864 matches
-
stabilită de regele Ferdinand”. 25 octombrie. La vârsta de 6 ani, regele Mihai conducea o mașinuță obișnuită, pentru copii, cu pedale ca de bicicletă. „Era un model de serie pentru copii”. Duminică, 20 noiembrie. I. I. C. Brătianu, șeful guvernului, se confesează lui C. Argetoianu și-i mărturisea îngrijorarea pentru evoluția dinastiei: „Am intenția să nu las puterea din mână cât timp va dura minoritatea Regelui. Se poate un an sau doi după majoritatea lui... Hohenzollernii se dezvoltă târziu. Să dea Dumnezeu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Regina Maria dezvăluia că Principesa Elena își izola fiul de prezența bunicii, îl creștea și îl educa după propria concepție, impregnată de spiritul tragic al grecilor, respins de Regina Maria, partizana spiritului ludic latin. La rândul ei, Principesa Elena se confesa patriarhului-regent despre tensiunile existente în raporturile cu Regina Maria. Patriarhul menționează în memoriile sale că „Principesa Elena, care vine regulat la paraclis în duminici cu Regele Mihai, cu alții ori și singură” i se plângea de soacră-sa, iar el
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fotografia, Lupeasca mare”. Cât timp vagonul a staționat în gară „toți lacheii, servitorii și bucătarii au pelerinat la vagon s-o vadă pe Lupeasca”. 1 august. Vine și regele Carol al II-lea la Sinaia. Principesa Elena i s-a confesat iarăși patriarhului, povestindu-i că Mihai fusese la gară, să fie prezent la primirea regelui și s-a întors acasă cu „un orologiu de aur” spunându-i: „Mi l-a dat tata cadou de la frumoasa doamnă cu care a locuit
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
activitatea lor politică. Victimele, ale căror unice contacte în ultimele luni se rezumaseră la strigătele gardienilor când erau scoși la toaletă, însoțite de apelativul 'banditule', erau reconfortate de căldura umană care îi întâmpina, iar rezultatul era că marea majoritate se confesau colegilor de suferință. Detaliile obținute astfel de către cei puși să îi tragă de limbă pe nou-veniți erau folosite mai târziu în torturi, pentru a-i forța să facă mărturisiri complete, sau constituiau pur și simplu motivația schingiuirii lor. De foarte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu se angajeze în discuții politice în închisoare, pentru a nu fi turnat de vreun om al administrației. E greu de precizat cât adevăr și câtă invenție se află în vorbele lui Livinschi, însă pare curios faptul că s-a confesat unei victime. Pe de altă parte, fratele lui Mihai Livinschi, Anton, era și el închis, acționând la Târgșor tot în sensul unei 'reeducări'. Totuși, după informațiile care erau cunoscute de către agresorii săi, Davidescu și-a dat seama că Livinschi îl
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lor credință era zguduită din temelii, nu pentru că ar fi participat afectiv la aceste mizanscene, majoritatea acționând robotizat, ci dintr-un sentiment firesc de vinovăție și rușine. Preotul P.K., unul dintre cei mai batjocoriți deținuți din Gherla, i s-a confesat printre lacrimi lui Octavian Voinea, care încerca să îl încurajeze: ' Domnule Voinea, am coșmaruri. Nu pot dormi noaptea. Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu comparându-mă cu Iisus Hristos. Un glas de diavol îmi sună mereu în ureche că eu am
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să-i apară volumul, deoarece timpul trece, el îmbătrînește, și azi, mîine va fi uitat. Or, convingerea lui este că regimul va dura încă mulți ani, probabil peste limita vieții sale". Ca într-o farsă tragică, victima care s-a confesat criticului-informator: "A rugat apoi sursa să nu divulge nimănui cele discutate. În anii aceștia a învățat să se ferească de prietenii săi, care, adesea, în naivitatea lor, i-au făcut mai mult rău decît bine". Și pentru a-și împlini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În zilele Revoluției, și Creangă, și Uncu, și Băcanu, și Chivoiu, și Maier se întorc din arest și din domiciliu obligatoriu direct în tipografie. Ei vor tipări ziarul România, de data aceasta România liberă". Excepționala realizatoare a Memorialului durerii se confesează în postfața cărții, Miercurea de cenușă: "Seria noastră de documentare a fost gîndită ca un mixaj între document de poziții orale și cercetare proprie. Așa cum comenta un critic de film: "Istorii personale împletite cu istoria națională. Istoria la timpul prezent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prost prăjită sau o monedă arogant zornăitoare. Uneori, vorbind de exil, de exilul „modern”, cel românesc, al scriitorilor secolului XX, mă umplu, ca un veritabil poet, de