1,079 matches
-
un ansamblu de aspirații (scopuri, așteptări, interese) și posibilitățile de atingere a acestor obiective, unele dintre mijloacele utilizate fiind acceptabile (aprobate de societate), iar altele mai puțin. Adaptarea este uneori dificilă, actorii putând să se comporte În moduri diferite. În vreme ce conformismul pare să fie modalitatea cea mai răspândită, Încălcarea normelor este mai puțin curentă. Răzvrătirea este comportamentul care se apropie cel mai mult de comportamentul delincvent. În acest sens, unii dintre noi acceptă obiectivul (reușita), dar nu se dau În lături
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu doar cunoașterea prescripțiilor, ci și a marjelor de manevră de care dispunem (pentru că rolurile pe care ni le asumăm nu se reduc la o listă de proceduri strict delimitate), slăbirea sau incoerența lor poate duce la anomie, arbitrajul În favoarea conformismului depinzând de numeroși factori: de raportul costuri/avantaje, de obligația morală, de gradul de risc și aversiunea față de risc, de importanța constrângerilor sociale, de preocuparea pentru identificare sau pentru exemplaritate. G. F. & CHAZEL François și COMMAILLE Jacques (coordonatori) (1991), Normes
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din perspectiva Revoluției franceze realizate, În Democrația În America (1835 și 1840). Tocqueville așază În prim-plan egalitatea condițiilor, dar arată și riscurile care pot apărea, exprimate prin amorțeală, prin retragerea fiecăruia În sfera sa privată, prin Îngustimea vederilor și conformism. Ele dezvoltă aici, uneori În mod profetic, ideea conflictului potențial dintre libertate și egalitate. Egalizarea crescândă și ireversibilă a condițiilor comportă, Într-adevăr, riscul de a vedea cum fiecare Încredințează de bunăvoie unui guvern despotic grija de a-i garanta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Gradul nostru de aderare este totuși, În mare parte, determinat de circumstanțe. Pentru a relua o terminologie clasică, creată de Robert Merton la sfârșitul anilor ’40, se pot avea În vedere cinci atitudini. Cea mai curentă corespunde scenariului adaptării sau conformismului. Atunci când se produce un exces de zel, se deschide calea către ritualizare. O altă strategie, opusă acesteia, este revolta. Contestarea se poate referi aici la ansamblul valorilor dominante și poate favoriza „escaladarea extremelor”. Mai pot fi valorizate și practicile de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
minimum la maximum de legitimitate este un demers valid pentru analiza comparată a sistemelor politice. Mulți cercetători au simțit nevoia unei astfel de ierarhizări: "Legitimitatea poate fi plasată pe o scală de la susținere totală la respingere completă [...] aliniind suportul, aprobarea, conformismul cu declinul, erodarea și pierderea. În cazul unei respingeri conștiente trebuie să vorbim de ilegitimitate"38. Așa cum subliniază Juan Linz, "niciun regim politic nu este legitimat 100% de către populație, nici întreaga sa conducere, nici pentru totdeauna și probabil foarte puține
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
putuse stopa altfel: afirmarea intelectualității autentice în arena socială. Ori, o "mișcare", o "nouă mișcare", o "elită înnoitoare", prin lansarea ei spectaculară, cu gesturi de frondă simulată putea oferi un nonconformism, dar unul dirijat, celor care nu se puteau adapta conformismului roșu. Revendicarea majoră a acestui tip de comportament "cultural" era, în "revoluția" sa, uniformismul. Un fel de a scrie "la fel". Și, în jongleria aceasta, duplicitatea se așeza ca efigie: aparent protestatară, "mișcarea" nu avea de oferit nici un protest, tăvălugul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu mediocritatea, problemă filosofică de sorginte kantiană și, mai ales, schopenhaueriană. Adolescentul, în formare ca profesor și scriitor, își expune frământările interioare ale gândirii sale profunde, când mai succint, când mai detaliat, luându-se de piept cu tot ceea ce înseamnă conformism, banalitate indezirabilă, cameleonism și ideologie demagogică și utopică, adevăr convertit în minciună, iubire legală și ilegală, naivitate și renunțare, suferința unui inadaptat superior, aruncat în lume, de pe băncile unui liceu într-un sat primitiv și fără orgolii (chiar dacă se numește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
politicii externe, presiunea Tratatului secret de alianță cu Puterile Centrale, complicitatea unor personaje sus-puse, febra conspiraționistă etc.). Cei care s-au încumetat a reconstitui "filmul unei zile" o zi de răscruce în destinul eminescian încearcă a scoate eminescologia dintr-un "conformism docil", manevrând inerțial clișee bătătorite, cu vechi state de serviciu. În fond, în ziua în care Eminescu a fost "sechestrat" la ospiciul privat al dr. Șuțu sub pretextul de a fi înnebunit subit, conform "diagnosticului" soției lui Slavici (Catherine Magyarosy
