3,203 matches
-
cuprindă acest viitor? Răspuns: ieșiri mai variate, mai dese „În lume”. În primul rând, În lumea comunicării pe suport electronic, În așa fel Încât mult mai mulți potențiali cititori să știe că existăm, să afle cine suntem. Apoi, Întâlniri cu confrații din România, dar și cu cei aparținând altor culturi, fie că trăiesc În Canada, fie că stau chiar În țările lor de origine. Aceste acțiuni sunt facilitate de era computerului, care rezolvă situația și fără tradiționalele Întâlniri „fața către fața
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
să fie jandarmerie critică" (s.m.). Artistul e obligat să primească inspirația și subiectele de la "centrala comunistă". Ce păcat că, fiind la o vârstă înaintată și cu mâinile legate de "onorurile" oferite de aceeași "centrală", Galaction n-a participat, precum Arghezi, confratele său de generație, la bătălia de idei ce s-a mai putut desfășura până prin 1947-1948. Ca și alți combatanți, firește, mai tineri și mult mai tineri (Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Virgil Ierunca, Ion Caraion), părintele Gala s-ar fi situat
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
un moment dat s-a simțit obligat a o schimba. Ca și destui alții (nu și cel ce scrie prezentele rânduri). Semnificativ e faptul că decizia lui Gelu Ionescu de-a "alege libertatea" are loc în condițiile în care numeroși confrați socoteau că ar putea supraviețui onorabil prin ceea ce s-a numit "rezistența prin cultură". Care era în realitate peisajul vieții noastre scriitoricești după refluxul micii liberalizări cu care astuțiosul Ceaușescu și-a inaugurat domnia? Lumea oamenilor de litere era una
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
mâna a doua, miniștri ai Culturii, diriguitori de reviste etc., fără a îndrăzni să pună în chestiune legitimitatea regimului ce-i promova. Frazele critice nu treceau dincolo de zidurile sălilor de ședință. "Dezvoltam și eu, mărturisește Gelu Ionescu, ca și alți confrați, o strategie față de toate neplăcerile ce apăreau, o strategie, cum a numit-o foarte bine Matei Călinescu, de ostatici". Operațiile "strategiei de ostatici" se înscriau în niște limite oneroase: câte un volum salvat din regimul interdicțiilor penibile ale anilor ^50
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
poet și ca un critic. Nu ca incendiator de biblioteci sau ca un inchizitor proferînd excomunicări și organizînd arderi pe rug, ci ca un autor în scrisul căruia precumpănește impulsul pozitiv, vectorul constructiv. După cum, altminteri, au remarcat nu puțini dintre confrații ce-au avut gentilețea de-a se ocupa cu activitatea noastră. De asemenea, aș dori ca existența mea defel scutită de dificultăți să constituie un cît de mărunt stimul pentru tinerii care vor să se mențină pe cursul unor crezuri
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
este benevol, cu sufletul și nu ne ajută nimeni cu nimic. 4. Chiar dacă membrii „plini” locuiesc în Lumea Nouă, ei sunt interesați în egală măsură de ceea ce se întâmplă acasă și de felul în care sunt recepționați. Așadar, ce spun confrații din România despre cei din Canada? Care a fost reacția publicului românesc față de literatorii care trăiesc dincolo de ocean? Cred că suntem iubiți și apreciați. Am primit nenumărate felicitări de la personaje importante ale culturii românești, începând de la președintele Academiei Române până la cititorii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Și în loc să milităm ca lîngă Mircea Cărtărescu, în atenție europeană, să apară și alte nume și opere, preocuparea noastră pare să fie aceea de a-l scoate din atenție și pe acesta. M-aș fi așteptat ca o mulțime de confrați de-ai lui Mircea Cărtărescu să ia atitudine împotriva canibalismului cultural exercitat de mass-media românească, în momentul în care numele acestuia era pe o onorantă „listă Nobel”. Reacțiile au fost, din păcate, palide, inconsistente. În istoria noastră mistificările și tendința
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
fost judecat pentru niște nenorocite de scaune care ar fi lipsit din biblioteca pe care o administra, scaune pe care, se zice, că fiind o iarnă grea poetul lear fi pus pe foc. Cel care a stîrnit scandalul era un confrate frustrat. După un proces mediatizat, totul s-a dovedit o intoxicare făcută de inamici. Caragiale, după ce un oarecare Caion l-a acuzat de plagiat, fără nici o umbră de dreptate, supunîndu-l oprobiului opiniei publice, a plecat dezgustat din țară. Ce s-
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