jalea, nostalgia lor inefabilă și de acea disperare bărbătească pe care n-o confesezi nici celei mai intime ființe; am răspândit Spirit pe toate continentele, dar am rămas În afundul ființei cu reziduri violente și otrăvite, cărora Cioran, un poet ce și-a căutat geniul Într-o sintaxă străină și imperială, le-a dat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de criză! Nu, ci mai ales În momentele de „victorie”, de prea-plin, de Împlinire bruscă, neașteptată și insuportabil de plenară a unui vis, a unui țel care mie Însumi mi se părea atât de orgolios, de arogant, Încât nu-l confesam decât unor prea puțini intimi, uneori nici mie Însumi. Și atunci, aproape fizic, „Îl” simțeam pe acest zeu al bucuriei și dansului, al nepăsării și poeticului, frate cu Eros prin care, Însă, abia mai târziu mi-am dat cont, prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dreptul înjurați autori precum cei citați mai sus; chiar și „recentul fugar” în Vest, P. Dumitriu, fusese, cu câțiva ani înainte, „neîndurător” și sarcastic cu un Joyce, iar criticii de „autoritate” precum Crohmălniceanu, Tertulian sau Paul Georgescu, ce în intimitate confesau în șoaptă interesul lor față de „modalitățile moderne apusene”, în scris și în ședințe publice, la U. Scriitorilor, se arătau „necruțători cu arta putredă, burgheză, ruptă de clasa muncitoare etc.”.Ă Materialismul istoric era flamura „victorioasă” sub care mărșăluiau nu numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
persoane, ci în abisalitatea sa, ca ultimul Mit al omenirii, poate fi un semn tocmai al acestei energii revitalizate, al „viitorului” societății umane amenințate deja, dinlăuntru, de atâtea inconsecvențe și flageluri ecologice sau politice! În acest sens și autorul Buneivestiri confesează „nevoia de mit”, necesitatea sa fundamentală, capacitatea omului de a ieși din impasurile, uneori grave, ale eternului contingent prin avântarea, din nou, într-o „mare poveste”, dans un grand récit!Ă Nu, nu cred că unii tineri talentați, bolnavi de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
animale ale casei!... „Martor și complice”, iată o sintagmă care, pentru mine, trebuie să semnifice, printre altele, esența prieteniei! Martor - adică o ființă lucidă, „prezentă”, în sensul unei susținute „atenții existențiale”, intensă, neobosită, capabilă, apoi, să „redea”, să relateze, să confeseze sau chiar să mărturisească cele văzute din „atât de marea apropiere de fenomenul extrem de viu, insuportabil de viu, adeseori, al realului!”. „Cred Doamne și mărturisesc...” sunt și cuvintele cu care preotul, cu chivotul în care ține sângele și trupul christic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
elitei politice și culturale, și ea e explicabilă poate prin „stupefacția” pe care a resimțit-o la acest neașteptat „viraj” al celui pe care, se pare, el l-a sprijinit, contra bătrânilor Chivu Stoica și Apostol, convins fiind - cum o confesează în unele interviuri înainte de moarte - că tânărul Ceaușescu, fiind „prost”, era perfect manipulabil! De către el, se înțelege! Apoi a fost „cazul Iliescu”, element al conducerii și, se pare, singurul în vara „fierbinte” a lui ’71 care s-a opus, în cadrul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în marele ecart dintre preaplinul de sănătate de pe coastă și prea marea nevroză de pe înălțimi. Între yuppies și reprezentanții specificului local, între cascheta de baseball și toca din coadă de vulpe. Nu de mult, un "păstrător al tradiției" mi se confesa la Ierusalim: Sunt îngrijorat, Israelul și-a uitat opțiunea și vocația lui religioasă." La Tel-Aviv, un alt amic, liber-cugetător, de data asta, îmi spunea: "Israelul și-a uitat vocația lui laică și socialistă, și acesta e un motiv de îngrijorare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trad.), problema palestiniană nu mai suscită cine știe ce interes. Televiziunile occidentale nu vor să se pună rău cu publicul lor. Poți trata un subiect anecdotic, de maximum două minute, de exemplu un curs de yoga dat într-un autobuz, mi se confesează un corespondent francez la Ierusalim. Dar nimic mai mult. Douăzeci de morți în Gaza ori două sute la Bagdad, constituie un eveniment căruia i se acordă același spațiu: un plan, trei secunde și se trece la loterie care-i subiectul următor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