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau să invoce opere cu adevărat reprezentative, caută să obțină lauri lucrând la dislocarea tardivă a canonicității poetului. Superficiali destul, aceștia nu realizează că "forța extraordinară a spiritului eminescian este catalitică, nicidecum modelatoare" (p. 98). În plus, pe fondul noului conformism politic, s-a încercat propulsarea în prim plan a unor scrieri și a unor autori ce nu au nicidecum anvergura pe care o pretind insolent (p. 121). Este mai mult decât interesantă delimitarea înțelegerii eminesciene a "frumuseții" de antropologia homomensurei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
posterității "dosarului Eminescu". Theodor Codreanu ajunge la acest rezultat ceea ce nu este deloc puțin lucru. Apelul său este să fim dispuși, atunci când vrem să-l evaluăm pe Eminescu poetul, gazetarul, autorul unor manuscrise ce mai trebuiesc explorate să renunțăm la conformismul primelor impresii și la conformismul evaluărilor ideologizate, în egală măsură. "Păcatul mare menționează el în treacăt e că și apologeții de ocazie îl exaltă pe Eminescu tot reducționist, ceea ce dă din abundență apă la moara dilematicilor" (p. 387). Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ajunge la acest rezultat ceea ce nu este deloc puțin lucru. Apelul său este să fim dispuși, atunci când vrem să-l evaluăm pe Eminescu poetul, gazetarul, autorul unor manuscrise ce mai trebuiesc explorate să renunțăm la conformismul primelor impresii și la conformismul evaluărilor ideologizate, în egală măsură. "Păcatul mare menționează el în treacăt e că și apologeții de ocazie îl exaltă pe Eminescu tot reducționist, ceea ce dă din abundență apă la moara dilematicilor" (p. 387). Theodor Codreanu caută să surprindă într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sinoptice. Nu se poate accepta, însă, scoaterea din ecuație a acestei literaturi atunci când este vorba de evaluări pretențioase. Dar dincolo de alunecări de felul celor semnalate, cartea Eminescu incorect politic rămâne una dintre apărările bine argumentate ale canonicității lui Eminescu, în pofida conformismului ideologic ce a proliferat din nou în ultima decadă. Theodor Codreanu este condus de intuiția sănătoasă că în spațiul cultural al ultimei decade s-a profilat "corectul politic", îndeobște steril, dar virulent, de care este cazul să ne delimităm. El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ultima decadă. Theodor Codreanu este condus de intuiția sănătoasă că în spațiul cultural al ultimei decade s-a profilat "corectul politic", îndeobște steril, dar virulent, de care este cazul să ne delimităm. El adresează un apel binevenit de revenire, împotriva conformismului, la gândire cu capul pe umeri. Sunt de părere că problema este acum ca ceea ce numim, la propriu, gândirea în conotația lui Kant, Hegel, Eminescu sau Heidegger, dacă vrem să ne luăm repere printre numele reprezentative să fie dusă până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intensitate și culoarea din cer, motiv de a proclama Adjudul, lumina materială este noapte, peronul al doilea din Adjud fata în palton negru, negre și pletele pe umeri, alta la fel, fetița la fel, fes roșu cu moț, sînt mică! conformismul tău sexual ține de tragic, ține de sublim, actul sexual ține de ridicol, linii de triaj mult în lateral, stația Adjud pe lărgimea ei, podul peste Trotuș înainte de a fi Siret și schelăria la fulgerări de scîntei deasupra locomotivei, verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
le aparține, în lumea cu iubirea nume separat iar Dumnezeu nume propriu! doi călători se întorc după anunțul că București Vatra Dornei are o întîrziere de 30 de minute, bărbatul disciplinat pînă la obtuzitate, femeia își manifestă neliniștea și în conformism, senzații organice greu convertibile, cea de frig, cea de disconfort postural, simțurile mărginite la așteptare, spațiul sălii măsurat după schimbarea în exasperare, paliativul cu trecerea patrulei, doi polițiști și un soldat, alt evacuat, fapte diverse iar aspectul narativ evazionism în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
înfrînt, coama de acoperiș albă strat de zăpadă luat pe roți, părțile și exteriorul lor sau conștiința deplasării, vagon în referințe anterioare ție, timp! geam ce le desfaci înainte, spațiu! poetica limitei la poetica iluziei, cenzura la autocenzură pînă la conformismul social, unicul mesaj al artei, noroc de tren, ceremonia sens urmează etape atipice, grasul s-a resemnat să ațipească, fesul pe cap, mîinile pe burtă, recules, te las pe tine să întîmpini în spațiul nonfigurativ, cîine abstract al democrației, ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și nu te mai puteai ridica și te-am șters noi la cur de c...t?! atunci m-a salutat, luminile Bacăului apăsate scurgînd în ele degradarea om, lasă însemnarea la muiat mult și bine, are dreptate în bizareriile lui, conformismul nu face mîntuirea, agreabil altora și ție poate, s-au mutat de la țară, stratul util, cel rural, ca Bacău, orașul este dezurbanizare, să trăiești în gregare simulări, gunoiștea, focul arde, motivul de Bacău, lipsește mirosul, cum bate vîntul, parametri fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
