1,324 matches
-
și că după vizionarea acestor filme, nu le rămîne prietenilor francezi din sală decît să întreprindă o fericită călătorie în România. Aceste filme au fost prezentate a doua zi și în sala de onoare a Automobil Clubului din Place de la Concorde, avînd același succes. La Paris a avut loc, în vara anului 1937, expoziția internațională pe esplanada de la Champs de Mars. Pentru ca România să fie reprezentată, s-au făcut demersuri spre a se desemna un loc pentru pavilionul românesc. Tătărăscu mi-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lecție de sinteză-excursie a avut loc chiar la terminarea primului an de liceu (gimnaziu). (Vezi 26 iunie 1933.) Noua formă de realizare a educației școlare a Prințului Moștenitor și rezultatele ei au fost aspru criticate de către Principesa Elena. Opiniile contemporanilor concordă în aprecierea că, la vârsta școlarității, Mihai gândea încet și se exprima cu oarecare dificultate. În ierarhia școlară a clasei, primul loc a fost ocupat de Dan Mavros, iar după moartea acestuia, în 1937, de Dan Cernovodeanu. Mihai ocupa, de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
la restaurantul Steinbach, de pe Saint-Michel, unde au savurat câteva pahare de Rosé de Corse, ca să aibă elan pentru a descoperi marele oraș. Au început apoi cu Domul Invalizilor, unde se afla și mormântul lui Napoleon. Au continuat cu Place de la Concorde, cu Obeliscul din Luxor și au făcut o pauză la Place de l’Étoile, unde au admirat Arcul de Triumf. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost vizita pe care am făcut-o la Palatul Justiției, și anume
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe mine, dar și pe el, am dat-o iute la o parte. La o analiză mai atentă, ea poate fi explicată printr-o sinteză neașteptată În subconștientul meu a acelor reacții și reflexe comportamentale ale prietenului meu care nu „concordau” cu ceea ce eu voiam „să fie”, cu ceea ce eu credeam că trebuie să fie axul genialității sale creatoare, axul echilibrului său moral, psihologic. Când vorbesc de „morală” mă refer nu la cea curentă, convențională, necesară unei bune socializări, ci la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Mission Literatur Express - locul de întâlnire fixat pentru manifestarea programată la orele amiezii. Dar timpul este prea scurt și renunțăm la idee în favoarea metroului, conștienți fiind că pierdem ceva impresii (Domul Invalizilor și Muzeul d’Orsay, între altele). Place de la Concorde, unde ieșim la suprafață, pare stânjenitor de largă, cu singura ei coloană în mijloc. Strada Rivoli - celebră pentru magazinele sale de lux - și Palatul Luvru, care rămâne în dreapta noastră, tot locuri pe care să stai și să le descrii. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de operetă, cu un final previzibil: cei doi se vor împăca și se vor ierta reciproc. VITALIE CIOBANU: O promenadă pe Champs-Elysées - cel mai lung bulevard din Europa - constituie elementul obligatoriu al unui sejur la Paris. Începe din Place de la Concorde și se încheie cu Arcul de Triumf din Place de l’Etoile-Charles de Gaulle, a cărui replică mai mică o avem la București. Când ajungem acolo, bulevardul, pe toată lungimea lui, e pavoazat cu drapele ale Franței și ale unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai avut dreptul la același tratament. Fie că rezultaseră dintr-un prim mariaj al lui Iosif, fie că erau roadele recăsătoriei lui cu Maria (iar aici mai apare și problema vârstei canonice a moșneagului), ei au fost abandonați pe parcurs. Neconcordând cu ansamblul, frații din Sfânta Familie recompusă au fost îndepărtați din versiunea pentru marele public și, din acest decupaj, ea n-a avut decât de câștigat. În altă ordine de idei, caracterul obscur, al zicerii, numai apoftegme și parabole, impune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
deci, la noi, îndată ce ne vei face acea slujbă cu care te-am însărcinat”. Am reprodus acest citat mai lung pentru că actul lui Ștefan cel Mare a iscat discuții și pe baza lui s-au tras unele concluzii care nu concordă cu realitatea. Esențial în acest act sunt două afirmații: prima, domnul îl recunoaște pe Mihul ca boier al său și-i iartă greșelile trecute, a doua, îi cere să revină în țară după îndeplinirea slujbei cu care Ștefan îl însărcinase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ostașii mei împrăștiați, ca să-și apere casele...”. Această relatare, făcută de Țamblac în numele domnului, sugerează că oamenii trimiși după hrană și să-și găsească familiile, în zona în care prădaseră tătarii, nu se întorseseră încă în tabără, informație care nu concordă cu ceea ce spunea slujitorul lui Vlad Țepeș. Afirmația potrivit căreia domnul se afla atacat din trei părți este explicată astfel: turcii dintr-o parte, domnul Țării Românești din altă parte, iar tătarii din alta. Oastea Țării Românești constituia o primejdie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
