866 matches
-
Mai ai vin? Michel se duse să caute o sticlă În bucătărie. Situația era destul de neobișnuită; știa că Bruno consultase un psihiatru, că apoi renunțase. În realitate, Întotdeauna Încercăm să suferim cât mai puțin. Cât timp suferința de a ne confesa pare mai mică, vorbim; apoi tăcem, renunțăm, rămânem singuri. Dacă Bruno simțea din nou nevoia de a vorbi despre eșecul vieții sale, probabil că spera ceva, un nou Început; era, probabil, un semn bun. Nu era propriu-zis urâtă, continuă Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
puținii care nu se repezeau să pună un diagnostic, așteptând ca toți să-și spună părerea, Înainte de-a se cufunda Într-o tăcere plină de miez - l-a făcut extrem de respectat În lumea medicală. Numeroși doctori celebri i se confesau, mai Întâi ca unui coleg, apoi ca unui terapeut specializat. Răbdarea cu care-i asculta ore Întregi pe bolnavi povestindu-și păsurile l-a transformat Într-un psihanalist extrem de apreciat. A primit Premiul Freud pentru poziția corpului În timpul ședinței de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu vă lăsați impresionată. M-ar fi obosit. N-aș mai avea răbdare, nici chef. Așa însă capăt încredere, sper să ne înțelegem. Se apropiase dintr-odată cu scaunul. Un aer dezarmat, nenorocit. Ca și cum cerea ajutor. Gata să cedeze, să se confeseze, ca unui prieten. — Nu suport inferioritatea adversarului ! Mă dezarmează. Mă descurajează. Am insistat, v-am spus, să fiți într-o stare normală. Nu mai funcționez când știu că cel care mă ascultă a fost, înainte de a-i vorbi, bătut, speriat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în ipostaza de „premiant printre proștii satului”, nimeni de la Bruxelles nu apreciază această „realitate". Norocul nemților cei boccii, a fost că la sfârșit doamna Udrea nu le-a spus-o franc, nemțește: „Fițar al dracului de tâmpiți". Apoi să se confeseze sieși în oglindă: „doamne, iar am avut dreptate" sau „vai, detest să am dreptate mereu", „ce genial", „mă împovărează propria valoare". Carte de învățătură pentru părinți Doamne, la ce tâmpenii mai sunt capabil și eu uneori, când în loc să mă așez
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ori au cântat cocoșii în inima mea / și s-a făcut dimineață și s-a făcut seară / și nu te am trădat. Oscilând între credință și hazard - a cărui influență o anunță de la început prin invocarea lui Kafka -, după cum se confesează (volumul e un lung monolog, prin care eul liric își exprimă angoasele sau exaltările): Rătăcitor îndelung prin matricile bunului Dumnezeu / am vorbit îndelung cu împărații hazardului, afirmă poetul care își durează opera, sugerând că, de fapt, se consideră, așa cum arătam
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
copleșitoare, cocorii etc.: Dropii de foc prin spinii înfloriți./ Toamna-i delir de tantrice cromatici/ Prin parc iubiri bătrâne, singuratici/ Cocori uitați ai basmelor, lunatici / Pierind cu umbra-n spate, viscoliți... Volumul cuprinde o lirică reflexivă, în care eul se confesează, oferindu-i cititorului posibilitatea de a-i străbate angoasele, visurile, de a fi părtaș la hermeneutica iluziei, prin care face studiu de caz al trăirii metamorfozate în idee (ca în Bloguvia two). Iubirea (și izvorul ei pământesc, indeniabil, femeia, mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o singură viață - poetul o resimte ca pe un privilegiu (Noroc de cei ce n-au decât o viață / și niciodată două frici), deși ideea de privilegiu îi repugnă și își exprimă sentimentul prin imprecație: Privilegiile astea, blestemate să fiți! Confesându-se, artistul își declară imunitatea la ideologiile care l-au traversat: nicio ideologie nu mi-a lăsat vreo igrasie-n suflet / nici un curent nu m-a spulberat de pe cărarea / exacerbat-a bunei credinți. Și toată această demnitate asumată, de-a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
efort să nu-i lase nici pe alții să uite, pentru că uitarea înseamnă sporirea singurătăți și, de aceea, de la această distanță/ rup în dinți / toate amneziile lumii..., dând drumul cuvântului care se face / „ stomacul veacului”... Nu știu să pierd - se confesează poetul, contemplând înfățișările lumii al căror catalizator se vrea, însă recunoscându-și, indirect, vulnerabilitatea în căutarea unui punct de sprijin, oriunde se profilează, dar în dragostea noastră, în primul rând, ca să nu cădem / necunoscuți de pe pământ... Confesiuni, așadar, majoritatea poeziilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul minune, zâmbind năstrușnic și misterios... vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit ca să fim dezlegați de toate frământările; m-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e frică... mi-e tare frică de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit imediat; tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat ca arvună
