108,186 matches
-
Dicționarul abundă în cuvinte și sensuri ieșite din uz, în citate date intenționat cu scopul de a calomnia lupta pentru sociaslism a oamenilor muncii, la care s-au adăugat, pentru ochii lumii, doar cîteva citate din clasicii marxism-leninismului sau ale conducătorilor Partidului Muncitoresc Român" (78). Instructive sînt ilustrările concrete: una din ele permite analogii cu excesele anumitor militantisme feministe ulterioare: "În țara noastră șunt astăzi nenumărate fruntașe în producție, nenumărate stahanoviste. Femeile, la rînd cu bărbații, construiesc socialismul. Și Iorgu Iordan
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
fapt, un concurs de oferte politice, în urma cărora populația unei țări îl "angajează" pe candidatul despre care crede că o va organiza cel mai bine. Așa cum ai nevoie de un frizer care să te tundă, ai nevoie și de un conducător care să te organizeze. Iar faptul că viața mea se află într-un fel, temporar, la discreția conducătorului nu mi se pare extraordinar. În fond, viața mea se află și la discreția frizerului, cât timp el se învârte în jurul meu
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
că o va organiza cel mai bine. Așa cum ai nevoie de un frizer care să te tundă, ai nevoie și de un conducător care să te organizeze. Iar faptul că viața mea se află într-un fel, temporar, la discreția conducătorului nu mi se pare extraordinar. În fond, viața mea se află și la discreția frizerului, cât timp el se învârte în jurul meu, cu briciul în mână. Mai cred, apoi, ca diversele ceremonialuri politice nu reprezintă forme de mistificare a populației
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
de mistificare a populației de către politicieni, ci un fel de trăiri mitice, pline de farmec, pentru reușita cărora populația trebuie să coopereze cu politicienii. Știm cu toții că un steag nu este decât o banală bucată de pânză și că un conducător este și el un om că toți oamenii, care răcește când stă în frig și se îmbată când bea prea mult, dar de ce să refuzăm să trăim momentul înălțător în care steagul flutură în vânt, iar conducătorul ne anunță o
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
și că un conducător este și el un om că toți oamenii, care răcește când stă în frig și se îmbată când bea prea mult, dar de ce să refuzăm să trăim momentul înălțător în care steagul flutură în vânt, iar conducătorul ne anunță o victorie? În fond ne sărbătorim în acel moment propria noastră existența colectivă sau măcar aspiram spre ceva mai înalt. Ion Cristoiu respinge sarcastic orice formă de mitizare a vieții politice. Atitudinea să este poate necesară după aproape
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
împrejurare (mineriada, inundații, alunecări masive de terenuri, pârjoluri, prăbușirea monedei zise "naționale"), clasa politică românească adopta poziția inscrutabilă a sfinxului: ei n-au văzut, nu cunosc, habar n-au, și nici nu le pasă de ce se întâmplă! Ei nu sunt conducătorii țării, ci o casta divină de privilegiați. Ei sunt superbugetarii. Rumegătoarele de lux ale debilului PIB. Indiferent de căte fire de păr rămân în capul Ministrului Finanțelor, lor trebuie să li se dea! Nu există plasa în care să nu
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
comun. Coșbuc, Goga, Aron Cotrus, Beniuc, sunt autori ai unor pagini bogate în blesteme, în teribile imprecații. Fanatismul lor (că și al lui cioran) trebuie numit într-un context al exasperării. ei scriu o literatura a exasperării. dar monologul de "conducător", de întemeietor al lui Șaguna nu e în afara unei relații imperiale: "Manifestațiunile de onoare ce d. voastră... le aduceți nu numai demnității, ci și persoanei mele, mă îmbucura foarte. Eu le primesc pe acestea sub condițiunea că d. voastre, precum
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
condițiunea că d. voastre, precum până acum, așa și în viitor, veți rămâne credincioși Casei imperiale austriece." Fidelitatea față de împărat ține de o tradiție fundamentală: ieșirea românilor în istorie a fost favorizată de înțelepciunea, de bunăvoință, de înțelegerea împăraților. Marele Conducător, omul care a unit crucea cu sabia (diplomației), a fost mereu alături de Împărat. Memorandum-ul, schițat de Slavici, e un apel la Casa imperiala. Luptător pentru drepturile națiunii, scriitorul va parcurge un adevărat traseu inițiatic. Cărțile sale de învățătură, paginile
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
nădăjduia în apariția unei publicații literare a cadrelor didactice în care să publice și Teodor Murăsanu. Cam prețioase și narcisiste epistolele trimise de Pavel Bellu, protocolare cele de la A. Banciu, Radu Brates și Nae Antonescu, revelatoare pentru omenia îndrumătorului literar, conducătorul cenaclului literar "Pavel Dan" până aproape de sfârșitul vieții, scrisorile către Aurel Podaru. Florilegiul liric este în ton cu ceea ce știau lectorii din volumul, "Lilioară", apărut în seria "Restituiri". Cred că era mai bine să se fi adăugat și alte poezii
