6,847 matches
-
zona mixtă de la Vaslăuți, Verbăuți și Dobronăuți, care mai cuprindea și satele Cuciurul Mic, Iurcăuți, Boianciuc și Horoșăuți, o parte însemnată din populație era încă românească. Pentru anii 1857 și 1869 cele mai detaliate sunt datele statistice despre structura socială, confesională și națională a populației Bucovinei, publicate de Camera de Comerț și Industrie din Cernăuți. Potrivit lor, în 1857 din cele 456.920 persoane prezente în Bucovina 202.655 persoane (44,4%) erau români și 170.983 persoane (37,4%) erau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
2179. • Landes-Gesetz-Blatt für das Herzogthum Bukowina, Cezernowitz, nr. 27/1910, § 5. • Ibidem, § 6. Ca o noutate față de vechile prevederi electorale, noua lege electorală provincială împărțea deputații aleși în Dieta Bucovinei în șase curii naționale, care țineau cont și de principiul confesional și de cel al reprezentării intereselor, într-un mod oarecum asemănător celui din Moravia, cu deosebirea că aici apartenența la o curie sau alta era dinainte stabilită și nu depindea de opțiunea deputatului 42. În componența curiei întâi a marii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
2.000 de exemplare) și revista „Cuvânt Moldovenesc“ (cu un tiraj de 2.000 exemplare pe lună), „redactate pe «moldovenește» și tipărite cu litere civile (nu cirile) rusești, fiindcă alfabetul latino-român nu e cunoscut în Basarabia mai deloc“; o revistă confesională „Luminătorul“, cu „elogiile ei pentru statul și biserica rusească“. • Graiul românesc, „numai cel țărănesc, ceva pervertit, dar care se vorbește încă de 2 milioane de români“; portul rămas românesc numai pe jumătate; numele de oameni și numiri de sate, stații
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nord, în centru sunt dealuri, iar în sud Câmpia Dunării. Zona este udată de importante cursuri de apă, la Dunăre și Olt adăugându-se Jiul. Provincia avea în anii ’30-’40 ai secolului XX, din punct de vedere etnic și confesional, una dintre cele mai omogene populații din România, fiind formată aproape exclusiv din români ortodocși. Existau doar două orașe importante: Craiova, unde timp de secole fusese sediul Băniei, și Turnu Severin, port la Dunăre, la care se adăugau mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În mod direct, ci printr-o intermediere „culturală”, adică a unor practici individuale care sunt localizate În „lume”. În modelul cultural românesc, dar nu numai, rolul acestei constrângeri este major, În același timp diferit de alte culturi, fapt datorat diferenței confesionale majoritare. Observ În continuare că pentru o pleiadă Întreagă de autori, mai ales autohtoni, ortodoxia Își pune amprenta asupra definirii acestei constrângeri culturale. Ea fixează un comportament cultural distinct. În același timp, pentru unii autori, ce-i drept, mai puțini
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu viziuni coșmarești amintind de „visul rău” al lui Al. A. Philippide, dar și de baladescul cerchiștilor sibieni (un text e dedicat lui Ioanichie Olteanu). Apare acum, definitoriu, și tema erotică, glorificând sentimentul devastator, într-un ciclu de sonete intitulat Confesional. G. se autodefinește ca descendent al lui Villon oarecum prin efectul de tabel mendeleevian al elementelor: „Prea-i villonescă viața asta, dar/ Nu-s eu de vină dacă-i villonescă!/ Probabil că era un loc în frescă/ Lipsea un bard
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
sens invers, Vladislav I însurându-se cu fiica lui Ștefan, rege al Bosniei, iar Dan I luând, tot așa, o prințesă sârboaică, pe fiica regelui Vuk Bramovici al Serbiei 6. Nicolae Iorga desface și mai larg evantaiul spațial, etnic și confesional pe care se înșirau soțiile primilor voievozi români, pomenind-o pe Calinichia, o grecoaică probabil (coborâtoare din Paleologi), soție a lui Radu I Basarab și mamă a lui Mircea, amintindu-le pe catolicele care au fost măritate cu Nicolae Alexandru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doctor (căci fostul Voievod era bolnav de gută), „der Leibhartz seiner Durchlaucht”, năimit în Austria, și - la fel ca Petru Șchiopul - un bufon cocoșat, „der Hofnarr” (aidoma ca la marile Curți europene). Cum suita lui Radu Șerban evolua în medii confesionale ostile, prezența duhovnicului era obligatorie; îndeplinea această funcție fostul mitropolit al Moldovei, Dionisiei Ralli Paleologul. Radu Șerban își făcea testamentul la 28 februarie 1620 (lăsând toată averea celor două fiice, Ancuța și Elena, cu condiția ca Doamna Elena, mama lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În fluxul de manuscrise al primelor societăți asiatice, reunesc În franca nonșalanță a raptului erudit toată frugalitatea mărturiilor. Suntem Încă În epoca În care o bună parte a Orientului Mijlociu, centrului, sudului și sud-estului Asiei nu au Încă o identitate confesională sau culturală (și, de asemenea, nu există nimeni care să conteste deja vacuumul). Trebuie așadar să știm câte ceva despre infinita precaritate a acelui Început ca să pricepem și perplexitățile sau avântul exorbitant al medicului și farmacistului din Kronstadt. Charles Fourier Își
