6,839 matches
-
a-l suspenda pe Traian Băsescu și pentru a-l apăra pe Adrian Năstase, hiene de care, dacă socotim imaginea zbârlitoare și înfricoșată de pe panou, românii ar face mai bine să se ferească", scrie Varujan Vosganian pe blog, sub titlul " Confesiunea unei hiene". Despre ideea că cei care au votat pentru suspendarea lui Băsescu, au votat, de fapt, pentru protecția pușcăriașilor și pușcăriabililor este o campanie abilă, dusă în același registru cu lovitura de stat, cu practicile staliniste, cu colapsul economic
Parlamentarii care au votat suspendarea, comparați de PDL cu o haită de hiene () [Corola-journal/Journalistic/43497_a_44822]
-
familiei Susanu, atîrnă la o adică rezolvarea problemelor familiei lui. Ce-i pica de la Brîndușa ar însemna cam încă un salariu și jumătate peste salariul de gardian, pentru care nu-l costă chiar nimic să se încarce cu spovedania și confesiunea Brîndușei: o horă a răului, da, în care s-a prins cu bărbatu-său. Laurian nu s-a mai atins de ea de ani de zile și Diavolul minunîndu-se, păi e tinerel Laurian al tău și ea confirmînd că-i
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
N-au fost în stare, vezi, să facă compromisul Brîndușei de a-și perverti căsnicia, făcînd din ea o rutină îngrețoșată, interesată, și tocmai că acest compromis ar fi ucis-o, dacă nu l-ar fi compensat cu alte compromisuri. Confesiunile Brîndușei se înfierbîntau atingînd temperatura sincerității depline, care de bună seamă că o alina. Avea destule de spus Diavolului, cum ar fi bunăoară că el este unul din cei o sută și ceva de aleși aproape la întîmplare, meniți să
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
lucrurile legate de numele său, avea să dispară mistuit într-un incendiu. Procedeul trimite, încă de la prima pagină, la convenția „manuscrisului pierdut”, a „mesajului misterios”. Reconstituite de către Sydney Foster, cuvintele sunt fragmente dintr-un gen literar complex, amestec de amintiri, confesiune și elegie: „Era un caiet cu coperte negre, încrustate cu un chenar mare de culoare albastru noptatică. Pe fiecare pagină se afla câte un text, uneori lung, alteori redus la doar câteva paragrafe. Scrisul era fin și regulat. Întâia oară
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
un lup singuratic” sau ca „un gânditor privat”, cu idealuri și obsesii. E adevărat și că, din cauza absenteismului, de nu cumva a lipsei de sensibilitate, tânărul critic nu se poate adapta din mers nevoilor de comunicare ale interlocutorului și cursului confesiunii. Pentru cine citește primele fragmente ale dialogului e evident că ele sunt mărturia unui om foarte singur, obosit și dornic de a se izola (chiar și prin acest discurs) de o lume de care se simte tot mai îndepărtat. Și
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
mondial fiind preocupat de... războiul peloponeziac”), e greu de crezut, în schimb, că lipsa de ambiție sau vocația ratării l-au menținut mai bine de două decenii în fruntea unor instituții-cheie precum Televiziunea, Radioul sau ziarul „România liberă”. Înainte de toate, confesiunea lui Octavian Paler are valoarea unui testament. Căci cele mai frumoase pasaje privesc despărțirea treptată de orice deprindere lumească. Închis într-un apartament cu molii, scriitorul încearcă să reducă sonorul existențial la minim: refuză tot mai des ieșirile în public
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
refuză tot mai des ieșirile în public sau declină invitațiile de a comenta evenimente politice „stringente”; chiar scularea din pat dimineața devine „o decizie” tot mai greu de asumat. Acuitatea care lipsea comentariului politic în acest volum se răzbună în confesiunile despre bătrânețe și moarte. Prima e mai ales o boală spirituală, întrucât „bătrânii suferă de răul cel mai greu de combătut: de prea multă luciditate; ei își pierd nu numai vanitățile, ci și puterea de a se minți”. Iar cel
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
de bloc cu gluga trasă pe ochi” (p. 27). Cele două vârste morale ale umanității se repetă la nivelul vârstelor psihologice. Aceeași situație într-un alt poem (tot sonet, ca la Ivănescu și Cărtărescu, numai că măsurat în alexandrini) al confesiunii inoperante. Sfaturile sunt de prisos sau vin prea târziu: „Și-a băut berea în cîteva ore, ai/ noroc, i-am zis, n-a picat la tine gena/ abuzului. La plecare, m-a întrebat -/ cum se poate să nu iubești toată
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