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o analiză așa-zis „stilistică” ce ar trebui să-i ofere răspuns la incertitudini și - de ce nu? - revelații liniștitoare. După Domnul R., „nu știu” ascunde un știu, nemărturisit tocmai pentru a masca impulsul de nestăpânit ce o determină să se confeseze. „Afirmarea prin negație trebuie să fie o figură de stil”, gândește Profesorul, fără a mai încerca să rememoreze manualul de retorică. De fapt, Teodora știe că i-a mărturisit iubirea prin felul cum i s-a dăruit: sincer, necondiționat, total
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Gara C.F.R. „Căsătoria este primul pas, iar pensionarea este al doilea pas spre moarte!” O frază recitată patetic de profesorul său de română de la liceul Hasdeu, într-o discuție avută după ora de curs, când, neașteptat, „Bătrânul” i s-a confesat așa cum niciodată nu o mai făcuse în fața „celui mai bun elev al său”. Dacă școlarul de atunci a înregistrat-o ca pe „orice comunicare”, azi îl urmărește și îl „agresează”. Numai cât își amintește, și o simte căzând ca o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fi emis o idee demonstrată științific. — Păi, e doctor. Taică-miu-i zugrav. E-o diferență. — Oricum, el pierde, spuse Nick Întristat. Η Nu s-ar zice. Totul se compensează. — Chiar și el zice că a pierdut o grămadă, se confesă Nick. — Ei, nici lu’ tata nu i-a fost ușor, zise Billy. — Da’ totul se compensează, spuse Nick. Rămaseră așa, privind focul și gândindu-se la acest adevăr profund. — Mă duc s-aduc o buturugă din spate, spuse Nick. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
portretizarea acestuia în Dicționar, tot Alexandru Lascarov Moldovanu - cu operă literară la Bârlad. Constantin Capră (p.86), publicist local, este și autorul Anuarului Școlii Normale de băieți „Ștefan cel Mare”, Vaslui, pe anii 1931-1932, text despre care el însuși se confesează că „este proba sufletului pe care profesorii l-au rupt formă cu formă din marea lor comoară și au dăruit o mlădiț elor tinere, ce le au fost încredințate spre creștere și desăvâr ș ire”. O asemenea operă istorico-literară nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
antichități adăpostește, așa zicând, scrisori fără adresă. Emițătoarea lor stă de vorbă cu ea însăși. Cu propriul suflet. Și dacă eul nostru profund coboară, uneori, cum crede Jung, în inconștientul colectiv, identificat cu divinitatea, am putea spune că poeta se confesează, fără intermediar, lui Dumnezeu. În șoaptă. Din perspectiva duratei umane biologice, asemănată cu perioadele zilei, versurile se compun, spovedania se aude ca șoaptele în amurg. Antichitățile, nu doar cele din ciclul nominalizat, ci din toate ciclurile, sunt antichități subiective; reminiscențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și, din generozitate, a lăsat impresia că simte aceeași dragoste adevărată și pentru ceilalți, tot restul lumii, cum ar fi albanezii ori Mihaela Rădulescu: „O noapte de dragoste adevărată este atunci cînd tremură carnea pe mine și am orgasm”, se confesa vedeta. Ca orgasmul piftiei, cînd tremură gelatina pe ea. Nu mă miră că place publicului băștinaș, care-i mort după piftie, caltaboși și alte simboluri ale unei nopți de dragoste adevărată. În varianta modernă a baladei pe-un picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era la locul ei și porumbeii se retrăgeau la cuiburile lor. — Cum ți s-a părut Africa? — Foarte sălbatică, tată. — Noi avem iluminare nocturnă acum. — VĂd, răspunse leul cel bun ca un fiu Îndatoritor. — MĂ deranjează puțin la ochi, se confesă tatăl. Și acum unde te duci, fiule? — La barul lui Harry. — Transmite-i salutările mele lui Cipriani și spune-i că o să trec și eu zilele astea să-mi achit nota. — Da, tată, spuse leul cel bun aterizînd ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
conștiința eroului: Un element exterior, lipsit de importanță, declanșează reacții interioare violente. Toate gesturile, clipele rememorate care alcătuiau intimitatea iubirii, tulburată dramatic de străinul intrus G., sunt acut înregistrate de Ștefan Gheorghidiu: sufletul și toate simțurile lui sunt în alertă. Confesându-se și analizându-se, eroul respinge etichetarea ca gelos: Coordonata existențială, împlinirea sa ca personalitate umană, prin iubire, determină luciditatea analizei: Drama erotică capătă acum alte dimensiuni prin cealaltă ipostază existențială a eroului plecat pe front cu același orgoliu al