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
22" preludiul mișcării legionare). Ionel Brătianu, liderul atotputernicului P.N.L., care a stăpînit, nu numai în perioada guvernării sale din 1922-1926 și, apoi, din 1927 -, ci în aproape întreg acest deceniu (pînă în noiembrie 1927, cînd moare pe neașteptate) a fost conducătorul de fapt al țării, mai puternic fiind decît chiar regele Ferdinand, a procedat prin nesocotirea indicațiilor condiționate ale Conferinței de la Paris. Dl. Sorin Alexandrescu numește asta, pe drept, "cecitatea" lui Brătianu. El a refuzat, cu superbie, autonomia regionalista, înfăptuind repede
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
intensitate, din antiliberalismul postbelic, care ar fi compromis democratismul convertit în politicianism veros. În altă parte, vorbind de revoluția de dreapta, identifică un radicalism etic care, neexistînd în practică partidelor politice democrate, a fost sechestrat de mișcarea legionara, ai cărei conducători (mai ales C.Z.Codreanu) aveau curajul de a trăi pînă la capăt miturile politice, că fapta efectivă. Această a fascinat o parte a intelectualității tinere a anilor treizeci (cu deosebire nouă generație spiritualista), fiind una dintre motivațiile care i-
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
de altminteri, căci era nefondat, cum a dovedit-o eșecul introducerii unui comunism cu fata umană. Oficiul de legătură între diriguitori și mase revenea organelor Securității, a cărei principala sarcină, după seriile de "purje" rămăsese aceea că, în toate circumstanțele, conducătorii să fie perfect informați, mult mai amplu decât populația și mereu înaintea ei. Prin învățământ și prin mass-media, fiecărei categorii socio-profesionale îi era rezervat un lot de informații, necesar exercitării muncii (și evitării greșelilor de comportament!) și cu cât respectivă
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
Mircea Mihăieș O CIUDATĂ formă a renunțării la principii, o demisie morală de mari proporții își fac loc în mediile intelectuale românești. Până în 1989, pentru a fi considerat patriot, trebuia să fii "strâns unit în jurul Partidului și Conducătorului". Nu avea nici o importanță că respectivul partid și respectivul conducător reprezentau formă de exprimare violență, animalica și primitivă a totalitarismului. În concepția făuritorilor mitului național, doar înghesuiți unii în alții, doar anonimi că boabele în ciorchine puteam supraviețui "infiltrării agenturilor
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
la principii, o demisie morală de mari proporții își fac loc în mediile intelectuale românești. Până în 1989, pentru a fi considerat patriot, trebuia să fii "strâns unit în jurul Partidului și Conducătorului". Nu avea nici o importanță că respectivul partid și respectivul conducător reprezentau formă de exprimare violență, animalica și primitivă a totalitarismului. În concepția făuritorilor mitului național, doar înghesuiți unii în alții, doar anonimi că boabele în ciorchine puteam supraviețui "infiltrării agenturilor", "atacurilor dușmanilor dinafară și dinăuntru" etc. Că partidul comunist era
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
doar înghesuiți unii în alții, doar anonimi că boabele în ciorchine puteam supraviețui "infiltrării agenturilor", "atacurilor dușmanilor dinafară și dinăuntru" etc. Că partidul comunist era o formațiune mafiota, în care baza trudea prostește pentru cele câteva căpetenii de la vârf, iar conducătorul - un analfabet paranoic, erau detalii cu totul nesemnificative. Într-o formulă de-o vitalitate surprinzătoare, aceasta concepție a supraviețuit pe vremea lui Iliescu (spre a pali, ce e drept, în ultimul an al dominației sale), si tinde să renască azi
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
din țară ca a făcut tot ceea ce putea pentru binele românilor în cei trei ani de cînd se află la Cotroceni. Nici vorbă că președintele are motive pentru această campanie - un recent sondaj de opinie îl așează în fruntea listei conducătorilor care au făcut cel mai mare rău României, la egalitate cu Ceaușescu. Cum rezultatele acestui sondaj au fost întoarse pe toate fețele de feluriți comentatori, nu-mi rămîne decît să notez cîteva observații personale față de acest loc atribuit președintelui Constantinescu
Facerea de rãu în procente by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17458_a_18783]
-
Iosif Conta, sărbătorește 75 de ani de viață cântând această simfonie pentru el și pentru noi. Orchestră Radioteleviziunii (astăzi Orchestră Națională Radio) a fost o falanga puternic individualizata an anii cei mulți pe care Conta i-a trăit ca prim conducător. Era o imagine limpede a naturii lui energice, voluntare, impetuoase, active, capabilă de efort. O estetică a comunicativității directe a dominat interpretările lui Iosif Conta. Este revelatoare o răsfoire a documentelor de evidentă ale Redacției Muzicale din Radio pentru a