evenimente de lansare ceea ce i-a dat o vizibilitate deloc de neglijat pe piața editorială. Romanul lui Andrei Ruse are, cel puțin, două calități fundamentale care se văd cu ochiul liber de la bun început: faptul că întregul discurs narativ e confesiunea unei tinere femei, cu o sensibilitate contruită fără stângăcii de outsider (autorul își cunoaște surprinzător de bine personajul), apoi abordarea unor teme de factură existențială, evitând - cu eleganță - locurile comune. E, într-adevăr, nevoie de o abilitate literară solidă să
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
omul care în ultima clipă de luciditate a cerut să i se prindă la radio un post de șansonete franțuzești, omul acesta contradictoriu și enigmatic își găsise în actul poetic un catarsis al existenței” (p. 160). Cât privește nu aceste confesiuni oblice, ci pe acelea făcute „în clar”, aș decupa-o pe aceea dintr-o scrisoare adresată chiar lui Călinescu în octombrie 1964: „Nu vreau să pretind că mă asemăn cu Fofează (animalele ne sunt în atâtea cazuri superioare sub aspectul
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
dar, dată fiind o astfel de structură, nici nu s-ar putea dilua. Dacă ceva diferă, e, desigur, gradul de lacerație interioară pe care-l presupune anvergura fiecărui proiect în parte. Paradoxul e rezolvat cu finețe chiar aici, într-o confesiune amară și încrezătoare, intitulată Despre onoarea actului de a scrie (pp. 75 - 78). Câteva rânduri numai, finale: „O onoare absurdă și totuși imperioasă ca a samurailor. Despre o spintecare a pântecului propriu în onoarea ideii de artă. Despre o respectare
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
alegorică a lui Rabbi Akiba, la sfârșitul secolului I și începutul secolului II, a situat-o în rândul celor importante, interpretând dragostea profană descrisă în ea drept un raport dintre Dumnezeu și poporul ales. Există, apoi, tot atâtea Biblii câte confesiuni. Biblia e, după părerea lui Attias, o veritabilă bibliotecă. Creștinii medievali sunt cei care au citit-o ca pe o carte unică. Evreii n-au încheiat nici azi procesul de unificare. În slujba din sinagogă, adaugă cercetătorul, mai important decât
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
singur motiv ne determină să amintim cartea de mai sus. În ultimul număr al Revistei teologice din Sibiu s-a spus despre aceste tipuri că sunt tipurile misticei ortodoxe. Noi nu știm ca E. Underhill să aibă o astfel de confesiune. Cred că s-ar speria când ar simți că-l expropriază imperialismul clerical ortodox. Măcar de ar fi pe bună dreptate. De unde se vede că, pe lângă cerescul har - de care suntem convinși că-l au din plin redactorii susnumitei reviste
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cineva, de a scrie cărți groase, ci tocmai necesitatea aceasta de a te subția pe tine din punct de vedere spiritual, de a te găsi pe tine însuți, de a te defini pe tine în mijlocul realității.“ Îndemnul e totodată o confesiune. Ea e prilejuită de afirmația lui Nae Ionescu că a găsit pe cont propriu „cheia“ de interpretare a lui Faust pe care o anunțase recent Pierre Masclaux într-un articol ce făcuse mare zgomot - și că a găsit-o înaintea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ce știam despre Ea. și au fost mulți aceia. Sper să fi înțeles și să le fi fost de folos! Interesant și nu lipsit de importanță este faptul că, nu de mult, acum câteva săptămâni, am întrerupt o perioadă această confesiune. Dar am fost îndemnată din nou să merg să le spun oamenilor. De data aceasta eram în biserică la Mitocul Maicilor în Iași, într-o vineri, la slujba de Sf.Maslu. În momentul când preotul (părintele Popa prodecan la Facultatea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Primesc Lumină de la Dumnezeu ! Dumnezeu îmi este călăuză. Mă-nconjur cu Lumina Ta, Doamne! Fii asociatul meu, Doamne ! Transformă tot răul în Bine ! Această invocare se face și prin gestica corespunzătoare. Bisericile trebuie să se unească ! Spuneam la începutul aceste confesiuni că la noi acasă s-au respectat obiceiurile, tradițiile și sărbătorile celor două religii - ortodoxă și catolică - în aceeași măsură. Dar vreau să vă spun unde m-a chemat Maria în toamna anului 2000, după ce m-am înscris în asociația
