2,296 matches
-
să-l termine?» (Lc 14,28). DE LA RADICALITATE LA PROFEȚIE Papa Francisc a rezolvat, în convorbirea sa cu superiorii generali, o chestiune decisivă pentru înțelegerea vieții consacrate, așa cum a fost percepută în ultimii cincizeci de ani ce ne despart de Conciliu. Episcopul Romei a subliniat că viața consacrată nu este marcată de o radicalitate evanghelică diferită de cea a altor creștini, mai ales că pe ea au fost edificate sisteme de autocompătimire și, uneori, de complăcere, nu întotdeauna îndreptățite din punct
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să fie pregătite în rugăciune și prin simpla asiduitate a prezenței. ÎNTRE MONAHIZARE ȘI ÎNLUMIRE Cei mai în vârstă își amintesc destul de bine și, poate, cu durere, marea revoluție ce s-a produs înăuntrul vieții consacrate în timpul și imediat după conciliul Vatican al II-lea. Unul dintre numeroasele aspecte care a zguduit și reînnoit, oarecum în mod magnific, sensibilitatea și traiul consacraților, este ceea ce am putea defini: nevoia de-monahizării vieții religioase. Până la Conciliu, modelul de discernământ și de evaluare al diferitor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
produs înăuntrul vieții consacrate în timpul și imediat după conciliul Vatican al II-lea. Unul dintre numeroasele aspecte care a zguduit și reînnoit, oarecum în mod magnific, sensibilitatea și traiul consacraților, este ceea ce am putea defini: nevoia de-monahizării vieții religioase. Până la Conciliu, modelul de discernământ și de evaluare al diferitor forme de viață consacrată era reprezentat de viața monastică, a cărei formă «pură» era identificată cu trăirea «clauzurii». Toate celelalte forme de viață consacrată erau evaluate prin prisma apropierii sau a îndepărtării
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
clauzurii». Toate celelalte forme de viață consacrată erau evaluate prin prisma apropierii sau a îndepărtării de forma monastică, cu distincția dintre viața activă și viața contemplativă, trecând prin unele categorii care se defineau semi-contemplative ori semi-monastice și, în vremea de dinaintea Conciliului, «contemplativi în lume». Cele două principii de evaluare și de cvasi clasificare erau reprezentate de clauzură - care indica o separare mai mult sau mai puțin netă de viața persoanelor obișnuite - și de austeritate, care se referea la numărul și intensitatea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și altele asemenea. Aceste două criterii, clauzura și mortificarea, ce se regăseau în sisteme mai mult sau mai puțin riguroase, uneori caracterizate de o observanță rigidă, indicau calitatea și deosebirea dintre diferitele forme de viață consacrată. Luările de poziție ale conciliului Vatican al II-lea, coroborate cu o mai bună înțelegere - contextualizată - a evangheliei, au contribuit la reconsolidarea unei percepții esențialmente pozitive despre lume și la redobândirea dimensiunii orizontale și temporale a vieții ucenicilor lui Cristos, generând un adevărat cutremur în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
general, și în viața consacrată, în mod special. Acest cutremur a coincis cu o criză destul de puternică, ale cărei cicatrici și tensiuni nerezolvate încă se mai pot vedea. Creșterea înțelepciunii evanghelice, experimentată de întreaga Biserică sub influxul deosebitului har al conciliului Vatican al II-lea, a atins - fie destabilizând, fie revitalizând - atât viața consacraților și ale consacratelor, cât și institutele lor. Unul dintre pașii solicitați de conciliul Vatican al II-lea a fost acela de a renunța la clasificarea și auto-clasificarea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pot vedea. Creșterea înțelepciunii evanghelice, experimentată de întreaga Biserică sub influxul deosebitului har al conciliului Vatican al II-lea, a atins - fie destabilizând, fie revitalizând - atât viața consacraților și ale consacratelor, cât și institutele lor. Unul dintre pașii solicitați de conciliul Vatican al II-lea a fost acela de a renunța la clasificarea și auto-clasificarea consacraților în funcție de nivelul de separare de lume și a observanței, cu scopul de a reconsolida propria identitate a «carismei». În acel context, consuetudinile și observanțele monastice
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
institutelor însăși în funcție de schimbarea condițiilor de existență». Părinții conciliari nu se tem să deschidă ușile unei interpretări radicale a vieții consacrate, protejând-o de umilitoarea comparație cu dublul eroism al vieții claustrale - întotdeauna pe primul loc - sau al vieții misionare. Conciliul ne invită să reconsolidăm demnitatea oricărei forme de viață consacrată și să revigorăm capacitatea testimonială a acesteia: «Organizarea vieții, a rugăciunii și a activității trebuie adaptate la condițiile fizice și psihice de astăzi ale consacraților și, de asemenea, în măsura în care natura
