5,238 matches
-
complementară. În tot acest joc există, cu certitudine, și un beneficiar Ă elevul nostru. ÎNTREB|RI:tc "ÎNTREB|RI\:" 1. Definiți conceptele: nișă de dezvoltare, stadiu genetic, criză de dezvoltare, egocentrism. 2. Argumentați de ce mediul nu poate fi considerat factorul conducător al dezvoltării ontogenetice. 3. Comparați stadiile dezvoltării afective descrise de Fr. Dolto (vezi bibliografia) cu cele propuse de E. Erikson. Asemănări, deosebiri. 4. Prezentați și comparați caracteristicile socio-morale ale tuturor vârstelor școlare descrise. 5. Explicați, în baza schemei figurale prezentate
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nu sunt idei bune. Desigur, se poate să fi avut dreptate; totuși, în prezent China se străduiește să prindă din urmă cât mai repede ideile noi pe care le-a refuzat reverențios în trecut. Societățile de rentieri, în care clasele conducătoare trăiesc din profiturile arendării pământurilor, pensii sau investiții stabile, au fost, din punct de vedere istoric, refractare la schimbări, deoarece orice lucru nou era privit ca o amenințare potențială la starea de fapt care asigura mijloacele de trai ale oligarhiei
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
eugenică" Reforma Învățământului medical a rămas o preocupare constantă a eugeniștilor de-a lungul perioadei interbelice. O astfel de reformă reprezenta una dintre cele mai importante priorități, pentru că realizarea Întregii viziuni eugeniste a reorganizării sociale dirijate Însemna că viitoarea clasă conducătoare a statului eugenic, În special doctorii, trebuia să primească o educație extrem de cuprinzătoare și permanent revizuită, astfel Încât să Își poată Îndeplini rolul de elită responsabilă. Eforturile reformiste ale eugeniștilor erau concentrate În câteva arii principale: 1) introducerea cursurilor de medicină
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
lucrările de sinteză ale lui Giovanni Busino (1988 și 1992), căruia i se datorează și ediția de opere complete ale lui Vilfredo Pareto. Problema majoră care a făcut obiectul a numeroase controverse este cea a omogenității sau a eterogenității clasei conducătoare. Din această perspectivă, întrebuințarea singularului sau a pluralului - elită sau elite - nu ne-a fost nici pe departe indiferentă ascpect pe care îl vom pune în discuție în primul capitol. Elita, în calitatea ei de clasă conducătoare, va fi prezentată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a eterogenității clasei conducătoare. Din această perspectivă, întrebuințarea singularului sau a pluralului - elită sau elite - nu ne-a fost nici pe departe indiferentă ascpect pe care îl vom pune în discuție în primul capitol. Elita, în calitatea ei de clasă conducătoare, va fi prezentată sub diferite aspecte în capitolul următor. Dar, pentru teoreticienii așa-ziși „pluraliști”, grupuri în poziție preeminentă se găsesc în toate domeniile vieții, până și în gestionarea activităților specifice timpului liber. Aceste elite, tot atât de diverse pe cât pot fi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și în gestionarea activităților specifice timpului liber. Aceste elite, tot atât de diverse pe cât pot fi și societățile moderne, constituie tot atâtea grupuri de influență posibile. De altfel, în anumite împrejurări, unele dintre ele se pot constitui în instanțe concurente ale elitei conducătoare. Aceste diverse elite vor face obiectul capitolului 3. Numărul mare de concepții și puncte de vedere a ocazionat multiple încercări de clarificare sub forma unor clasificări și tipologii mai mult sau mai puțin elaborate. Acestea au făcut apel atât la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unor judecăți diverse, iar propriul sentiment de apartenență poate să nu coincidă cu reputația pe care o datorează unor elemente exterioare lor. Despre toate acestea va fi vorba în capitolul 4. La fel în cazul diverselor grupuri de influență, elita conducătoare se recrutează după modalități care pot varia mult de la un regim la altul. Orice elită se reproduce sau se transformă în egală măsură, e acest fapt dă naștere unor procese cunoscute sub denumirile clasice de circulație sau reproducere a elitelor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
acest fapt dă naștere unor procese cunoscute sub denumirile clasice de circulație sau reproducere a elitelor. Astfel de procese pot fi observate în toate domeniile și la toate nivelurile realității sociale, dar, la nivelul societăților globale în privința rolului de clasă conducătoare, elita dobândește un maximum de pertinență. Selecția, reproducerea și circulația elitelor vor fi abordate în capitolul 5. CAPITOLUL 1 O ÎNTREBARE CLASICĂ: ELITA SAU ELITELE? Termenul elită este utilizat în mod curent la singular sau la plural. Astfel, se va
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mai puțin precise dintre masă și cei care ies în evidență din mulțime. Domeniul de activitate despre care este vorba îl constituie foarte adesea gestionarea problemelor publice. Așadar, la singular, termenul elită va fi în mod frecvent sinonim cu elita conducătoare sau cu elita guvernamentală. După caz, el va desemna mediile guvernamentale, autoritatea administrativă, clasa politică sau, într-un sens mai larg, pe toți cei despre care avem impresia, pe drept cuvânt sau nu, că participă în mod deschis sau din