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ciura (15 decembrie 1918-30 septembrie 1919), urmat de Al. Rusu și de Augustin Popa (1930-1944). Din redacție au mai făcut parte Ovidiu Hulea (1918-1919), Iuliu Maior (1919), Zenovie Pâclișanu (1919-1920), Gh. Dănilă, Dumitru Neda (1930-1945) ș.a. Având caracterul unei publicații confesionale, așa cum indică și subtitlul „Foaia bisericească politică”, U. nu și-a propus să realizeze un program literar. Până la 1900 se publică destul de rar beletristică originală, mai ales proză. Colaborează Ion Pop-Reteganul, N. T. Zorilă, G. Simu, Iosif Vulcan, Elena din
UNIREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]
-
unui raționalism ortodox în plină coagulare), înzestrați cu o acribie filologică pe care o folosesc în tălmăcirea textelor sacre și profane, eliberați în bună măsură (fie și sub forma unor îndoieli pronunțate în legătură cu unele „adevăruri” tradiționale) de presiunea unor autorități confesionale până atunci de necontestat, pentru acești cărturari se limpezesc în spirit modern și alte imagini și concepte însemnate. Spațiul etnic, de pildă, este descoperit ca loc al genezei (renascentiștii afirmaseră cu entuziasm romanitatea poporului și latinitatea limbii), al solidarității naționale
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
de o aureolă de mister și de miracol, de a te devota unui ideal și de a accepta în mod voluntar sacrificiul pus în serviciul altora. Medicina este o morală practică ce implică o credință puternică. Medicul refractar oricărei credințe confesionale, liber-cugetător, pozitivist sau ateu, nu poate avea un suport moral care să-l apropie de altruismul și devoțiunea profesională. Pe aceste considerente, condițiile necesare exercitării medicinei sunt următoarele: a) Să dorești ușurarea nenorocirilor fizice și sufletești ale altora, pe care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
informații istorice despre Movilești, în context polonez. Cuvânt duhovnicesc (Kiev, 1645) este editarea în polonă a discursului ținut la nunta domnească de la Iași. Opera memorialistică a mitropolitului, redactată în slavona culturii medievale române, oferă bogate mărturii istorice și de viață confesională. Intervenția polemică în apărarea ortodocșilor suspectați de protestantism se reflectă în lucrarea Lithos..., tipărită sub pseudonimul Eusebie Pimen în 1644. Principala operă a lui M., scrisă în latină, mai cunoscută sub numele de Mărturisirea ortodoxă, este o lucrare teologică normativă
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
Vechiului Testament, realizată în timpul șederii la Constantinopol. Motivele care l-au îndemnat să traducă Vechiul Testament au fost pur culturale, românul fiind împins, probabil, și de „pasiunea clasicizantă” (Virgil Cândea), și de interesul față de textul scripturistic, iscat între învățați de disputele confesionale ale protestanților. Lucrează pe Septuaginta grecească (varianta aldină), într-o ediție protestantă apărută la Frankfurt pe Main în 1597. Preia în întregime împărțirea conținutului după această ediție (traduce și Stihurile la dumnezăescul David, care în Biblia de la București vor fi
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
zvonurilor. Zvonurile din România la sfârșitul celui de-al doilea război mondial 4 109-117 Strâmbeanu, Marius Modele de participare civică a tinerilor din România 4 209-224 Șerban, Stelu Catolici și ortodocși În Moldova: aspecte ideologice și sociale În sate mixte confesional 1 117-140 Ștefănucă, Petre Obiceiuri și credințe de la Nișcani În legătură cu locuința 1 170-174 Tancău Magda, Iacov Sorina, Toth Cosmin Cercetare sociologică În două asociații de locatari din București 1 79-100 Tucicov-Bogdan, Ana Pentru o psihologie socială a educației 4 69-79
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de secol XX, frământată de o răscoală țărănească și de război, de mișcări studențești și de agitații socialiste. În credința celor șapte sfeșnice (I-II, 1933), socotit cel mai important roman al lui P., înfățișează antagonismele sociale, politice, naționale și confesionale manifestate în Transilvania după Unire, dar aspectul de frescă este subordonat unei probleme psihologice privind criza religioasă declanșată într-o conștiință primară. Pe urmele lui Liviu Rebreanu, romancierul creionează cu trăsături sigure un portret de grup al sectei milenariste, în cadrul
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
printre teologii moderni n-ar rămâne doar o etichetă, atunci el s-ar reflecta într-un pasionat dialog cu cei care mai jertfesc încă unui „zeu necunoscut”. Dacă ar fi să urmăm modelul patristic al teologiei - un model pastoral și confesional prin definiție, mărturisind „cu timp și fără timp”, „până la marginile lumii”, Cuvântul revelat al singurului Dumnezeu -, va trebui să prelungim liturghia zilnică a existenței noastre în spațiul public. Am uitat astăzi de liturghia mărturisirii prin faptă și cuvânt? Mâine și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