doar își înclină capul și steagul foarte jos”. V. Eschenazy consideră că această relatare, datând din 1598, trebuie privită cu o anumită rezervă, ea putând „să redeschidă discuțiile asupra naturii și conținutul acestor relații”. Termenii folosiți în Omagiul Palatinului Moldovei concordă cu relatarea englezească, în care se arată că domnul nu îngenunchează (he kneelet not), iar în textul latin avem același termen: „îndoaie genunchiul (flexis suo more genubus)”, ceea ce concordă cu relatarea lui Wapowski în care se spune „îndoindu-și genunchi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
naturii și conținutul acestor relații”. Termenii folosiți în Omagiul Palatinului Moldovei concordă cu relatarea englezească, în care se arată că domnul nu îngenunchează (he kneelet not), iar în textul latin avem același termen: „îndoaie genunchiul (flexis suo more genubus)”, ceea ce concordă cu relatarea lui Wapowski în care se spune „îndoindu-și genunchi” și nu „îngenunchind”. Discuțiile, tratativele, au continuat între cele două părți în zilele de 15 și 16 septembrie. În documentele elaborate cu această ocazie, Ștefan era numit palatin, voievod
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trecut de Sniatin, a străbătut Codrii Cosminului, între 11-18 septembrie. Dar letopisețele noastre menționează că polonii s-au retras pe alt drum decât cel pe care veniseră și numai în felul acesta au trecut prin Codrii Cosminului. Acta expeditionum bellicalium concordă cu ceea ce se afirmă în letopisețele noastre, din moment ce se arată limpede că, la 11 septembrie, armata polonă trecuse Prutul pe partea dreaptă (post fluvium Pruth). Ca să urmeze itinerarul propus de C. Rezachevici, ce nu se bazează pe niciun document, ar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
delicatețea exprimării, cu glasul blajin de tenor, în comparație cu cel dur, baritonal al rivalului său, Ion Iliescu. Președintele Emil Constantinescu îl caracterizează pe Adrian Năstase, de altfel un politiciamn cult, elevat, ca pe un om vulgar, folosind expresii care nu sunt concorde cu formația sa intelectuală, de felul: ”blatiștii vor fi dați jos din trenuri cu o gară înainte și puși să facă jogging” ,”va trebui să inventăm un detector de maghiari”, ”Băsescu are dificultăți în a număra până la zece”, ” Ziariștii procedează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este bogată, harnică și prolifică, și că limba română este vorbită peste tot în Basarabia.[...] Este, așadar, inutil și fără sens să facem caz de argumentele nefondate, invocate de anumite publicații rusești, al căror scop și tendințe ușor de ghicit concordă cu intențiile și scopurile urmărite vreme de un secol, cu o rară perseverență, de regimul țarist: deznaționalizarea, cu orice preț, a elementelor etnice eterogene din Imperiu. Apreciind la justa valoare marea importanță a elementului românesc drept factor economic, regimul abolit
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
încă de la primele rânduri, transpare ideea că perioada să de izolare s-a încheiat și probabil Ricci a considerat că ea a fost scrisă la începutul lunii octombrie. Transcrierea din Apografo a scrisorilor din 9 aprilie și 10 decembrie 1513 concorda într-o manieră stranie și relevanță cu consemnarea "septembrie" acolo unde ar fi potrivit "noiembrie". O posibilitate ar fi ca, în varianta originală, într-unul sau în ambele cazuri "9bre" să fi fost citit că "7bre". Trebuie să observăm că
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
capitol este luat în discuție canonul estetic, raportat la alte tipuri canonice: canonul didactic, canonul moral ș.a., făcând observația că în cazul receptării lui Eminescu, școala de azi arată că "măsura canonului estetic din primele decenii de după 1900 nu mai concordă pentru generația secolului XXI", astfel că "trebuie regândit un canon alternativ (...) pentru o mai strictă departajare, anticanon -, pentru a nu-l "pierde" mâine pe Eminescu" și, în consecință, "a-l recupera pe poet înseamnă a-l reciti anticanonic". Mergând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Deși ține să precizeze că nici unul dintre acestea nu poate fi subordonat celuilalt, Dewey apreciază totuși ca fundamental aspectul psihologic: "Instinctele și capacitățile proprii ale copilului furnizează materialul și determină punctele de plecare ale întregii educații. Dacă efortul educatorului nu concordă cu vreuna din activitățile pe care copilul le desfășoară din proprie inițiativă, independent de educator, educația se reduce la o presiune exterioară" (3, p. 87). Iată un punct de vedere care ne amintește de J.-J. Rousseau și care va