repede clipele decît inevitabilul voi pleca. Ora 19,34, în acceleratul "săgeată albastră" Iași Bicaz, student fost elev, de fapt invers, șoseta pe dosul cotierei cu urmă de bocanc, prin semne dai în pantomimă, mă gîndeam să plec în afară, conformismul social veșnic penibilul feminin, bărbatul hrana materialnică este prezentul peste 6-7 ani, peste 10-12 ani și se extinde 6, 7, 8 kilometri, Dumbrava tot, dincolo se fac cartiere rezidențiale, restaurant rotativ, vezi Ceahlăul, făinuț! întorci capul vezi altceva, are masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-lea. Formulele sale, însă, uzate, nu se mai reînnoiesc, autorii mulțumindu-se, cel mai adesea, să reproducă în mai multe sau mai puține cuvinte modele din trecut. Huon de Bordeaux, operă omonimă de la începutul secolului al XIII-lea, scapă puțin conformismului genului, în afara Franței însă, tradiția epică se menține, traducînd temperamente "naționale" deja afirmate, fie că e vorba de Spania, de Portugalia sau de regiunile germanice. Compus către 1200, în Germania de Sud, "Cîntecul Nibelungilor" preia și structurează, în jurul temei morții
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
care este mai mult sau mai puțin tolerat sînt schimbate în profunzime. În momentul în care partidul, din diferite motive, uneori chiar dintr-un exces de încredere în propriile mijloace, în stabilitatea sa și în iluzia unui consens obținut prin conformism sau, dimpotrivă, din teama de a fi distrus decide să-și măsoare puterea cu alte forțe politice și sociale, tranziția devine posibilă. (O perspectivă diferită a schimbării în regimurile totalitare, dar inovatoare și de mare interes, este prezentată cu aproape
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
par cele mai potrivite pentru a ajunge la o acceptare din partea societății dominante a subiectului implicat. Individul își conservă cultura originară, evitînd dezagregarea sa identitară, care ar putea fi considerată o pierdere esențială a ceva ce îi este "înnăscut". Acest conformism de suprafață poate să meargă pînă la "renunțarea la identitate" (de genul abandonării, la propriu, a numelui și prenumelui), fiind, de fapt, o disimulare care ar putea rezulta dintr-o necesitate de a ascunde, de a camufla diferențele, fără a
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
identitate" (de genul abandonării, la propriu, a numelui și prenumelui), fiind, de fapt, o disimulare care ar putea rezulta dintr-o necesitate de a ascunde, de a camufla diferențele, fără a le abandona. Majoritatea copiilor au o tendință semnificativă spre conformism; astfel, ei aderă la regulile școlare, la limba care le este impusă, dar într-un mod superficial, pentru ca nu vor sa fie considerați niște "trădători" în raport cu mediul lor familial. Integrarea implică păstrarea unei părți din specificitatea culturală proprie, în același
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
parcurgem dominantele sale în cadrul barometrelor de opinie publică din ultimii 15 ani ar fi predispus la o lene socială și mai pronunțată, căci în egală măsură reușita individuală "în fața celorlalți", precum și "izbînda grupului" nu sînt recompensate decît arbitrar. 5.4. Conformismul Poate cele mai larg răspîndite experimente în psihologia socială în decursul timpului, studiile asupra conformismului suscită pînă astăzi numeroase comentarii contradictorii (Asch, 1952). Pînă astăzi experimentul originar asupra influenței unei majorități cantitative reunește peste 30 de replici în alte spații
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
la o lene socială și mai pronunțată, căci în egală măsură reușita individuală "în fața celorlalți", precum și "izbînda grupului" nu sînt recompensate decît arbitrar. 5.4. Conformismul Poate cele mai larg răspîndite experimente în psihologia socială în decursul timpului, studiile asupra conformismului suscită pînă astăzi numeroase comentarii contradictorii (Asch, 1952). Pînă astăzi experimentul originar asupra influenței unei majorități cantitative reunește peste 30 de replici în alte spații culturale decît cele nord-americane. Cel mai adesea însă, experimentul lui S. Asch a fost descris
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
armonia grupului determină un grad înalt de conformitate, datorită influenței sociale provocate de importanța implicită acordată apartenenței la grup, spre deosebire de culturile individualiste, unde acest fenomen e mai puțin pregnant. Totodată, în societățile care valorizează independența și inițiativa, scorurile mari de conformism au o conotație puternic negativă, căci "a te supune" este calificat drept ceva "degradant" în SUA, de exemplu, unde definirea unei situații sociale ca dezirabilă presupune respectarea autonomiei individuale a subiectului angajat în rol. Nu același lucru se întîmplă în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]