30,218 matches
-
a șasea. Mineriada personală a lui Miron Cozma, care și-a urnit susținătorii pentru a se luptă cu Justiția. Inițial ziarele au titrat cu litere uriașe, dintre cele care se folosesc numai la mari evenimente, ca Miron Cozma a fost condamnat la 18 ani de închisoare. Iar imediat după difuzarea știrii, la diverse posturi de televiziune au apărut diverși comentatori care și-au exprimat părerea că pedeapsa dată lui Cozma e prea mare sau că nu era momentul pentru o asemenea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
Z. Ornea "scrie cu înverșunare de maniac, de zeci de ori, că N. Iorga sau G. Duca au fost asasinați de legionari", că nu se topește de admirație pentru Nae Ionescu sau Ion Antonescu și că, bazîndu-se pe documente incontestabile, condamnă ideologia și practicile extremei drepte din anii '30. S-ar părea că Mircea Platon e un fan al acelei ideologii. De aceea cărțile lui Zigu Ornea i se par "profund necinstite": Spre finalul opului său [Glose despre altădată, n.n.] Z
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
mie (și una) de chipuri. Cu coșmarurile pe care le produce. ăntr-un fel, Noaptea greșelii este un coșmar zămislit de somnul Tangerului. Fiica a acestui coșmar, Zînă, demon al răzbunării, născută cu Blestemul violului multiplu suferit de mama sa, e condamnată astfel să-și caute continuu chipul. Un personaj an căutarea propriei povești. Nu se poate oglindi an ea pana cand aceasta nu e ăncheiată: "Pe masura ce se desfasoara povestea asta, simt nevoia de a ma distanță și chiar de a ămbătrăni
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
bun-simț că nu, chiar nu e posibil ca un asemenea demers literar să se ia în serios, atunci e clar că, deformat, în prealabil, de prea multe cărți bune, un atare lector nu ar avea stofă de redactor de editură, condamnat la asemenea lecturi-pedeapsă. Iar dacă ajunge și mai departe cu cititul, e neîndoielnic că profesia, care l-a deprins să citească meticulos, cu creionul în mină și din scoarță în scoarță, îi va fi, într-un final, fatală. La 10
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
lui Călinescu și o ușoară hemoptizie la Vianu, ai obligă la un concediu prelungit. Șunt, oare accidente comune, suportate ămpreună de la distanță? Ori provocări ale destinului, nemilos cu cei pe care mediocritatea ai tratează, din totdeauna, ca adversari și ai condamnă la grele sacrificii? Nu ar trebui trecut cu vederea, ăn fugitiva conexiune de care pomenesc, procesul lor de formare. Ț. Vianu vine dintr-o familie solid constituită, situată la Giurgiu, mediul natal al ănvătatului, ăn elită orașului. G. Călinescu e
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
este cea erotică. De fiecare dată, protagonistul - intelectual între două vârste, fixat într-un mariaj minat de rutină - trăiește revelația acută a amorului pentru o femeie mult mai tânără. Interesant e că declanșatoarele acestor pasiuni ardente sunt ființe comune, socialmente condamnate la o existență mediocra, lipsită de orizont, alături de copilul pe care și-l cresc singure. Datele lor fizice, deloc de neglijat, sunt și ele similare, până la a părea interșanjabile: blonde, fragile, cu ochi albaștri, corpuri zvelte, învestmântate în ținută unisez
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
aceste subterfugii, pasiunea se instalează fără drept de apel în sufletele protagoniștilor. Și, straniu, în pofida tuturor obstacolelor, experiența prin care trec lasă în cele din urmă un gust revigorant. Chiar dacă Maria se autoexilează în America, iar Cora pare a fi condamnată pe viață la celula de bloc din Cartierul Depărtat. Întrebarea ce se impune în subsidiar este câtă viabilitate reală, neviciata de ipocrizie, mai are astăzi instituția căsătoriei? Deși zeii i-au hărăzit lungi stagii în străinătate, sau poate tocmai de
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
evitată. în locul demagogiei patriotarde de care nu ducem, din păcate, lipsa, s-ar cuveni să privim cu mai multă responsabilitate diminuarea prețului moral al cărții care pune cu adevărat în pericol identitatea noastră națională. Un popor care nu citește se condamnă la înapoiere spirituală. Ignorarea valorilor literare contemporane ruinează orice efort educativ și reduce cultură la divertisment și la pornografie.
