794 matches
-
care se găsea în cercetare și i se interzisese să mai zboare, tovarășii din conducere s-au suit în avion și au plecat la [stațiunea] Vasile Roaită. Ajunși acolo, aviatorul a zburat în Turcia. Diaconescu, care este vinovat de această condamnabilă lipsă de vigilență, nu a fost tras la răspundere sau sancționat, deși aceasta putea să coste viața întregii conducerii a serviciului. Sau, Filipescu, care-și făcea din arestate metrese, sub pretextul că le-a recrutat ca informatoare, ducându-le la
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
informări asupra unor stări de lucruri, ar trebui să fie niște termene foarte stricte în care să se lămurească organele de partid. De asemenea, atunci când sunt cazuri ca cele notate aci, când unii membri de partid au săvârșit niște fapte condamnabile și comitetul de partid consideră că nu trebuie condamnat, trebuie să avem pe cineva care să vadă, că nu poate să rămână așa, că comitetul (sic!) comunal de partid nu a dat aprobare. Tov. Virgil Trofin: Ar fi fost bine
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
care nu se vor ? terge nici peste o șut? de ani ? i care s? ar putea eventual dovedi fatale civiliza? iei actuale�3. Prima reac? ie a �omului secolului al XIX-lea� Iorga a fost naiv?: �ntruc�ț actul de la Sarajevo este condamnabil, vor trebui f? cute cercet? ri, iar �restul va fi dus p�n? la cap? ț de dispută dintre ziarele de la Viena ? i de la Belgrad�. Dar a avertizat ? i asupra faptului c? nimeni nu trebuie s? uite �articolul num? rul doi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
antisemitism a dus la ruptură lui de studen? îi rom�ni ? i la apari? ia �Noului na? ionalism�. �ntr? adev? r, pozi? ia lui �n chestiunea evreiasc? ? i ruptură de Cuza au devenit inamicul lui101. �n antisemitismul lui, Cuza manifestase o consecven?? condamnabil? , neobi? nuit? �n Rom�nia interbelic?. Din momentul �n care evreilor li se acordase cet?? enia, Cuza devenise ? i mai obsedat de antisemitismul s? u102. Asimilarea evreilor continuă s? fie pentru un antisemit doctrinar un blestem. Cum s? fii de acord cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? se foloseasc? de ideologia comunist? că s? refac? Rusia a? a cum fusese 169. S?ar putea ca acest lucru s? fi fost adev? raț, dar toate acestea f? ceau că proastă guvernare rom�neasc? s? fie ? i mai condamnabil?. Iat? ce scria Iorga (�n 1921): �Bol? evicii de la Moscova descoper? c? na? iunile constituie ceva real, un adev? r ? i o mare realitate indestructibil? �170. Dar Stalin nu credea �n indestructibilitatea unei na? iuni. Odat? , �n timpul celui de al Doilea R
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s�rbi. Nu c? Tuchman ar trece cu vederea genocidul, dar ca istoric se apropie periculos de mult de ideea de a? l consideră drept un mijloc de creare a unui stat na? ional �ntr? o regiune multina? ional?. Oric�ț de condamnabile ar fi aceste na? ionalisme disperate, nu trebuie s? uit? m promisiunile nerespectate ale �Cartei Atlanticului� din timpul ultimului r? zboi mondial ? i realit?? ile crude de la Yalta ? i din timpul r? zboiului rece. ?i numai de atunci. A?a cum comenta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
El �l avertiza pe blajinul poet ardelean ? tefan Octavian Iosif, deoarece �l v? zuse �n compania lui Ilarie Chendi, cu care Iorga era la cu? ițe. Despre unii dintre membrii redac? iei �Neamului rom�nesc�, R? coasă, nu a putut afirmă nimic mai condamnabil dec�ț faptul c? acesta frecvență cercurile lui Dimitrie Gusti! ? eicaru, op. cît. , pp. 21 ? i 86 78 Theodorescu, op. cît. , p. 85 79 Iorga a �nceput s? publice �n �S? m?n? torul� la 4 mai 1903 80 ? eicaru, op. cît. , p. 26 81 Op. cît. , p.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
umane trebuie să omoare alte ființe umane? În fapt, celor sortiți pieirii li s-au luat, printr-o perversă operație de ordin mintal, toate atributele umanității. După aceea, indiferența în fața "păduchilor" sau "viermilor" nu mai pare, în ochii lor, deloc condamnabilă. Căci, asemenea "arătări" n-ar trebui să existe oricum, dacă și natura poate fi imaginată și fără ele. În acest fel, în lagărele morții s-a ajuns să se decreteze prin instalarea indiferenței absolute că acolo "nu există nici un de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
