrei? - a conchis profesorul râzând. ― Și cum vedeți rezolvată această problemă, domnule profesor? ― Trebuie să mă gândesc puțin și oi găsi eu o ieșire. Din această clipă, tu te vei retrage să ți vezi de finisarea lucrărilor În vederea confruntării care te așteaptă. Ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbea românește cu un neaoș accent rusesc, că nu numai el avea să aibă de suferit consecințele, ci și familia lui și prietenii lor, despre care știa foarte bine că de-abia așteptau să plece în Israel. În orice caz, conchisese colonelul cu satisfacție, un lucru trebuia să fie clar: că indiferent în ce condiții ar fi plecat dacă li s-ar fi permis să plece! locuințele lor urmau să treacă "de drept" în proprietatea statului român... "Vreți cumva să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
anumită mirare. Văd că dumneata știi românește de parcă ai fi român get-beget! Unde-ai învățat românește atât de bine?... Fără să intre în prea multe amănunte, Nando îi evocă liderului comunist anii copilăriei și ai primei sale tinereți bucureștene și conchise: ...Așa că eu sunt, cum vedeți, pe jumătate român și cu sufletul mă simt mai departe legat de țara asta. Gheorghiu-Dej își scoase șapca de pe cap și își netezi cu mâna parul zbârlit din creștet. Acum el căpătase un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că lucra în ascuns de partea dușmanilor regimului. Așa că l-am șters de pe lista tovarășilor noștri de drum!... I-am făcut vânt!... Așa e-n politică, tovarășe!... Ca să treci puntea te faci frate și cu dracul, că n-ai încotro! conchise secretarul general, nu atât în chip de justificare, cât în virtutea unei convingeri adânc înrădăcinate în mintea sa. Permiteți-mi să nu împărtășesc această părere, spuse Nando. Eu am venit la dumneavoastră ca să vă prezint un caz foarte serios, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
achitat și pus în libertate... Justiția noastră e dreaptă și nepărtinitoare. Trebuie s-aveți încredere în ea, așa cum am și eu! Dar dacă Pătrășcanu va fi condamnat, în ciuda nevinovăției sale dovedite?... Atunci înseamnă că s-ar face o eroare judiciară, conchise calm Gheorghiu-Dej. Dar dumneata fii convins că tribunalul îl va judeca pe Pătrășcanu fără părtinire și nu-l va scoate vinovat, dacă se va dovedi nevinovat! îl asigură el și se sculă de la masă, pentru a da de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și îndesat, cu un zâmbet de artist pe figură, care, în doi timpi și trei mișcări își făcu datoria, apoi o șterse grăbit în altă parte, cu mătura pe spinare, lăsându-l pe Stelian fără replică. Ei, cam asta este!... conchise vicepreședintele, frecându-și mâinile satisfăcut. Diseară o să-l pun pe cioroi să frece dușumelele cu motorină și să dea cu otravă pentru șobolani. Peste câteva săptămâni o să-i dăm și o zugrăveală frumoasă... O să se aranjeze, și cred c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu mai putea Gheorghiu-Jeg de Pătrășcanu ăla al lui!... L-au săltat și i-au făcut vânt în doi timpi și trei mișcări... Nici să-și ia rămas bun de la soră-sa n-a mai apucat, nechibzuitul!... Așa-s italienii, conchise Stelian. Pe la Vocea Americii ce se mai aude?... Ticu își goli paharul de vin și se uită lung la fratele său, apoi iar dădu din mână, fără chef: La Vocea Americii zice multe, nene, dar ce folos! Câinii latră, ursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unui ofițer rusnac... Așa că ne-am pomenit cu el la frizeria noastră și-acum, de curând, a fost făcut mare șef peste frizeriile din București... Și nu știe nici briciul să-l țină bine-n mână, păcătosul!... Un politruc nenorocit, conchise Sever. Lulea și cu ăsta parcă ar fi frați. Peste tot te împiedici de indivizi ca ei... Ce să facem, spuse Ticu, viața e grea. Ar trebui să fim mai curajoși, tată, vorbi Victor neîntrebat. Așa, ca unchiul Nando, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fire... Unii reveniseră pe neașteptate de prin pușcării, iar arestările se mai răriseră și ele; în ultima vreme, nimeni nu mai fusese ridicat în toiul nopții cu duba de acasă. Asta înseamnă că mai este puțin și o să vină americanii! conchise Virgil, cu optimismul acela fără margini al lui, din care cu greu l-ar fi putut clinti cineva. Comuniștilor a-nceput să le tremure cămașa pe ei de frică, fiindcă știu că o să trebuie să dea socoteală! Aici, însă, Stelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