La 25 iunie 1913, locotenentul Sadoveanu, mobilizat la regimentul "15 Infanterie" (Fălticeni), se referea în jurnalul de campanie la starea de spirit din zonă, favorabilă intrării în război. Dincolo de Dunăre, epidemie de holeră; concomitent, G. Topîrceanu (și el mobilizat) se confesa îngrozit carnetului său de front. Impresie pozitivă despre omenia generalului Prezan, viitorul mareșal. Jurnalul lui Sadoveanu devenea în 1914 o carte: 44 de zile în Bulgaria. Jurnalul de călătorie în Germania (1926) înregistrează, fără complexe, impresii felurite; în trecere prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Paléologue. La sfârșitul lui octombrie 1916, după ocuparea portului Constanța și abandonarea podului de la Cernavodă în mâna austro-bulgarilor, văzând totala inactivitate a trupelor ruse, Brătianu îl trimite pe ministrul C. Diamandy la primul ministru rus, Stürmer. După întrevedere, Diamandy se confesează lui Paléologue, care notează: „Diamandy este disperat. Spune că Alexeev este inabordabil, iar Stürmer i-a spus: `Aveți încredere ! Dumnezeu este mare, și atât de bun, atât de bun !`”. Aceiași atitudine a afișat-o Stürmer și în cadrul întrevederii din 10
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Caraivan considera că în fața lui se afla un orășel „de școli și de biserici”, iar Gheorghe Chiper afirma că Huși „are faima unui fund de cazan, din care răsar, strălucind sub soare bisericile evlaviei creștine”. Regretatul poet Cezar Ivănescu se confesa criticului literar Theodor Codreanu, afirmând că orașul „reprezintă un ținut fabulos, paradisiac și așa va rămâne pentru totdeauna ... Hușul este un loc binecuvântat de la Dumnezeu, din punctul meu de vedere, și din pricina marilor personalități pe care le-a dat acest
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tradițional" adică "nu pur și simplu copiere, ci transcriere manuală, în vederea transferării în fapt publicabil a scrierilor din manuscrise, de atâtea ori până la imposibil descifrabile", s-a aflat alături de Perpessicius, de Murărașu și de atâția alții. În privința edițiilor critice se confesează într-un interviu acordat lui Mihai Cimpoi, și care figurează în Addenda volumului ale clasicilor români /.../ și cu precădere a lui Mihai Eminescu (în primele trei volume din "Scriitori români", puținele îndreptări de text efectuate au fost propuse de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în ei și, deși au trăit alături de alții, viața lor nu a fost cunoscută de nimeni; ei înșiși nu s-au cunoscut și niciodată n-au simțit iubirea celorlalți; nu s-au destăinuit altuia și nimeni nu li s-a confesat; n-au simțit că se pot sprijini pe cineva și n-au venit în ajutorul nimănui. Tehnica folosită de C. Rogers poate da bune rezultate în cazuri patologice; ea poate reda încrederea unor oameni marcați de eșecuri repetate. În utilizarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
timp cum arată. Mi-l închipuiam un tip care fumează nonstop, ca o locomotivă. Îl vedeam așa, într-o perdea de fum, cum stă îngândurat la o masă dintr-o cârciumă cât mai sordidă cu putință. Stă acolo și se confesează cuiva. O voce învăluitoare, pătrunzătoare, de om care a aflat ceva important, dar un fel de interdicție rituală îl împiedică să spună verde-n față acel lucru. Așa că încearcă să te facă să ghicești, ți-l sugerează plimbându-te prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
întrebat pozarul dacă vrea să-i scoată fotografia, nici el nu mai văzuse așa ceva. Albastrul acela era ceva necunoscut. Era cu Vali. Discută cu mine despre el cu o dezinvoltură jenantă. Parcă aș fi prietena ei, căreia vrea să se confeseze. Ea n-a avut niciodată o prietenă sinceră, bună, vorbesc acum de când s-a maturizat. Nu se pune perioada când se juca cu păpușile. Îmi spune mie tâmpenii intime, că Vali vrea să facă înainte de căsătoria lor și o petrecere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mi-am îndeplinit sau nu pe deplin misiunea asumată, dar mărturisesc cu onestitate că m-am străduit. De aceea, îi admir acum și mai mult pe jurnaliștii de profesie, înțelegând activitatea lor intensă și zbuciumul lor de zi cu zi. Confesându-mă astăzi, voi recunoaște că, la început, mă gândeam chiar să abandonez, întrucât era ceva neobișnuit ca zilnic să afectez timp, în intervalul 16,00-23,00, audițiilor la minimum două din cele mai importante spectacole ale zilei, iar a doua
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
plină de transpirație, cu toate că nu erau nici 50 de metri. La biserică schimba alta; la întoarcere se proceda la fel. Avea darul de a atrage tinerii care roiau în jurul său și era firesc, căci și el era tânăr. I se confesau și-i cereau sfaturi. Într-una din zile, când era acasă și povestea alor mei cum venea tineretul după el (în majoritate fete) în București de la Notre Dame la Pitar Moș să-l asculte, Ana l-a întrebat cum se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]