11,789 matches
-
redacteze ultima carte, Récit d’un combat, exploatând literar, prin intermediul unui personaj imaginar, observarea lucidă a propriei boli. Récit d’un combat, publicată chiar în anul morții scriitoarei, este până la urmă o radiografie a agoniei, o frescă a unei lumi condamnate, alcătuită mozaicat din însemnări succinte și note cu caracter de jurnal, în care esențială rămâne încercarea de a desfășura un dialog cu sine însăși, cu neliniștea și întrebările fundamentale. Atotstăpânitoare aici se dovedește iubirea de viață, asumată integral, Récit d
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
de „reciclare” - termenul obișnuit pentru pregătirea continuă - a cadrelor Încerca să evite această contradicție. La Începutul anilor ’70, partidele erau prizonierele unui dublu blocaj: imposibilitatea Înnoirii aparatului politic din pricina reprimării inițiativelor reformiste, În particular a unei intelectualități critice la adresa partidului, condamnată că eretica, pe de altă parte, declinul mobilității universitare, legat de „stagnarea” economică. Partidul s-a desprins astfel de sursele sale tradiționale de recrutare, intelectualii și muncitorii, primii Îndepărtați prin neîncredere, ceilalți rămânând blocați În zonele inferioare ale aparatului, prin
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de libertate și democrație. Bazându-se pe cercetări întreprinse în arhivele fostei Securități, în Cartea episcopilor cruciați (2001) L. a reprodus o serie de documente care reconstituie tragismul vieții unor înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, înaintași ai familiei sale, condamnați și întemnițați de regimul comunist. În Amintiri din Casa Scriitorilor (2002) sunt evocate întâmplări din propria experiență de viață și de creație. SCRIERI: Ochiu-dracului, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1956; Vârsta de aur, București, 1957; Nopți dobrogene, București, 1958
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
suspendați („li se acordă dreptul să-și justifice activitatea lor trecută”). Oricum, din lista prezentată în buletinul tipărit în 1945, rezultă că au fost epurați douăzeci și opt de scriitori. Între aceștia, în chip neașteptat, nu se află câțiva care fuseseră deja condamnați sau măcar blamați public (N. Davidescu, N. Crevedia, Marta D. Rădulescu), nici câțiva ce refuzau să se întoarcă în țară (Aron Cotruș, Mircea Eliade, Al. Busuioceanu). În locul celor eliminați au fost „chemați” Maria Banuș, Ury Benador, Geo Bogza, G. Călinescu
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
Cu mult inferior supremului principiu divin al grecilor este Dumnezeul iudeilor, care prin propria sa revelație își dovedește toate limitele; și cu mult inferioară eticii grecești este legea ebraică. însă religia creștinilor nu trebuie doar privită cu milă; ea trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort, afirmînd că a înviat, adică își întemeiază religia pe o minciună; renunțînd la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau potrivit cu ipostasul” și se afirma că Isus crucificat în carne „este Dumnezeu adevărat și Domn al slavei”. Forme ale producției literare Producția literară teologico-dogmatică din această perioadă este în mare parte polemică. Pe de o parte, sînt combătute doctrine condamnate deja ca erezii: marcioniții (Teodoret), arienii și eunomienii (Chiril al Alexandriei, Teodoret), macedonienii, care negau caracterul divin al Sfîntului Duh (Teodot din Ancira, Teodoret), apolinariștii (Chiril, Teodoret). Este însă vorba de acțiuni cu o singură direcție. Mult mai vie este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
urma un paragraf mult mai amplu, consacrat problemei cristologice; era expusă aici doctrina neocalcedoniană referitoare la Cristos „alcătuit dintr-o natură și din cealaltă” (synthetos ex hekateras physeôs), argumentată cu pasaje din Sfinții Părinți, în special din Chiril, și erau condamnate pozițiile lui Nestorie și Eutihie. Urma o serie de anateme prin care era reconfirmată în mod explicit și detaliat condamnarea lui Teodor și a scrierilor lui Teodoret și Iba, reafirmîndu-se totodată legitimitatea unei condamnări post mortem a lui Teodoret. în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
grupurilor de personaje și a Inorogului, veriga de legătură între ele. Sunt studiate nuanțat procedeele narative (discursurile și scrisorile fictive, visul, speculația filosofică, povestea didactică, maxima). Capitolul final interpretează sensul global al Istoriei ieroglifice prin portretul Inorogului, simbol al geniului condamnat a trăi printre oameni care îi sunt inferiori moral și spiritual. Realizând o foarte documentată incursiune în difuzarea mitului inorogului de la Renaștere la manierism, S. punctează din nou originalitatea lui Dimitrie Cantemir. Alt studiu, Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