să-l ajute explicându- i situața în care ei înșiși se află, că vor să-l ajute dar pot s-o facă mai mult moral decât altfel. Virgil Ierunca ia totuși parte nu doar sufletește la încercările prin care trece confratele său („Sunt mai mult decât nefericit de tot ce ți se întâmplă”) și redactează în franceză o amplă caracterizare (recomandare) a lui Pavel Chihaia, destinată nemților, arătând că acest intelectual din Est fusese în țară un persecutat, că nu aderase
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
Gheorghe Grigurcu George Dan, Oamenii din lande - balade și poeme, ediție și prefață de M. N. Rusu, Editura Eikon, 2012, 100 p. Cu cîteva săptămîni în urmă, confratele și vechiul meu prieten M. N. Rusu mi-a făcut o dublă surpriză: mi-a telefonat de la New- York, după ce nu ne văzusem de peste două decenii, și m-a anunțat că a apărut o carte sub îngrijirea și cu prefața
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
piatră/și va scuipa tot timpul/cobalt peste cei din urmă”. Suntem, oricum, departe de intensitatea unui Ștefan Manasia. Rînduri către un mai tînăr poet, epistola cu titlu rilkean ce încheie, melancolic, Cobalt-ul, împărtășește învățăturile unui „maestru” către un confrate afin, într-o suită de secvențe începută cu „Dragul meu” și încheiată cu „Al tău”. Din considerațiile bine simțite am reținut doar versurile sinucisului Rolf Bossert, care nu sunt, de altfel, despre cobalt, ci despre plumb, și nu tocmai în
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
când Romulus Cioflec face parte din redacția ziarului Românul, publicație arhicunoscută condusă de Vasile Lucaciu, Al. Vaida-Voievod și Vasile Goldiș, unde colaborează cu note de călătorie, însemnări și cronici teatrale. În calitate de redactor întreține un interesant dialog epistolar cu unii dintre confrații săi, pe care îi invită să colaboreze la ziarul Românul, în pagina supraintitulată Litere. Arte. Științe. Revelatoare sunt epistolele expediate lui A.C. Cuza, Ion Ciocârlan, Petre Locusteanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu și E. Lovinescu privitoare la colaborările acestora în pagina
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3790_a_5115]
-
text și prin document. Om al confluențelor și al vârtejurilor, Sebastian este adunat, în această retrospectivă, de la amănuntul biografic până la înfruntarea de idei. Îl regăsim duios, în poveștile de la Dunăre, nepărtinitor și onorabil în texte de despărțire de prieteni și confrați, fervent și precis în notațiile despre teatru și muzică, acid, în portrete generice. Iată, din Rampa iernii lui 1935, o dare de seamă despre critica (sau despre clima, cum sună supratitlul lui Geo Șerban) din capitală: „A distruge, a suci
Albumul Sebastian by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3095_a_4420]
-
Că s-au închis Camerele, și intervenția pentru care vine Costică, fără grabă, încurcându-se pe drum cu fel de fel de amici, e, bineînțeles, tardivă. Cu toate astea, Costică nu se supără, și este cuceritor prin naivitate. Ca și confrații din C.F.R., care aproape creează un secret ca să se amuze copilărește. Când copilul lor, pe care-l ocrotesc, luându-și toate precauțiile să nu-i rănească sentimentele, și în același timp jubilează pe seama ignoranței lui, se deșteaptă și se dovedește
Secrete mari și mici by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4145_a_5470]
-
sa , olandeza) se deschide spre Piazza del Popolo, ne-a invitat la o bere și la o cafea, pe mine și pe Vasile Igna, care veneam de la Perugia. Deschis amintirilor (eu îi aduceam salutări de la Ion Th. Ilea), respectat de confrați (locul era frecventat de artiști, unul cu o mapă l-a consultat chiar atunci), omul m-a impresionat prin tinerețea sa sufletească. Era, o știu din scrisori, prețuit de toți, iar Eugen Lozovan îi scrie lui Mircea Popescu, cum l-
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
șteargă o lacrimă, să țeasă un regret. Cu plăcere intelectuală și empatie omenească. Apoi, arta memoriei este, prin tradiție, și artă dramatică. Nu sunt doar amintiri, ci un teatru al amintirilor, din care rămân replici acide (Arghezi, aflând că un confrate a suferit, după o petrecere aniversară, o comoție, spune către altcineva: „Am auzit că lui Sadoveanu i-a căzut un ochi în gură”), sau epiloguri de borangic („O femeie își ascundea fața de lumină. Un bărbat agoniza, undeva în încăperile
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]
-
retrospectivă la care ne îndeamnă revista cu pierderile, cu marile pierderi pe care le-a suferit în 2012 comunitatea scriitoricească. Este anul în care au plecat dintre noi pentru totdeauna Constanța Buzea, Constantin Țoiu, Alexandru George, S. Damian și alți confrați mult prețuiți. Aș nota apoi câteva impresii despre Anul Caragiale, ajuns la capăt.Un an bun, fără îndoială, pentru marele clasic, prin reeditări ale operei, prin câteva noi cărți despre el, prin multele colocvii care i-au fost consacrate, prin