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
efectiv, „cei mai buni”, prin faptul că au într-o mai mare măsură decât alții calificările potrivite pentru a exercita funcțiile pe care și le asumă. În acest caz, folosirea termenului elită echivalează cu o legitimare implicită a alcătuirii cercurilor conducătoare: cei care guvernează sunt realmente cei mai apți să guverneze și guvernează pentru că sunt cei mai apți s-o facă. Echivalența dintre elită și elita guvernamentală se mai bazează și pe o altă concepție, apropiată, dar distinctă. Într-adevăr, ea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de la sociologie la rubrica intitulată semnificativ „Elite (s)” (pp. 213-220). De fapt, Pareto pleca de la două definiții distincte ale elitei: o definiție cu caracter general ce reclamă pluralul și una cu o aplicație mai restrânsă, ducând la noțiunea de elită conducătoare, care se potrivește mai bine cu singularul. Aceste două definiții apar atât în Les Systèmes socialistes, cât și în Traité de sociologie générale (1916) și nu există nici o schimbare de concepție între aceste două lucrări majore, contrar celor sugerate de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
1970; Eisermann, 1989). Așa cum arată primii (1970, p. 94), în scopuri euristice, se poate presupune că pozițiile membrilor elitei guvernamentale sunt ocupate de cei care-s realmente cei mai calificați pentru a exercita aceste funcții. În acest caz, aptitudinile clasei conducătoare justifică efectiv eticheta de elită care i-a fost aplicată. Dar aceasta nu corespunde decât unei stări de „liberă circulație a elitei”, necomportând nici un factor particular - într-o stare de echilibru social perfect, am putea zice -, sau, cel puțin, unei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
aceasta nu corespunde decât unei stări de „liberă circulație a elitei”, necomportând nici un factor particular - într-o stare de echilibru social perfect, am putea zice -, sau, cel puțin, unei stări de echilibru temporar, observabil numai în momentul accederii unei clase conducătoare la putere. Numeroasele derive în raport cu modelul ne aduc la cea de-a doua definiție a elitei și fac obiectul teoriei paretiene a circulației elitelor care va fi tratată într-unul dintre capitolele următoare. Distincția operată de Pareto dintre elită guvernamentală
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din trecut, începând cu Machiavelli (Lottieri, 1999, p. 201). Dar optimismul democratic inspirat de Iluminism nu a fost pus în discuție și nu a fost confruntat cu realitatea regăsită a unei constante a istoriei universale - distincția dintre dominatori și dominați, conducători și conduși, guvernanți și guvernați -, decât la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gaetano Mosca (1 aprilie 1858, Palermo-8 noiembrie 1941, Roma) Politolog și sociolog italian. După studii de drept și științe politice, Mosca a predat dreptul constituțional la Universitatea din
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
științe politice la Universitatea din milano și istoria doctrinelor politice la Universitatea din Roma. Este considerat, alături de Robert Michels și Vilfredo Pareto, drept unul dintre clasicii școlii italiene de sociologie politică. Este autorul noțiunii de formulă politică, prin care clasa conducătoare își legitimează puterea. După ce a furnizat unele argumente în privința antiparlamentarismului, a sfârșit prin a respinge fascismul, considerând că echilibrul puterilor, asigurat de regimurile democratice, oferea cea mai bună dintre garanțiile libertății personale. Lucrări principale: Sulla teoria dei governi e sul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
excelență, care nu mai sunt cele ale lumii științifice, ci ale mediilor jurnalistice. Așadar, o întărire a heteronomiei „câmpului științific”. O deplasare a elitelor asemănătoare din punct de vedere formal a fost observată în Europa de Est în urma prăbușirii sistemului sovietic. Elita conducătoare își datora preeminența unor poziții specifice politice. Ca să ne exprimăm în termeni parsonieni, exigențele funcționale ale subsistemului politic prevalau asupra exigențelor altor subsisteme. Când viitorul pozițiilor politice a încetat să mai fie garantat, o parte a elitei conducătoare a căutat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sovietic. Elita conducătoare își datora preeminența unor poziții specifice politice. Ca să ne exprimăm în termeni parsonieni, exigențele funcționale ale subsistemului politic prevalau asupra exigențelor altor subsisteme. Când viitorul pozițiilor politice a încetat să mai fie garantat, o parte a elitei conducătoare a căutat să-și asigure poziții cu un statut asemănător în domeniul economic. Această fracțiune a elitei conducătoare a învățat să supună bunurile publice unor tranzacții private. A rezultat ceea ce a căpătat numele de „capitalism politic”, implicând o convertire a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ale subsistemului politic prevalau asupra exigențelor altor subsisteme. Când viitorul pozițiilor politice a încetat să mai fie garantat, o parte a elitei conducătoare a căutat să-și asigure poziții cu un statut asemănător în domeniul economic. Această fracțiune a elitei conducătoare a învățat să supună bunurile publice unor tranzacții private. A rezultat ceea ce a căpătat numele de „capitalism politic”, implicând o convertire a puterii politice în putere economică (Staniszkis, 1991a, 1991b; Coenen-Huther, 2000) sau, pentru a folosi limbajul lui Bourdieu, o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