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
profesiunea solemnă sau perpetuă, diferențe ce încă mai persistă în limbaj datorită unui subtil sens de superioritate pe care îl au Ordinile antice, dornice să se deosebească de ceilalți, însă pe care Codul de drept canonic, revizuit pe baza învățăturilor Conciliului și publicat în 1983, nici nu se încumetă să le înfrunte. De acum consacrații sunt, de iure, cu toții egali, «într-o așa varietate de daruri», după cum amintește Conciliul, și fără clasificări interne. Dispariția distincției dintre voturile simple și solemne indică
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ceilalți, însă pe care Codul de drept canonic, revizuit pe baza învățăturilor Conciliului și publicat în 1983, nici nu se încumetă să le înfrunte. De acum consacrații sunt, de iure, cu toții egali, «într-o așa varietate de daruri», după cum amintește Conciliul, și fără clasificări interne. Dispariția distincției dintre voturile simple și solemne indică sfârșitul unei viziuni cezaro-papiste, apusă în epoca modernă și de neconceput pentru epoca post-modernă. Prin urmare - poate fi interesant să menționăm acest fapt - în cazul în care un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
profesează voturile evanghelice «în formă simplă» au apărut în special după revoluția franceză și după separarea Statului de Biserică. Necesara și salutara de-monahizare a vieții consacrate a comportat un soi de re-evanghelizare a însăși vieții monastice, așa cum reiese din exortația Conciliului, care le amintește și călugărilor și călugărițelor: «Deoarece norma supremă a vieții călugărești este urmarea lui Cristos, după învățătura evangheliei, aceasta trebuie considerată de toate institutele ca regulă supremă». Însă acest util proces de curățire a adus cu sine și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
al timpurilor» ce trebuie aprofundat și nu refuzat, așa cum, uneori, se poate vedea la mișcările sacerdotale și laicale. De-monahizarea - care din păcate a afectat și unele mănăstiri - a fost de bun augur pentru laicismul sănătos, atât de mult amintit de conciliul Vatican al II-lea. Contactul cu tradiția și viața monastică nu ar trebui să fie un soi de re-monahizare a vieții preoțești și laicale, care, cu siguranță, prin natura lor, sunt mai potrivite pentru a întrupa și a mărturisi necesitățile
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
primul caz riscul este acela al înstrăinării de istorie, în cel de-al doilea caz ne paște pericolul identificării prea îndrăznețe și fără rezerve cu acel spirit al vremurilor, atât de recomandat, grație profeției papei Ioan al XXIII-lea, de conciliul Vatican al II-lea. DE LA O RADICALITATE DE OCHII LUMII LA O PROFEȚIE TRĂITĂ Până aici, folosindu-ne de indicațiile magisteriului papei Francisc, am insistat pe sorgintea profetică a vieții consacrate în toate formele sale, în «felurimea darurilor sale», cum
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
II-lea. DE LA O RADICALITATE DE OCHII LUMII LA O PROFEȚIE TRĂITĂ Până aici, folosindu-ne de indicațiile magisteriului papei Francisc, am insistat pe sorgintea profetică a vieții consacrate în toate formele sale, în «felurimea darurilor sale», cum se exprimă Conciliul. Pe lângă toate acestea trebuie să ținem seama de inevitabilele, poate chiar doritele schimbări, transformări și maturizări pe care dorința inițială o traversează de-a lungul unei întregi vieți dăruite. Profetul este cel care nu se identifică cu ceea ce simte imediat
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nevoie, mai degrabă, de o reformatare decât de o reformă. Între acești doi termeni - unul antic, iar unul post-modern - se află termenul, prietenos și modest, plăsmuit cu dibăcie de Ioan al XXIII-lea: aggiornamento (actualizare). Actualizarea voită și promovată de Conciliul Vatican al II-lea nu se identifică cu stilul tradițional al «reformei». Ideea de reformă presupune, de obicei, ideea recuperării și a restaurării unui elan al trecutului ce s-a pierdut în prezent. Această reformă, în conformitate cu un ritm de evenimente
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
materializează prin înăsprirea disciplinei și a stilului de viață, indicat ca fiind de strictă, mai strictă ori fidelă observanță. În mod normal, reforma își are rădăcinile în trecut; actualizarea, în mod profetic plăsmuită de Ioan al XXIII-lea la începutul conciliului Vatican al II-lea, își caută rostul în viitor. Până nu demult, criteriul care a marcat și a însoțit diferitele faze ale reînnoirii vieții consacrate a fost cel al «reformei». Iată ce afirmă părintele Jean Gribomont, un mare cunoscător al