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atunci cu eroii din filme? Desigur, ficțiuni, spectacole trucate, combinând secvențe scurte, izolate, intercalate cu pauze lungi de odihnă și folosind în scenele dure, cascadori profesionști. Noi însă le luăm de bune fără a mai gândi dacă sunt compatibile, posibile, concordă cu adevărul sau nu. O altă ficțiune total străină de realitate, foarte des întâlnită chiar în filmele moderne, este secvența în care eroii, aflați într-un automobil care se deplasează cu mare viteză, discută, iar el, cel care conduce, deși
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
însuți înseamnă să te cruți pe deplin. Când dispare firescul, cel mai greu de îndurat este că te trezești descumpănit, rămas de izbeliște nu în chestiuni distincte și numerabile, ci într-o vraiște de lucruri care toate deodată nu mai concordă cu ele înseși. Se formează o conștiință ce zburătăcește și pulsează neîncetat. Continua percepție de sine e incestuoasă cu mediul exterior și adulteră în raporturile cu propria ta persoană. Îți simți în trup nervii suprasolicitați ca pe niște ațe de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spectacolului actual solicită din partea creatorilor profesionalitate, concepție filozofică și estetică, contribuție pe linia influențării spiritualității noului public, a celor ce vor să se regăsească în arderea artei scenice. Universul moral și spiritual, pe care îl întruchipăm ca artiști, trebuie să concorde cu propriile noastre convingeri, cu propriul nostru model, moral, spre a cultiva adevărul artelor așa cum recentele documente de partid subliniază cu exigență și impuls creator.“ (Săptămîna culturală a Capitalei, 28 iulie 1972) „Ca artiști-cetățeni, integrați fără rezerve în marea operă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pronunțase de curând la Brăila. L-am recitit acum, într-o colecție veche a ziarului, aparținând amicului Scrutator. De prisos s-adaug că nu mi-l însușesc. Nu renegându-l ca pe-o operă de tinerețe, care n-ar mai concorda cu ideile și sentimentele mele de azi, adică nu în felul cum Schiller de pildă și-a renegat cândva juvenila, îndrăzneața, revoluționara operă a primilor săi ani de scriitor, Die Räuber; ci pur și simplu pentru că nu-l socotesc al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
era o generație de „caragialiști” sau de „caragializanți”, cum să-i spun. Pentru că era altă epocă, modelele au fost altele : Kierkegaard, într-un fel Nietzsche, dar Nietzsche, veți vedea, după mine, dacă nu voi uita să spun până la urmă, cum concordă Nietzsche cu anumite perspective care țin de Caragiale. Prietenul meu, Dinu Noica - cel care niciodată n-a reușit să se pună de acord cu Caragiale și-mi spunea adesea : „Bine, tu vrei să scrii o carte despre Caragiale ? Scrie una
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Nu. Dimpotrivă, este acceptarea și recunoașterea unei esențe din care se constituie totuși lumea. Fiindcă aicea mi se pare că este cazul să citez o vorbă extraordinară a lui Hegel (nu știu dacă a luat-o din filozofia orientală, dar concordă cu gândirea orientală). Hegel spune : „Das Sein und das Nichts sind ein und das selbe”. Ființa și Nimicul sunt unul și același. Caragiale habar n-avea de Hegel, bineînțeles. Și cred că, dacă ar fi știut fraza asta, l-ar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o zi la alta. După venirea În capitala (octombrie 1916) ca urmare a eforturilor făcute de Lupu Kostachi, Carp s-a ținut departe de orice manifestare publică, până după armistițiu, când și-a spus răspicat părerea, care ca Întotdeauna nu concorda cu a nimănui, nici cu a sentimentului general al țării, nici cu a celor care se credeau atunci stăpânii situației, și nici măcar și mai ales cu a Puterilor Centrale care dictau acea pace separată, Împotriva căreia a fost singurul om
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
șuvițe, fusese corsar englez în Războiul Reginei Anna înainte de a deveni pirat în echipajul lui Benjamin Hornigold. După o reputație minoră în largul apelor de lângă New Providence, la concurență cu un Charles Vane și Henry Jennings, Teach a capturat La Concorde, un masiv vas francez care transporta sclavi, l-a rebotezat semnificativ Queen Anne’s Revenge și, cu el, și-a început cariera de pirat pe cont propriu. Înfățișarea sa înspăimântătoare va fi atât o veritabilă și spectaculoasă armă de atac
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]