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cerut de lucru și am primit: a venit domnul Florin Gheorghiță și mi-a adus cartea domniei sale „Fenomenul Valentina” (atenție! nu orice fel de carte), să o traduc în limba germană. În același timp, am început să scriu și această confesiune. Dar cel viclean și spiritele inferioare au făcut tot ce au putut să mă împiedice și trebuie să știți că s-au străduit tare de tot să nu mă lase să-mi termin lucrările. Până într-o zi, când am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ceva care te pune pe gânduri, sau își aduci aminte de ceva important trăit sau auzit care se cere scos la lumină. Așa că, de azi începând, am deschis acest jurnal care, treptat, va ajunge și la dumneavoastră, dragi cititori ai confesiunilor mele. Doresc din tot sufletul ca ceea ce am de transmis să fie bine înțeles și folositor tuturor celor ce au nevoie de o îndrumare, de un sfat, de o alinare. Să fie folositor „celor de lângă mine, celor căzuți pe cale, celor
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
a deveni strident în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). Dacă Pompiliu Constantinescu, de pildă, vede în Pe-o gură de rai o "anemiere a expresiei"17, alți exegeți 18, dimpotrivă, salută lepădarea "măștii" și adoptarea tonului de confesiune nudă. Dinu Pillat observă că, odată cu Pe-o gură de rai, "spectacolul spaimelor insolite, cu care autorul, perturbat în permanență, ne confruntă în niște versuri de o mare intensitate de atmosferă, nu mai este regizat ca în Întunecatul April, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
implicat o responsabilitate pe care mi-am asumat-o. După o cercetare privind activitatea acesteia din perioada anilor 1954-1980, având la dispoziție un bogat material ilustrativ, am facut o selecție a lucrărilor care au fost reproduse în această publicație. Din confesiunile artistei am aflat despre pasiunile ei care au preocupat-o toată viața, incepand cu lucrări de sculptură mică, portrete, până la compoziții de mari dimensiuni în special basoreliefuri și proiecte de monumente. Multe dintre lucrările realizate de Lucretia Filioreanu Dumitrașcu se
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
adânc de ape. Vine o vreme când cobori în fântână să alegi izvorul de otravă, tinerețea, de vremea bătrână. Dumnezeu a aprins luna nouă și a umplut câmpia cu rouă. * * * Nu mai știu cine scria că orice carte este o confesiune gravă sau veselă, când amintirile vin de-a valma, amestecate ca un joc de cărți, din părerile de rău, stropite cu vin, ca niște astre, colorate cu petale albastre. Ne-am iubit atunci? Nici nu mai știu... Lumina și ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
implicat o responsabilitate pe care mi-am asumat-o. După o cercetare privind activitatea acesteia din perioada anilor 1954-1980, având la dispoziție un bogat material ilustrativ, am facut o selecție a lucrărilor care au fost reproduse în această publicație. Din confesiunile artistei am aflat despre pasiunile ei care au preocupat-o toată viața, incepand cu lucrări de sculptură mică, portrete, până la compoziții de mari dimensiuni în special basoreliefuri și proiecte de monumente. Multe dintre lucrările realizate de Lucretia Filioreanu Dumitrașcu se
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
ceva care te pune pe gânduri, sau îți aduci aminte de ceva important trăit sau auzit care se cere scos la lumină. Așa că, de azi începând, am deschis acest jurnal care, treptat, va ajunge și la dumneavoastră, dragi cititori ai confesiunilor mele. Doresc din tot sufletul ca ceea ce am de transmis să fie bine înțeles și folositor tuturor celor ce au nevoie de o îndrumare, de un sfat, de o alinare. Să fie folositor „celor de lângă mine, celor căzuți pe cale, celor
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
rafinamentului senzorial și analitic al viziunii artistice. Apartenența scriitoarei la ceea ce Tudor Vianu numea „curentul intelectualist și estet” este evidentă, cel puțin pentru opera de început, deși nici aceea de mai târziu nu face excepție, ci schimbă numai unele accente. Confesiunea feminină stă la baza tuturor proliferărilor stilistice din perioada lirică, într-o expresie lirică, spontană și abundent neologică, ilustrând prezența liberă a unei intelectualități ostentative. Aglomerarea de notații, acel balastru literar, sunt prezente atât în proza de început, cât și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
care vor răsădi marile romane nu e acela liric și confesiv al sufletului care-și caută ieșire în lume, ci acela reflexiv, al conștiinței oglindă a lumii, după cum afirma Nicolae Manolescu „Și cu asta ne aflăm deja la confiniile ionicului”. Confesiunea se produce cu o neobișnuintă abundență și vehemență ca ale marilor ape când îneacă ogoarele de primavară. S-a spus că „literatura feminină” nu are putere de observație a vieții reale, a oamenilor și rânduielilor întinse dincolo de aria individualității proprii
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]