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lungă tradiție în terțiari, în oblații seculari, în confraternitățile din preajma Ordinelor etc. Însă relația dintre consacrați și laici, ca și aceea cu clericii, este mult mai delicată în zilele noastre, întrucât conștiința demnității și a plinătății vieții laicale, recunoscută de Conciliu și întărită de Gaudium et spes, trebuie să fie păzită și cultivată cu rigurozitate. Deoarece în trecut viața consacrată era considerată o «stare de perfecțiune», era limpede că destoinicia vieții creștine a unui laic depindea de apropierea de stilul de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
neînțelegeri în care se exercită, în mod necesar, o violență care produce suferință, creând un vârtej ce, uneori, devine un cerc vicios, în detrimentul unei vieți virtuoase. Comuniunea, ca semn al vieții Bisericii la toate nivelurile, a fost una dintre redescoperirile Conciliului Vatican al II-lea. Acest principiu este valid înlăuntrul colegiului episcopal, care este dator să trăiască în comuniune și nu în supunere față de episcopul Romei. Este valid pentru calea ce duce spre unitate, printr-o pasiune față de diversitate și nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de propriul trecut, fără a uita, însă, de impactul propriei alegeri de viață și de datoriile care țin de aceasta. Simplu spus, grija față de persoană nu înseamnă că fiecare poate face tot ceea ce îi trece prin cap și îi place. Conciliul a recunoscut demnitatea conștiinței personale drept loc inviolabil și «sanctuarul» propriului drum de convertire la Dumnezeu, printr-o exercitare umilă și lucidă a propriei libertăți de fiu. Însă, și în acest caz, nu putem uita că vocea conștiinței - orice conștiință
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sărăcia dăruită». UN SECOL DE RODIRE: SĂMÂNȚA LUI CHARLES DE FOUCAULD Peregrinarea pe care o experimentăm în acest timp la Bisericii, sub călăuzirea și, îndeosebi, prin exemplul papei Francisc, este rodul matur al acelei primăveri a Bisericii care a fost Conciliul al II-lea din Vatican. O primăvară pregătită demult de atâtea peregrinări personale profetice, printre care se evidențiază și aceea a fratelui Charles - cu numele monahal de fratele Marie-Albétic - care a fost un adevărat explorator, mai întâi ca militar, iar
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se considerau de neînlocuit, pentru a asigura o viață consacrară de perfecțiune, care să fie demnă de acest nume. Vechea sa înclinație de explorator înnăscut a deschis noi căi și făgașe chiar mai înainte ca cel de-al II-lea Conciliu Vatican să ia în considerație acest aspect. De ce Fratele Charles de Foucauld este așa de important? Unul dintre motive este acela că, aproape fără să vrea, a revoluționat în mod radical deprinderile ecleziastice, plecând de la o convertire a vieții de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se concretizeze în euharistie celebrată, iar această situație nu micșorează fidelitatea față de evanghelie. Într-o epocă a Bisericii precum aceea pe care, slavă Domnului, o trăim, apropiatul centenar al morții fratelui Charles, care cade la cincizeci de ani de la încheierea conciliului Vatican al II-lea, este o ocazie ce nu trebuie pierdută. Pentru ca aceasta să se poate realiza cât mai deplin cu putință, este necesar ca cei ce se consideră ucenici ai fratelui Charles, în toate formele de viață ce se
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
prin papa Francisc, cu toții putem să fim mai fericiți, deoarece în Biserică ne simțim ca acasă, așa cum voia Ioan al XXIII-lea, a cărei profeție de viață și de magisteriu nu numai că nu s-a stins, ci, după zorile Conciliului, pare să devină o nouă zi a felului de a fi bărbați și femei, de a fi ucenici ai Domnului Cristos.
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ce trebuie realizata zi de zi. Aproape că pare o vocație: aceea de a se simți chemați la o fericire motivată și motivantă, caracterizată aproape de ceva spiritual. Și poate că este chiar așa, dacă stăm și ne gândim la cuvintele Conciliului: „Toți oamenii, cu suflet rațional și creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, au aceeași fire și aceeași origine; toți, mântuiți de Cristos, se bucură de aceeași vocație și de același destin dumnezeiesc”. O astfel de chemare implică, înainte de toate
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
răscoala membrilor Consiliului. Biserica intră într-o perioadă de relativă democrație, de dezbateri, de reforme. Ea se deschide larg problemelor lumii dinafară, îi preia metodele, în special comunicarea. "Vatican al II-lea, scria Gilson, a inaugurat un stil nou pentru conciliu, despre care istoricii ne vor spune desigur că a fost influențat de exemplu societăților de mase și al metodelor utilizate de acestea" (E. Gilson, La Société de masses et la Culture, Vrin, Paris, 1967). Al treilea timp, care începe cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]