Pretul cărtii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17459_a_18784]
-
păduri mișcă pentru a pretexta că stau sub semnul necesității. E o vreme a echivocului spune apăsat, poate prea apăsat, Portarul (Eduard Marinescu). "Zgomotul și furia" tulbură sensurile și capacitatea de a emite judecați. Autorii spectacolului nu acuză și nu condamnă: Macbeth și iubita lui soție nu sunt niște titani malefici, ci doar oameni care fac rău. Exegeza shakespeareană a observat că dintre toate tragediile, Macbeth este cea mai scurtă. Nu numai pentru că are cele mai puține versuri, ci și pentru că
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
bine informat, în 1937 nu aveam știre decît despre unele fapte criminale. Că mulți alții, în sinea mea, căutăm să-l absolv pe Stalin, explicăm lichidările în masă... Zece ani mai tîrziu, în perioada dezlănțuirii campaniei împotriva ăcosmopolitiloră, el a condamnat darea în vileag a pseudonimelor literare..." Destui s-au păcălit îngrozitor, judecîndu-l întrutotul eronat: "(Stalin) E uimitor de omenos!" (Romain Rolland - a cărui soție, Maria K., depindea de KGB). Iar alții, cum ar fi mareșalul Uniunii Sovietice, M.N. Tuhacevski, executat
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
Brauner cu Pătrășcanu și a Lenei Constante cu soția ministrului de Justiție, pictorița scenografa, li s-a tras, în 1950, nenorocirea. Cei doi (nu erau încă soți, deși se iubeau sincer) sînt arestați și implicați în procesul Pătrășcanu. Brauner e condamnat la 15 ani închisoare, din care execută 12 (șapte ani petrecîndu-i în singurătatea absolută a celulei). Același chin atroce, și tot nevinovată, l-a suportat și Lena Constante, pictorița. Peripețiile înfricoșătoare ale lui Brauner din perioada anchetei și a detenției
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
la personaje care stîrnesc emoții așa zicînd brute și suficient de universale pentru a frînge inimile în absență medierii artistice. E de-ajuns să ascultăm o mamă care și-a pierdut copilul său să ne cutremuram la suferință unui tînăr condamnat la moarte de o boală incurabilă sau să participăm la o poveste de dragoste care nu se poate împlini din cauze naturale sau să traversam un lanț de coincidențe fatale care bulversează destinele unor indivizi și ale unor familii, sînt
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
normal de evoluție semantica; pot astfel să apară, prin extensie, prin restrîngere sau prin analogie, sensuri noi, după cum unele dintre sensurile lor mai vechi pot să intre în desuetudine. Nu este deci absolut justificat să aduci în discuție, pentru a condamna uzul actual, sensurile originare ale unui cuvînt, semnificația lui în limba din care provine. În cazul adjectivului condescendent și al substantivului condescendenta, invocarea originii și critica uzului actual mi se par totuși necesare. Din păcate, o lărgire semantica, bazată probabil
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
minunat nu mai există, o încercăm cu toții, chiar dacă în cazurile cele mai fericite ea e trecătoare. Dacă raționamentul de mai sus e valabil, asta înseamnă că toți sîntem, păstrînd evident proporțiile, pe undeva atît îndrăgostiți de noi înșine, cît și condamnați la o iubire deziluzionata, ca rezultat al singurătății fiecăruia dintre noi. Într-o scriere de tinerețe, Kierkegaard descrie așa-numitele hoinăreli de fotoliu. Personajului sau, un oarecare Johannes Climacus, nu i se permite niciodată să-și părăsească încăperea, așa cum călugărul
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
aceleași gropi vesele care te zdruncina că la un safari african, aceeași concepție meschina despre ideea de "șosea principala": chiar acolo unde s-au făcut renovări, drumurile au rămas la fel de strâmte că și gândirea Marelui Cârmaci, de parcă am fi fost condamnați să ne deplasăm la nesfârșit cu roabele și bicicletele. Să ne mai mire că pe astfel de drumuri o depășire echivalează cu punerea ștreangului de gât? Politica an acest domeniu dovedește, dincolo de orice dubiu, ca an România post-ceausistă n-a
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
prin faptul că pierderile sunt prea mari, iar numărul călătorilor a scăzut prea mult. Autor: Adrian Stroescu Elisei Todașcă, primarul din Poiana Stampei, comună pe teritoriul căreia se află satul Dornișoara, spune că prin această măsură o întreagă comunitate este condamnată la izolare. „În Dornișoara trăiesc 363 de oameni, iar dacă CFR-ul pune în practică ce și-a propus, adică închiderea liniei, va fi vai de capul lor. Nu au nici un alt mijloc de transport la dispoziție și, practic, vor
Peste 360 de persoane condamnate la izolare de CFR Călători () [Corola-journal/Journalistic/24779_a_26104]
-