inc]lca, în mod conștient, o porunc] divin]. Identic, o persoan] nu poate fi virtuoas] f]r] a ști la ce își d] consimt]mântul. Iar dac] virtutea este necesar] pentru salvare, atunci ignoranții sunt amenințați, deși poate mai puțin condamnabili decât cei care cunosc legea lui Dumnezeu și intenționeaz] s] o încalce. În ceea ce privește prima implicație, Abélard a folosit-o pentru a ar]ta c] cei care (în ignorant]) L-au persecutat și L-au r]stignit pe Iisus Hristos nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra obligațiilor morale (că și deontologii) vor considera c] producerea r]ului poate fi permis]. Un adept al consecințialismului va fi de p]rere c] refuzul de a minți o persoan] în scopul protej]rii altora constituie un r]u condamnabil. Aceasta fiind situația, chiar atunci când oamenii depun eforturi pentru a respecta normele deontologice, ei le vor interpreta ca reprezentând sugestii diverse de acțiune și, prin urmare, vor acționa în mod diferit în încercarea de a urma aceste norme. Nici cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a lua viața unei persoane. Toate societ]țile cunoscute nou] se subordoneaz] unuia sau mai multor principii care interzic curmarea vieții. Cu toate acestea, exist] diferențe considerabile între tradițiile culturale legate de situațiile în care curmarea vieții unei persoane este condamnabil]. Dac] ne întoarcem la originile tradiției noastre occidentale, observ]m c] în perioda greac] și român], practici precum infanticidul, suicidul și eutanasia se bucurau de o larg] acceptare. Majoritatea istoricilor care au studiat morală occidental] sunt de acord în ceea ce privește faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
importante pe care nu trebuie s] le ignor]m. Imparțialitatea este vital] înțelegerii moralei, „ceva extrem de important, la care nu ar trebui s] renunț]m prea ușor. Este util], de exemplu, în a explica de ce egoismul, rasismul și sexismul sunt condamnabile din punct de vedere moral, iar dac] abandon]m aceast] concepție ne pierdem mijloacele cele mai naturale și persuasive de combatere a acestor doctrine” (Rachels, 1988, p. 48). Mai mult decât atât, chiar dac] este atractiv s] poți acordă atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de bani din templu și moraliștii creștini de la Pavel la Toma din Aquino și Martin Luther i-au urmat exemplul, condamnând cu fermitate ceea ce noi onor]m ast]zi ca fiind „lumea afacerilor”. Dar dac] etică afacerilor în forma lor condamnabil] a fost opera filosofiei și a religiei, la fel a fost și schimbarea dramatic] în atitudinea fâț] de afaceri de la începuturile epocii moderne. John Calvin și apoi puritanii englezi au înv]țâț virtuțile economiei și ale inițiativei, canonizate de Adam
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
periculoas] decât continuarea temporar] pan] în momentul eliber]rii din aceast] situație. Dac] se oprește sau conținu], agentul va cauza oricum probleme pentru care trebuie s] își asume responsabilitatea, din moment ce ele nu sunt doar consecințe ale acțiunilor sale, ci acțiuni condamnabile pe care le comite. Dar acesta nu înseamn] asumarea deplin] a responsabilit]ții negative, caracteristic] teoriei utilitariste, deoarece în cazul eliber]rii, agentul are o responsabilitate specific] pentru situația care genereaz] consecințe negative orice ar face. S] presupunem c], în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
responsabil al unei acțiuni, putem evalua din punct de vedere moral atât acțiunea, cât și agentul. Dac] Jacinta a fost responsabil] moral pentru acțiunile ei de a conduce periculos și de a-l r]ni pe Cedric, comportamentul ei este condamnabil din punct de vedere moral și ea ins]și este perceput] că deficient] moral prin aceea c] nu a ținut cont îndeajunas de interesele celorlalți atunci când s-a comportat așa cum a f]cut-o. Am v]zut mai devreme c], potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ororile de la Canal, de la Jilava, de la Aiud, de la Gherla, de la Reghin, de la Pitești, de la Sighet, de la Tîrgoviște, de la Galata, din munți? Cît de simplu i-ar fi președintelui perpetuu ales să facă un mic (mic?) calcul al victimelor legionare (oricum condamnabile), în contrabalanță cu cele înmiit-cutremurătoare ale comunismului autohton, din sînul căruia însuși vine! De ce nu face niciodată acest calcul? Va sosi însă momentul cînd, precum cel recent, în care un Jacques Chirac a impus o comemorare sinceră a victimelor holocaustului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a-i stoarce fostului lider liberal dureroasa recunoaștere a "colaborării" cu Securitatea! Nimic din acest incalificabil comportament nu i se potrivește unui civilizat Adrian Cioroianu, totuși, mai mult decît amiabila gazdă t.v., și-a depășit, cred, măsura tratîndu-și regește condamnabilele cariatide ale comunismului autohton. Iată cum forțînd, doar de dragul arguției, posibila relație între invocarea Manifestului Partidului Comunist și hiperpolitețea tînărului istoric față de prețioșii săi... martori palpez de fapt miezul indispoziției ce mi-a marcat prezența la pomenita lansare de carte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fixe, concurînd cu cele de 23 august și 1 mai). Mai mult: în recenta descindere la Ipotești a apărut în peisaj total nefotogenică figura celui care (academician iliescian acum) jucase ca mahăr de televiziune în tensiunea mineriadei un rol la fel de condamnabil ca al comanditarului său bolșevic. Să trecem. Și să observăm cu admirație că, în manifestările de-acum o săptămînă de la Ipotești, festivismul n-a mai cîntat defel pe vechile alămuri. Oricît aș mima cartea falsei modestii, clipa în care mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