privirea: Atunci spune-mi că nu mă-nșel când cred că ceea ce este între noi se numește iubire. Sau poate că mă înșel?... Nu te-nșeli, dragule, se auzi răspunsul ei, rostit aproape în șoaptă, dar sigur, fără ezitare. Atunci, conchise el, înseamnă că avem dreptul să știm mai multe unul despre altul!... Este ciudat, nu crezi, că după atâta vreme tu nu mi-ai spus mai nimic despre tine, de parcă ai fi o fată orfană, în timp ce eu ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe-aici nu prea vor sa se amestece, mă, nu-i interesează, interveni Mircea Cartojan, care tocmai apăruse din sala de curs. Medicinistul și politehniștii îl priviră lung. Nu suntem decât noi ăștia... Ceilalți stau în banca lor... Niște căcăcioși! conchise cu sictir Dobrescu. Stai, mă, că nu e chiar așa, cum spui tu, îl contrazise Victor, luându-le apărarea colegilor din facultate. Nu e vorba de lașitate, e vorba că băieții noștri sunt mai pasionați de matematică decât de politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ideea. Spre surpriza sa, cei doi filologi nu se arătară prea entuziasmați. Nichi Stelescu este el băiat simpatic, dar nu vrea să se bage. Cică s-a gândit bine și preferă să rămână poet, îl informă Nelu Ianolide. În fine, conchise politehnistul Tase. Hai să vedem acum pe cine putem conta și să ne punem la punct planul de bătaie... În ochii lui Călin Moraru sclipiră, preț de o secundă, niște lumini ciudate, pe care nu le observă, însă, nimeni dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rău ca pe timpul războiului. Și tramvaiele cu cai mergeau mai bine! fu de părere celălalt. Mult mai bine! întări primul bătrân, cuprins de nostalgie. E-hei! Ți-aduci aminte ce plăcere era să călătorești vara pe imperială?... Da. Alte vremuri! conchise cel de-al doilea bătrân. Era o dimineață rece și neguroasă de noiembrie și din cerul opac se cernea sâcâitor o ploaie măruntă, care părea să nu se mai termine. Victor mai stătu în stație vreun sfert de oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
satelor românești și să bată greu cu ciomagul în porțile țăranilor, somați să se lase "lămuriți" că proprietatea era o piedică, un anacronism și un moft. Văzând toate astea, Stelian, cu felul său de-a fi rațional și realist dintotdeauna, conchise că, în mod indiscutabil, soarta proprietății particulare în agricultură era definitiv și iremediabil pecetluită și că nici satul său nu avea să facă vreo excepție, chiar dacă până atunci reușise să se strecoare... Astfel că, deși sufletește nu îi venea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și samavolnic. Mai pot adăuga că este posibilă și o revenire la formula veche de alcătuire a catedrelor, dar acest lucru, numai cu un alt director. Bine, vom analiza, tovarășe director! Deocamdată rămâne cum ai stabilit la fața locului, a conchis tovarășul Segal de la regională și au plecat câteșitrei în mare grabă către ZIL-ul din față care-i aștepta cu portierele deschise. * * * Ca șef la Învățământ, ai trecut cam ușor peste probleme, moi Zamir moi! C-aiștia nu trebe lasaț di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la mine nu place!/ Că cântă într-un brăduț,/ S-auzea la Cernăuț./ Lume, lume, cum petreci!/ Lume, lume, cum te freci!/ Și nu vrei să te petreci! * * * Mare Babilon și cu Grădina asta a Moldovei, dar este veselă! a conchis bădia Cazanciuc, bucuros nevoie mare că pleacă spre casă odată cu seara. Dar și cu mine nu mi-e rușine că și în situația mea, mama-i româncă, tata-i ucrainean, iar eu îs moldovean... a mai adăugat căruțașul și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de apă care venea uneori în puhoaie și alteori nu venea deloc din cauza secetei, explicau oamenii... Dar tot aceeași făină de bună calitate se macină la moara lui Manole, ziceau, fără să știe cine a fost acesta. Minunată zămislire, a conchis urmașul lui Manole, retras undeva într-un ungher al construcției, ce a conservat o faptă măreață și un nume deseori întâlnit în Bucovina înstrăinată și peste tot în Țara Românească. Îndurerat peste măsură, întâiași dată a pus la îndoială vremelnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de lumini și umbre și de simțiri tinerești. Oi-ah! Și natura! Toți munții îi aveți împăduriți de la poale și până la piscurile cele mai înalte! La noi s-au distrus toate pădurile. Un copac n-a mai rămas pe picior!... a conchis Natașa. Înseamnă că nici ozon nu prea mai aveți, i-a răspuns Emilian. Avem, dar foarte departe, tocmai în Taigaua siberiană... Cel mai... și cel mai... ozon va vsiom mire, tvarisci Omelean!... Înțelegi dumneata? Desigur! Probabil că pentru asta au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]