conținutul doctrinei lor decât unui cerc restrâns de inițiați. În cartea a II‑a, autorul „demontează” piesă cu piesă mecanismul sistemelor respective, denunțându‑le drept simple, dar primejdioase inovații necreștine. Cărțile a III‑a și a IV‑a reiau punctele condamnate anterior pentru a le opune adevăratei învățături transmise de Apostoli. Principala problemă asupra căreia se concentrează Irineu este unitatea Revelației, care implică identitatea necondiționată a Dumnezeului Vechiului Testament cu cel al Noului Testament. Sistemele eretice disting între un Dumnezeu „adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se mențin într‑un echilibru dinamic. Într‑adevăr, în viziunea lui Hipolit, nu există incompatibilitate absolută între Imperiu și Biserică, dat fiind că cele două realități participă, potrivit propriei specificități, la împlinirea planului divin. Pe de o parte, Roma este condamnată în măsura în care ea reprezintă modelul, pre‑încarnarea regatului lui Anticrist; pe de alta, existența sa este pe deplin acceptată și justificată, în măsura în care ea reprezintă singura speranță în prezent, singura putere menită să poată întârzia, pentru un anumit timp, venirea tiranului eshatologic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să creadă în mod necesar că acest Dumnezeu este și drept/justițiar. Pentru Irineu, credincioșii au fost deja judecați, în sensul că ei nu se mai tem de Judecata de Apoi. De asemenea, diavolul și acoliții săi au fost deja condamnați. Despre ideea de „judecată” în creștinism, cf. monografia lui E. Peretto, La Giustizia, Roma, 1977. . Lettre à Ménécée, 124‑125; Maxime fondamentale II. . Lettre à Ménécée, 123; Maxime fondamentale I. . Lettre à Hérodote, 63‑67. . Lettre à Ménécée, 128‑129
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
somatică, așa cum grija, ca angoasă, este forma psihică a neliniștii. Iponhodria, localizată În sfera somatică a persoanei, este trăită În plan psiho-moral ca o suferință fizică. Persoana crede că este bolnavă. Suferințele sale sunt severe și prin aceasta se consideră condamnată. Ca și grija, care Închide sufletește persoana, ipohondria o Închide În plan somatic. În felul acesta ipohondria este o somatizare a grijii de sine, o grijă morbidă. Ambele sunt date de o anumită slăbire a Eului, de o slabă maturizare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de mai sus faptul că, indiferent de formele sale sau de situațiile În care apare, chinul este forma limitativă absolută care Închide complet existența umană, fără nici o posibilitate de evadare. Este condamnarea la suferința perpetuă. Viața chinuită este o viață condamnată, lipsită de sens, iar cel care este obligat să o suporte nu se gândește decât la felul În care ar putea ieși din această situație, fără Însă a reuși. Există o Întreagă mitologie a chinului, pe care psihanaliza Încearcă să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de-a face cu o disciplină eminamente teoleologică, ce comportă însă și demersuri descriptive pentru a fundamenta principii, norme și reguli care au, pentru viața omului și a societății, virtuțile legilor naturii. Dar orgoliul universalist lipsește nomoteticii curriculare, care rămâne condamnată subiectivității omului, imprevizibilității vieții și accidentelor istoriei. 1.2. Abordarea diacronicătc "1.2. Abordarea diacronică" De aceea abordarea structuralist-sincronică și futuristă a curriculumului trebuie completată cu o viziune diacronică, longitudinal-istorică asupra acestei fabuloase preocupări omenești. Ea este impusă de evoluții
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
partid au fost sancționați ori chiar excluși din PCR. O parte dintre mineri au fost trimiși în județele de origine, printr-o formă „suavă” de deportare. Unii au fost chemați în instanță (întrucât fuseseră considerați activ violenți în timpul grevei) și condamnați. Condamnările au vizat între 2 și 5 ani de închisoare prin muncă corecțională, pentru infracțiunea de tulburare a ordinii publice și ultraj contra bunelor moravuri. Muncă corecțională însemna, de fapt, deportare, dar au fost, așa cum am precizat deja, și cazuri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
când nu de-a dreptul arivismul cel mai ignobil și mai lipsit de scrupule. Într-un atare context, boala și moartea dobândesc semnificații simbolice, îngroșând culorile sumbre ale tabloului și figurând parcă destinul tragic al unei umanități damnate și totodată condamnate. Neizbutind să treacă dincolo de propriul ei orizont prin soluția unei salvări viitoare, romanciera extinde, aplicând procedura generalizării artistice, o viziune izvorâtă din împrejurări istorice concrete la scara condiției umane, ceea ce produce impresia unei atitudini preponderent mizantropice, marcată de un scepticism
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de cei care conduc acest mic infern. Când sculptorul vrea să îl demaște arătând că Bătrânul nu există, nimeni nu îl crede și este eliminat. Încă un eșec pentru Daniel Petric, artistul care, recunoscându-și mediocritatea, este de două ori condamnat să nu aibă liniște: o dată pentru că nu are talent, a doua oară pentru că își dă seama de acest lucru. O parabolă complexă, aglomerată de simboluri existențialiste și morale sumbre (poate fi comparată, din acest punct de vedere, cu Biserica Neagră