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
fapte care vor conduce la decizia finală. Se desfășoară după formula monologului interior, în care Gheorghidiu rememorează experiența conjugală: trăirile sunt puternice și întâmplările deosebite. Eroul își explică iubirea, așa cum l-a cuprins pe el, încetul cu încetul: Eroul se confesează explicând cum a intrat în acest univers care l-a acaparat în întregime făurindu-și viitorul împreună. Iubirea devine pentru erou o nevoie intimă indispensabilă, așa cum este credința în divinitate: Oricare dintre cei doi trebuie să aibă dreptul de viață
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ref> opina că e Dacă în "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" autorul se substituie personajului Ștefan Gheorghidiu, ilustrând realitatea prinr-o singură conștiință, în "Patul lui Procust" istoria românească se face auzită prin perspectiva personajelor naratori, care se confesează - Fred Vasilescu - și a celorlalte personaje și a autorului însuși în notele de subsol, toate însă exprimând, într-o unitate evidentă, viziunea artistică a lui Camil Petrescu, așa după cum sublinia Tudor Vianu <ref id="39"> 39 Vianu, Tudor , op. cit., p
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ce întruchipează puritatea și frumusețea ideale: sau: " George Demetru Ladima se autoprezintă prin scrisorile lui ori e surprins în diverse viziuni. Fred Vasilescu este un om serios, distins, timid, un tip: Îl consideră singurul căruia ar putea să i se confeseze simțindu-l "în stare de o mare prietenie..." Răspunde mașinațiunilor lui Nae Gheorghidiu și Tănase Vasilescu Lumânăraru cu demnitate și nu acceptă compromisurile. Pentru Emilia el este un nătâng, un "haloimăs", "cu figuri", care îi stârnește mila: "Săracul, era mereu
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Vasilescu, tânăr aparținând, după spusele scriitorului, acelor "fruntași adevărați în activitatea lor, oricare ar fi ea..." Tânărul era chinuit de o poveste de iubire, despre care autorul aflase anterior, și-l roagă să scrie un jurnal în care să se confeseze, exprimându-și neliniștile, stările și sentimentele trăite: și-i recomandă: Cunoscându-l mai bine, scriitorul înțelege iubirea mistuitoare pe care doamna T. o nutrește pentru el, căci dovedea: Următoarele note cuprind un articol al lui Ladima care i-a supărat
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
tot, Îmi pare că ceva-mi ascunde!.. Bărbații - copii mari Bărbații sunt mereu copii, Chiar și la anii mai târzii, Și-așa cum tot copii rămân, Când văd o fată, vor la sân...G.L.U.P.I. Atenție, bărbați! Un donjuan se confesa odată, Că, pentru-amor și tot ce el implică, Mai bună e femeia măritată, Că stă tot timpu-acasă singurică. Patriotică Eu sunt țăran din talpă lată, Am țara-n inimă și-n gând: Cu rușii nu m-aș da vreodată, Dar
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea prietenă, îmi povestise cu inimioara-n palme, cum copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte o boabă de strugure. Țin minte că m-am întrebat cine-o fi învățat-o să scoată sîmburii din gură. Politețea înnăscută nu-i o vorbă goală, deci. La pian învățase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din Soare Răsare) fură .” în De singurătate afirmă: „Și-am rămas numai cuvânt,/ Moșnean fără pământ.” E vorba de deposedarea țărănimii - inclusiv cei cu zapise de la voievozii întemeietori de țară. Părtaș tuturor durerilor poporului în Nu pot muri, ni se confesează „Bat drumurile grele de poeme,/ Mă doare sufletul când scriu.../ Și dor mormintele din noi.../ Când hoții toți bătut-au palma/ Iar noi rămas-am cu sudalma!” în Ce mai faci, întreabă un prieten: „Sunt bișnițari la Iași?/ Vin mineri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dreptate În ceea ce-ți spun mereu, dar mă simt dator să te avertizez: fii precaută în relațiile cu Olga! M-aș bucura să mă înșel, mai ales pentru tine, pentru liniștea ta. Timpul curgea ireversibil. Prietenele se întâlneau, se confesau. Inei îi venea greu să țină cont de sfaturile lui Alex. Prietena ei, Olga, avea tot timpul numai miere în glas. Acum, față de altă dată, aceasta nu forța niciodată dorința de a intra în viața ei intimă, n-o întreba
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]