Însemnări despre anul cultural by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4048_a_5373]
-
în calendare, și i s-au scris calendare. De aceea, poate, timpul din textele lui e unul colectiv, care ține, adică, seama de soroacele tuturor, și mai puțin de socotelile și capetele unei vieți de om. Și moftangiul, ca și confratele lui de geniu, n-are nici moarte, nici noroc. De cele mai multe ori, se sinucide, sau i se ia viața. Nu moare - vezi sfârșitul, la fel de fără sare și piper, al lui Cănuță - ca toți oamenii. Moartea protestantului, poezie fals-romanțioasă, e o
Soroace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3966_a_5291]
-
adversar, la primirea în Sindicatul ziariștilor. Nu rare erau ocazii ca acestea, de fraternizare între adversarii ce polemizaseră uneori violent. Scriitorii, după vorba lui N. Davidescu, către mine, se citeau între ei, ca să se aibă reciproc la mînă. Bîrfa între confrați nu le învenina raporturile. Chiar unele înjurături, etimologicește infame, ca turcescul ,hai sictir", erau familiare între confrați și fără supărare, ba chiar cu cordialitate. Scriitorii n-aveau, cu rare excepții, case proprii: erau chiriași prin decretul improvidenței literare. Liviu Rebreanu
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
polemizaseră uneori violent. Scriitorii, după vorba lui N. Davidescu, către mine, se citeau între ei, ca să se aibă reciproc la mînă. Bîrfa între confrați nu le învenina raporturile. Chiar unele înjurături, etimologicește infame, ca turcescul ,hai sictir", erau familiare între confrați și fără supărare, ba chiar cu cordialitate. Scriitorii n-aveau, cu rare excepții, case proprii: erau chiriași prin decretul improvidenței literare. Liviu Rebreanu cîștigînd bine cu romanele lui, ca și Mihail Sadoveanu, își puteau plăti ,luxul" de a fi proprietari
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
rivalitatea cu Petru Dumitriu, căruia ,îi plăcuse grozav Moromeții. Atât." Cei doi critici, Paul Georgescu și Crohmălniceanu, surprinzător de obedienți, ,au simțit obligația să se justifice pentru atitudinea (laudativă) față de romanul meu", notează autorul. începea să prezinte un pericol pentru confrații de generație, cu cele mai mari performanțe? Scrisori către Aurora este un volum cuprinzând numai o sută și ceva de pagini, unul plin de substanță, de o poezie frustă a dragostei scriitorului pentru tânăra și frumoasa poetă și, în același
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
să-i strângă pe toți scriitori românii risipiți prin străinătate, urmând ca revista să fie trimisă clandestin în țară. Busuioceanu e plin de elan și convins că va reuși. Capacitează pe câțiva dintre oamenii politici și intră în corespondență cu confrații. Are sprijinul lui Victor Buescu și al lui Vintilă Horia. Acesta se gândea să ceară colaborarea unor nume ilustre, ca Papini, Croce, Montale, Eugenio d’Ors, Ortega y Gasset, Mauriac, Julien Green, de Rougemont, cu texte într-o limbă de
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
europene... și, totuși, mai tânărul Niculescu (pe care studenții îl porecliseră Ursul, din cauza aerului lui poate cam ursuz!) - pasionat de tot ce descoperise în Occident și îndeosebi în Italia, fascinat probabil de marele filolog și romanist Gianfranco Folena și de confrații lui - venit într-o zi întâmplător la Catedră în timp ce eram eu în vizită la Iordan, a început o pledoarie pentru cercetarea pur filologică, susținând că cercetarea din țară trebuie să se deschidă către direcții noi. Iordan a ascultat, discret și
Scrisoare de prietenie by Bruno Mazzoni () [Corola-journal/Imaginative/13618_a_14943]
-
prozatorului Constantin Toiu, colaboratorul săptămânal vechi al revistei noastre, la împlinirea vârstei de 80 de ani, și căruia îi uram viață lungă. Cu acest prilej, laureatul a rostit o scurtă cuvântare pe care o reproducem mai jos: Doamnelor, domnilor, dragi confrați. Sincer fiind, de aici înainte viața mea începe să devină o ficțiune, un text... Mă întreb dacă ea nu a fost întotdeauna o plăsmuire, o poveste, cum spune Fichte în filosofia lui Als ob,... că și cum... Nu mă refer
IN LOC DE PREPELEAC by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13742_a_15067]
-
bucur, iarăși, ca prețuirea Dvs. vine din partea unor profesioniști grei ai scrisului. Încât, nici nu-mi mai pasă mie acum de vreo ignorare,... oficios statală, ori altă... Scriitor sunt, nimic altceva, - și nu am a ma teme decât de părerea confraților de anvergură. Tăria mea s-a bazat, vrând nevrând, pe o anume fire independența, de la Sud, aproape sălbatică în ascunzișurile ei, inconfortabila, antipatica, uneori, si care m-a însingurat. N-am avut parte, așadar, de succese politice, sociale vorba lui
IN LOC DE PREPELEAC by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13742_a_15067]