istoric sunt doar manifestările materiale) constituie alte două modalități de ignorare a imaginarului, a gândirii simbolice, până și a raționamentului prin similitudine, precum este cazul metaforei. Orice imagine care nu este negarea unui fapt este suspectă și, pe cale de consecință, condamnabilă; la fel, arta, onirismul, devianțele mentale, viziunile mistice. Influența scientismului și a istorismului s-a resimțit atât de puternic în atitudinea generală, încât formele publice ale spiritului artistic (arhitectura, sculptura, arta decorativă) au fost reduse, prin politicile financiare ale cetății
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
perioada instalării și evoluției comunismului. Ne sunt aduse secvențe de viață ce cu greu pot fi crezute: concedieri și epurări pe considerente ideologice, recrutări de profesori și studenți mai mult decât dubioase, Înscenări incredibile, practici didactice Înapoiate, contrafaceri și duplicități condamnabile. Existența cotidiană era marcată de ubicuitatea fricii. Radu Clit devine un expert al descrierii acesteia. Având o etiologie complicată, dar ținând - până la un punct - de normalitatea umană, această stare a avut În comunism o existență plenară, marcând acțiuni și destine
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a reprezenta și vehicula forța vitală de binecuvântare a zeului Yhwh. Succesiv acestei perioade, deja în epoca postexilică, evoluția yahwismului nu va admite o altă divinitate alături de Yhwh, astfel că și zeița Așera va fi percepută ca o prezență idolatrică condamnabilă. Zeul Baal Numele Baal (în ebraică ba‘al) înseamnă „domn”, „stăpân” și, la origine, era un apelativ al zeului furtunii care, cu trecerea timpului, a devenit un nume propriu autonom. Acest zeu uranian, atestat în multe culturi semitice din Orientul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
va-lorilor și a moravurilor, și care manifesta dorința de a le fixa drept cadre ale regrupării comunitare obligatorii și de a susține cu tărie că numai cultura europeană sau anglo-saxonă, aceea a White male chauvinists se relevă a fi condamnabilă. Recent, a avut loc o adevărată cădere, odată cu ralierea figurilor eminente ale Partidului Republican la o strategie de demontare a affir-mative-action, ca și prin avîntul mișcării "comunitariene". Primul dintre aceste fenomene se observă în special în California și în statele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Autorul acestei introduceri ne familiarizează cu realizările guvernului Năstase și ale lui Ion Iliescu În materie de combatere a antisemitismului, abordarea În mod deschis și „sincer” și condamnarea criminalului de război Ion Antonescu. Pierzînd din vedere fapte extrem de importante și condamnabile de altfel, Braham uită că PDSR a conlucrat extrem de util cu PRM, PUNR, iar membri marcanți ai guvernelor postdecembriste participaseră activ la campaniile de reabilitare a mareșalului Antonescu. Chiar În timpul campaniei electorale din 1996, Iliescu și partidul său au recurs
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unde totul Îi era străin, deci de a-și Însuși o identitate nouă, exilatul român se vedea obligat să accepte și să se zbată chiar pentru a se elibera de „fericirea” sistemului comunist. Părăsirea țării, care nu era o fugă condamnabilă, ci o deznădăjduită evadare, urmată de o bejenie lipsită de orice orizont, era o formă de protest față de lumea lăsată În urmă. Exilul nu este același lucru cu emigrarea, Întrucît exilatul, În cele mai multe cazuri, nu mai avea dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pentru calitatea traducerii. Îmi spuneam, mai întâi cu amărăciune, mai târziu cu un zâmbet, că blestemul meu franco-rus era mereu prezent. Numai că, dacă în copilărie fusesem obligat să-mi ascund grefa franceză, acum „rusitatea” mea era cea care devenea condamnabilă. Seara, instalat pentru noapte, reciteam ultimele pagini din Însemnări. În fragmentul consemnat în ajun, scriam: „În izba mare din fața imobilului în care locuiește Charlotte a murit un băiat de doi ani. Îl văd pe tatăl copilului sprijinind de balustrada scărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]