intelighenției apusene și, prin recul, a celei autohtone care cere subiectului să își drapeze identitatea religioasă sub pretenția de pudicitate 1. Într-o țară care a cunoscut totuși un „Bizanț după Bizanț”, mulți intelectuali au decis în favoarea deghizării apartenenței lor confesionale cu ajutorul artificiilor retorice și al sugestiilor criptate. Secole de-a rândul, imperativul kantian al privatizării conștiinței religioase și evacuarea conținutului revelației într-un orizont de pură emancipare etică au dictat tonul defensiv, limbajul minimal și orientarea timidă ale laicatului european
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este întrebarea pusă frecvent de autor în partea centrală a cărții. Pentru distilarea unor răspunsuri, Teodor Baconsky invită la redescoperirea unei „culturi a contractului”, prefațată de „o artă a dialogului fără de care pretinsa noastră europenitate - ca și inflamatul nostru orgoliu confesional - se irosesc într-un vacarm steril”. Fructificându-și experiența diplomatică, dl Baconsky insistă asupra faptului că nu există soluții integrale la crize săpate timp de secole. Apelul se îndreaptă atunci mai cu seamă către intelectualii români dornici să descopere nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eu ce-i cu mine, dar totuși am avut direcția aceasta pe calea Bisericii, pe care am mers înainte” (p. 65). Vorbind despre interacțiunea sa cu alți studenți, părintele Teofil găsește câteva cuvinte de laudă, referindu-se la rolul școlilor confesionale greco-catolice din Ardeal (p. 62). La fel, adunările Oastei Domnului par să fi răspuns unei nevoi sincere de îmbunătățire sufletească pe care creștinii adulți ai Bisericii Ortodoxe o resimțeau în relație cu membrii altor comunități religioase. Teofil duhovnicultc " Teofil duhovnicul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vom vedea ceva mai încolo, înrădăcinată în adamismul puritan al „părinților pelerini”, o grupare de „progresiști”, un „nou liberalism” care căuta o nouă teorie a societății civile, mai pluralistă și cu o dorință mai pronunțată de a integra pluralismul etnolingvistic, confesional, cultural. Această grupare era formată din gânditori și activiști ca Charles și Mary Beard, Herbert Croly, John Dewey, Horace M. Kallen, Walter Lippmann, James H. Robinson, Thorstein B. Veblen și Walter Weyl, fondatorii (mai puțin Mary Beard) legendarei New School
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
clavis universalis, în timp ce scepticilor le apare ca un sistem închis? Care sunt circumstanțele, motivațiile și cauzele conversiunii? În Statele Unite, în diverse universități și colegii, dar și în diverse cluburi, asociații și alte instituții (mai curând modeste, adesea având o dimensiune confesională sau ideologică dominantă, chiar dacă trebuie să adopte câte ceva din verbiajul „multicultural”), întâlnești o mentalitate sectară (de regulă de dreapta, nu fără accente ultraconservatoare, fiindcă stânga e mai bine plasată și instituționalizată) foarte pregnantă, ceea ce te face să nu le poți
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de dreapta (nu pseudoliberalii de stânga), își cuceresc anevoie pozițiile, trebuind să se afirme pe plan savant dincolo de orice „dubiu rezonabil”; liberalii de dreapta americani - care merg până la o formă osificată de liberal-conservatorism - își găsesc refugiul în universitățile și colegiile confesionale, îndeosebi catolice, institute, fundații - ceea ce nu întârzie să-i înăsprească, iar uneori îi transformă în ideologi sectari, la fel de puțin îmbietori ca și adversarii lor4. Grație legăturilor lor franceze - ceea ce am numit cândva, desigur ironic, „filiera franceză” -, gânditori și formatori ca
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a luminării” a fost o mișcare de emancipare religioasă. Autori ca Hermann Samuel Reimarus și Johann Salomo Semler distingeau religia adevărată, religia naturală sau lăuntrică ce îi unește pe toți oamenii ca ființe raționale și sensibile, de religiile istorice și confesionale care îi despart. Forma particulară de expresie pe care o capătă religia naturală în cărțile de bază ale marilor confesiuni religioase va fi explicată de ei prin deosebirile în condițiile și formele de viață proprii diferitelor comunități omenești. Distanțarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
priceperea, energia și inițiativa investite de fiecare în activități cu caracter lucrativ? Și cum vor putea considera toți acei membri ai unei confesiuni care acceptă constrângerea blândă a rațiunii că se pot apăra mai bine de prozelitism agresiv și intoleranță confesională decât promovând ei înșiși cu consecvență toleranța și bunăvoința față de cei ce împărtășesc alte credințe? Experiențele tragice care au marcat secolul XX pot fi socotite drept o dureroasă confirmare a avertismentelor filosofiei luminării privitoare la consecințele catastrofale pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]