readuși, prin simplă analiză formală, la chestiunea din centrul dezbaterii suscitate de Charles Wright Mills (1969), asupra căreia vom reveni: diversele elite specializate au oare suficiente concepții și interese în comun pentru a putea fi considerate drept o singură categorie conducătoare? În termeni foarte generali, sentimentul dominant al complicității prevalează sau nu asupra diverselor particularități? Numai că sentimentul identității nu poate decât să fie întărit de conștiința unei alterități. Acest mecanism se traduce în modul cel mai convingător prin opoziția elită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
alte proprietăți” (Bourdieu, 1944, p. 20). La limită, formele de sociabilitate practicate în sânul elitei pot fi sistematic, organizate astfel încât să-i fortifice coeziunea și să amplifice distanța socială, dar și culturală dintre membrii elitei și restul populației. O minoritate conducătoare, de tipul anumitor partide politice evocate de Maurice Duverger (1951), poate, în acest caz să capete caracteristicile unei „ordini” devotate unei puteri de tip „charismatic”. La polul opus al relațiilor superficiale ce caracterizează „masele” sau non-elita, găsim niște afinități în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu era închisă, dar limitele sale erau incerte, vagi, „astfel încât toți cei care se apropiau oarecum aveau chiar impresia să fac parte din ea” (Tocqueville, 1952, p. 152). Performanța și transmiterea ereditară Accentul pus pe caracterul ereditar al unei minorități conducătoare sau privilegiate ridică problema naturii criteriului distinctiv al elitei. De la Talcot Parsons încoace, judecățile bazate pe performanță (achievement), adică acele caracteristici dobândite de individ, sunt, în general, puse în opoziție cu judecățile bazate pe caracteristici atribuite sau moștenite (ascribed), care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
prin învățare. Se întâmplă ca o elită să se distingă prin folosirea unei limbi, alta decât cea a poporului din care face parte. Așa s-a întâmplat în Rusia și în Flandra, când prestigiul internațional al francezei a incitat clasele conducătoare să se exprime în această limbă. La Anvers, la Bruges și la Gand, ca și la Sankt-Petersburg, puteai auzi odinioară aceleași expresii de dispreț pentru graiul popular, exprimate în termeni voit depreciativi: „Vorbesc franceza cu prietenii și flamanda (sau rusa
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
decât un caz particular; de o importanță mult mai generală este lupta pentru dominarea statului de către minoritățile cu vocație de elite guvernamentale. Adoptând aceeași orientare a gândirii, Raymond Aron consideră că regimurile sociopolitice sunt mai bine caracterizate prin „structura categoriilor conducătoare”, decât prin raporturile dintre clase (Aron, 1960, p. 276). În literatura de orientare marxistă, revoluțiile politice care ocazionează schimbarea categoriilor conducătoare sunt, în ultimă instanță rezultatul confruntărilor dintre clase. Acest lucru pare discutabil, Marx însuși recunoscând că toate revoluțiile din
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
guvernamentale. Adoptând aceeași orientare a gândirii, Raymond Aron consideră că regimurile sociopolitice sunt mai bine caracterizate prin „structura categoriilor conducătoare”, decât prin raporturile dintre clase (Aron, 1960, p. 276). În literatura de orientare marxistă, revoluțiile politice care ocazionează schimbarea categoriilor conducătoare sunt, în ultimă instanță rezultatul confruntărilor dintre clase. Acest lucru pare discutabil, Marx însuși recunoscând că toate revoluțiile din trecut au fost înfăptuirile unor minorități care și-au însușit beneficiul transformării revoluționare a societății. Schema „clasă contra clasă” nu rezistă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
este acela ce prezintă avantajele decurgând din delegarea puterilor și responsabilităților minorităților. Conform acestui punct de vedere, caracteristicile potențiale ale minorităților precum și modalitățile selecției acestora pot și trebuie să facă obiectul unor dezbateri; în schimb, principiul însuși al concentrării funcțiilor conducătoare în mâinile unor minorități trebuie considerat ca impunându-se de la sine: problemele unei grupări sociale oarecare nu sunt niciodată gestionate în mod egal de totalitatea membrilor ei, nici chiar atunci când este vorba despre o comunitate relativ restrânsă. Acest punct de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]