coerentă firească. Dar și aici, anumite „găselnițe” regizorale ne par inadecvate atmosferei operei. Țoșca nu este o criminală sadica. Ea este o femeie credincioasa care ucide din disperare afectiva în încercarea ei de a-și salva onoarea și pe iubitul condamnat la moarte. În spectacolul de față ea îl omoară pe Scarpia cu sadism, cu mai multe lovituri de cuțit, îl privește apoi de pe un scaun cu sila, nu-i așază lumânările și crucifixul așa cum Puccini indică în partitura și toți
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
Vrancea Sorin Hornea încearcă schimbarea din funcțiea de primarul al comunei Vidra cu ajutorul poliției. Primarul comunei Vidra, social democratul Nică Micu are o hotărâre judecătorească de condamnare cu suspendare. autor: Adrian Stroescu În hotărârea prin care primarul Micu a fost condamnat se arată că „în baza art. 71 alin.5 CP, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei“. Conform Legii 393 din 2004, mandatul unui primar încetează atunci când persoana este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate
Prefectul de Vrancea Sorin Hornea aplică legea forţat () [Corola-journal/Journalistic/24782_a_26107]
-
prin care primarul Micu a fost condamnat se arată că „în baza art. 71 alin.5 CP, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei“. Conform Legii 393 din 2004, mandatul unui primar încetează atunci când persoana este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate. Adică atunci când edilul este trimis la închisoare și nu poate să mai lucreze la primărie. Ori, atât timp cât un primar nu se află în imposibilitatea executării mandatului, ba mai mult, cum este cazul la Vidra
Prefectul de Vrancea Sorin Hornea aplică legea forţat () [Corola-journal/Journalistic/24782_a_26107]
-
revendicative radicale, pe frontispiciul instituțiilor sau așezat benzi incendiare, mii de oameni se întruneau în mitinguri, deasupra cărora bubuia sonorul răgușit al megafoanelor iritate, în hale industriale, în sălile instituțiilor, salariații adunați în ședințe fulger, sentențioase, susțineau lozinca zilei, acuzau, condamnau și se înscriau în nimicitorul tsunami politic. În prima etapă, politica a fost o voce casandriană, o poruncă de proroc, o sentință de tribunal militar expeditiv și definitiv, sub auspiciile cărora s-au săvârșit cruntele operațiuni dictate de Moscova: devalizarea
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Ideea eclatantă ascunsă în dosul acestei „nedumeriri“ a fost preluată, la un moment dat, și de N. Ceaușescu, dar paznicii dogmei de la Kremlin au înăbușit-o, și a fost dată uitării. E vorba de infailibilitate. O gogoriță, ce avea să condamne la pieire însăși mișcarea. În virtutea acelei teze demiurgice, din lumea zeilor, tot ce se stabilise odată era de neclintit, sustras judecății critice prin voință divină. Istoria comunismului este marcată de anatemizarea celor ce au încercat să scoată ideile din imobilism
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
învață să ne simțim bine. Jean d’Ormesson celebrează viața «ca fiind mai puțin decât nimic și totodată totul pentru noi» și cântă «frumusețea lumii noastre fragile, trecătoare, schimbătoare, singura noastră bogăție, bieți oameni ce suntem, orbiți de orgoliu și condamnați la efemeritate»”. Ca să vezi onoare!
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
Curtea de Apel Alba l-a condamnat pe omul de afaceri brașovean Dan Tartagă, patronul Fabricii de Zahăr Bod, la cinci ani cu executare, după nouă ani de procese și după ce în primă instanță fusese achitat. Aceeași pedeapsă a primit-o și Nicolae Pișcu, fost director la
Dan Tartagă, patronul Fabricii de Zahăr Bod, condamnat la cinci ani de închisoare () [Corola-journal/Journalistic/24821_a_26146]
-
latură face și ea parte dintr-o mișcare de comunicare. Huidu apelează la coarda sensisbilă și ca om de televiziune știe foarte bine ce se întâmplă când presiunea mediatică atârnă pe umerii judecătorilor. Va fi greu pentru oricine să îl condamne dacă își pătrează poziția de om care regretă amarnic. Asta nu înseamnă însă că nu regretă cu adevărat. Din România Liberă aflăm că țara riscă să piardă fonduri comunitare de miliarde de euro. Deosebit de îngrijorătoare." Aceasta este concluzia Comisiei Europene
De ce vrea Huidu să plătească pentru fapta sa () [Corola-journal/Journalistic/24881_a_26206]
-
în interiorul comunismului, nu să-l privim în întregul lui, ca tulpină canceroasă. Cum nici studiile istorice n-au avansat temeinic, e de înțeles retractilitatea scriitorilor în a valoriza literar momentul. Se pare că, dintre toate bornele istorice memorabile, 1989 este condamnat să fie sărit, adică interpretat fie prin ce a fost înainte, fie după el. Cele mai bune cărți postrevoluționare despre aceste etape vorbesc. În sine, 1989 pare definitiv condamnat la uitare. Ori cel mult proiectat în zona resemnată a conspiraționismului
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]