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
în prozele sale situații și caractere prin chiar structura lor tensionate. E, între altele, și cazul revoltei din 1907, la care fostul student medicinist fusese deopotrivă martor și participant. Atitudinea deschisă în favoarea celor năpăstuiți, pentru care va fi, de altfel, condamnat și închis, se regăsește în relatarea dramei lui Furtună Veteranul. Prozatorul se apropie cu o caldă simpatie de o umanitate în fond tragică, proiectându-i chinurile, izvorâte din sărăcie, boală și mizerie, pe un ecran de epocă de un crud
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
University of Chicago Peter Novick a dat notorietate sintagmei prin cartea sa despre atitudinile americane față de Holocaust, de la ultimul război până astăzi, The Holocaust in American Life, Houghton Mifflin Co., 1999; Norman Finkelstein, în lucrarea sa amintită mai sus (aspru condamnată și de Novick), merge până la a acuza personalități evreiești ca Elie Wiesel (supraviețuitor al Holocaustului și militant global al memoriei), organizații internaționale evreiești (în primul rând cele care obțin și gestionează sinistrele „reparații” financiare în numele victimelor și supraviețuitorilor Holocaustului), politicieni
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
iataganul - și gata. Încet-Încet, acești implacabili protagoniști au uitat și sensul meseriei lor; practica iataganului a devenit un sport În sine, anacronica unealtă ucigașă, un izvor de voluptăți, iar elaborarea sentințelor un subtil deliciu intelectual. Iată, În cutare cenaclu este condamnată nuvela unui muncitor pentrucă e „schematică și formalistă”. La „poșta” unei pagini literare se refuză un manuscris care are „șabloane”. Cutare poet e „evazionist” fiindcă scrie despre lupta popoarelor din colonii, iar Minerii, piesa lui Davidoglu, e vezi dumneata, totușiă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la Începutul acestui articol. Formula categorică, sentința, ironia, iată o parte din argumentele frecvente de care vorbeam mai sus. Iată În ele și o parte din argumentele tov. Crohmălniceanu În articolul amintit. Cu asemenea mijloace sumare și categorice, expeditive, sunt condamnate cele 5-6 nuvele de care vorbeam. Iată, de pildă, o diagramă critică a unei povestiri, altminteri discutabilă ca realizare: «muncită poveste fantastică din care fantasticul lipsește, siluire a imaginației sortită a conlucra la două concluzii formulate cuprinzător și pe puncte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
romanului deschide o vastă perspectivă spre viitor, Înfățișând marele eveniment al descătușării forțelor progresiste ale poporului, prin eliberarea țării de către Armata Roșie, intrarea sărbătorească a trupelor eliberatoare În București, marele meeting din piața UniversitățiiĂȘi Încă ceva: despărțirea. Despărțirea dintre foștii condamnați și internați politici, pe care anii petrecuți Împreună i-au legat În indestructibile prietenii, și care chiar a doua zi urmau să plece În cele patru zări ale țării - pionierii unei etape istorice noi din lupta pentru deplina eliberare a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
formă de pedeapsă și munca drept instrument de reeducare. Prestarea unei munci neremunerate (în folosul comunității) reprezintă contravaloarea răului produs societății prin infracțiune; pentru a fi „iertat”, vinovatul trebuie să aloce societății o parte din resursele sale (evident că persoana condamnată este obligată să repare și eventualul prejudiciu produs victimei infracțiunii); în același timp, se consideră că prestarea unei munci în folosul comunității constituie o modalitate de reeducare a condamnatului, suficientă în situațiile în care pericolul social al infracțiunii comise nu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pedepsei cu închisoarea constituie finalitatea: redobândirea libertății are loc la capătul procesului de resocializare. Munca este utilizată ca instrument de reeducare și în cadrul pedepselor privative de libertate. Spre deosebire de reglementarea în vigoare, proiectul de lege nu prevede obligativitatea muncii pentru persoanele condamnate. Noul mod de a privi munca este reflectat și în legislația penală; ca și în cazul oamenilor liberi, munca este o chestiune de alegere personală a deținutului. Beneficiile sale sunt duble: pe de o parte, opțiunea de a munci constituie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a pedepselor privative de libertate sunt: a) Regimul de maximă siguranță. b) Regimul închis. c) Regimul semideschis. d) Regimul deschis. Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferențiază în raport cu gradul de limitare a libertății de mișcare a persoanelor condamnate, modul de desfășurare a activităților și condițiile de detenție. Momentul inițial al acestui traseu este determinat de hotărârea de condamnare, pe baza căreia comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate stabilește regimul în care va fi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]