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
urma căreia afirmă el "România a rămas o țară sfâșiata, care și-a defulat complexul originar ăntr-o violență tot mai sporită, tot mai irațională an aparentă, ăn care instituțiile fundamentale ale statului nu mai sunt respectate, ăn care legitimitatea dată conducătorilor de votul democratic nu mai ajunge și este repede contestată de o parte a populației." Nu neapărat pentru a-l contrazice pe editorialistul Curierului, dar până ce contestarea să ajungă la populație, ea se produce mai ăntăi, violent și irațional adesea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
lansat se referă, inflexibil, la "lupta de clasă" - temelia istoriei umanității: "Proletari din toate Țările, uniTi-vă!" Uniti-vă împotriva cui? A "exploatatorilor" și, mai ales, vizînd organizarea confruntării la scară internațională. Marx însuși - în 1864 - era unul dintre principalii conducători ai Internaționalei I. Iată de ce nu ne-ar miră defel să se descopere, cîndva, ca Iosif Vissarionovici Stalin-Djugasvili dormea, noapte de noapte, cu testamentul lui Petru cel Mare sub pernă, nicidecum cu "Manifestul Comunist"! Imperialismul roșu, bolșevic, urmărea îndeaproape lecția
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
știe de ce. Vom fi jertfiți pe altarul istoriei". Sondarea conștiinței lui Ion Popescu - care, prin extensie, devine conștiința fiecăruia -, atinge zonele psihologiei abisale. Mutațiile pe care o conștiință torturata le poate suferi conduc la reacții neașteptate. Atașamentul aproape isteric față de conducător are, la români, trăsături maladive. Înșelată, aceasta dragoste se preschimba, firesc, în ură. "Ură dumneavoastră, domnilor, scrie Titus Popovici, e proiecția unei iubiri dezamăgite. Atât moartea violență, rapidă, cât și cea morală, lentă, pe care le-ați preconizat, sunt doar
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
le ignori cu bună știință. Tovarășul director va rosti poliloghia fără nici o legătură cu realitatea - contribuind și el la zugrăvirea acelui tablou rableisian al zecilor de mii de tone la hectar - pentru a nu-i dă celuilalt timp de gandire. Conducătorul, conștient de toată această "commedia dell^arte" pe care el a impus-o, devine prizonierul ei, nemaiputând să-i încalce legile). A Poetului, "capabil să facă regimul să înghită vipere", dar numai după ce înghițise și el, la rându-i, o
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
coerentă, deloc provocatoare stilistic, dar autentică, a unei puternice angajări. "Spațiu și ritm", de Tiberiu Olah, este o lucrare devenită clasică a literaturii noastre dedicate grupului de percuționiști; în ciuda lipsurilor privind inventarul instrumental, formația "Game" a Universității bucureștene de muzică, conducătorul acesteia, muzicianul de aleasă dăruire care este profesorul Alexandru Matei, reușesc să structureze spații de muzică dintre cele mai captivante. În sfârșit, "Bizarmonia" este un mare spectacol cu trei autori, compozitorul Nicolae Brândus, regizorul Alexandru Tocilescu, coregrafa Raluca Ianegic; grandoarea
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
și nu mică mîna de aur sau grădină din preajma Bădăcinului, la care îi plăcea să poposească. Din 1903 a intrat în activitatea politică a Partidului Național Român, ajungînd, destul de repede, pînă în conducerea acestuia. Memorialistul crede că ăManiu a fost conducătorul real și necontestat al politicii românești din Ardeal, începînd de prin 1903 și pînă la Unire... Lăsînd la o parte sentimentele mele de nepot recunoscător, afirm această cu toata obiectivitatea și o fac pentru că urmașii noștri să nu dea crezare
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
Ce rost mai are însăși ideea de Românie, o idee culturală prin excelență, daca mai-marii noștri ne reduc la realitatea unor burți ambulanțe și a unor capete prin care circulă doar lichidul mucilaginos al resemnării, indiferentei și tâmpeniei induse de conducători? La ce bun o țară care-și asasinează muzele? Cine-ar vrea să mai trăiască într-un stat care, pentru a-și salva prezentul dubios, isi ucide cu sânge rece viitorul? Cu ce fel de războaie ne tot împuiază capetele
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
buchisirea alfabetului? Dea Domnul să exagerez, insă tare mi-e teamă că pantă pe care s-a pornit prin afișarea acestui dispreț visceral pentru cultura se va termina rău de tot pentru țară. Dar poate că visul secret al actualilor conducători e să nu rămână în țară nimeni capabil să scrie corect fie și numele României.
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]