KorAP: Find »[drukola/base=coniac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...64 >

1,576 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

gândurile mi-au luat-o din nou razna. Nu-mi puteam imagina că totul avea să mai fie vreodată în regulă. Ajunsesem mult prea departe ca să mă mai pot întoarce din drum. Așa că am mai comandat încă un pahar de coniac. Ca să nu fiu nevoită să stau singură cu gândurile mele, am tras cu urechea la conversațiile care se purtau în jurul meu. Majoritatea erau extrem de plicticoase. Se vorbea despre tot felul de mașinării și se folosea foarte des propoziția „...așa că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Spirit Sfânt în loc de doi Ticăloși Nebuni. Spiritu’ Sfânt îți dă o amețeală mai curată, mai albă. Sau cel puțin asta cred c-a zis. Pe la ora două - deși timpul încetase să mai însemne ceva pentru mine după trauma suferită și coniacul pe care-l dădusem pe gât - Tiernan s-a întors. Aproape că nu-l mai așteptam, așa că am crezut că am halucinații. Eram așa de fericită încât mai că-mi venea să-l pup. Fericită și destul de beată. —Ai adus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

amestecul ăla de vodcă cu șampanie era băutura granzilor, nu a unuia ca el, care a băut la viața lui toate otrăvile, a băut la Canalul Midia-Năvodari spirt sanitar filtrat prin pâine, cu coji de portocală pentru aromă... Acum bea coniac și vodcă mai bună, și fiindcă n-are bani să plătească, în așteptarea unei „misiuni“, a unei plecări pe Mare cum a prins prin ’90 în Rusia, în așteptarea zilei ăleia muncește de dimineață la grădina lui Ali afară din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
de-acasă, și le umple repede cu dovleac. Se uită la mine cum înfulec ca un somalez sau un locuitor din Brodingnag-ul lui Swift, cu toată fața întinsă într-un râs încântat. Mă îmbie, pour la bonne bouche, cu un coniac bun de la moldoveni. În după-amiaza aceea găsise ocazia, umflat bine de aluat, să mă trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să ajungă la ea), sticla prețioasă și toarnă ceremonios, de sus, în pahare de plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de treizeci de ani (furat din beciurile de la Cricova, de unde știam că nimeni nu scapă teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii pe cosmonautul Gagarin o săptămână în hrubele alea medievale, pe care eu mi le-am imaginat în genul vasului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
misterios de la intrarea mea, cu două fete după el. Băi, ce dracu-i în sticlele ăstea? Păi o fi ceai, sare una din ele, după o pauză lungă. Cum, fă, ceai? Eu sticlele ăstea le iau de la moldoveni, sunt cu coniacul cel mai bun, am plătit o sută de mii pe-o sticlă de jumătate cu ceai? Fata care se trezise vorbind începu să se hlizească: Păi o fi sticla din care-am băut cu Sela. Ce-ați făcut, fă?!! Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
de mine? - Spune-mi numai atâta, doamnă! M-am angajat cu ceva față de dumneata? - Bănuiesc că așa spune un domn la sex... Nu, nu te-ai angajat! Doar m-ai condus acasă și ai fost superdrăguț, ai mai băut un coniac și a trebuit să-ți chem un taxi. - Mhm... Interesant e că habar n-am când m-a adus, dacă i-am plătit. - Oi fi plătit, că nu te lăsa să pleci așa (chicotește scurt, mie destinderea feței pentru râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

trebuie să‑și ceară scuze și nu tu. Să inventeze așa porcării. Să pună în gura oamenilor cuvinte pe care nu le‑au spus niciodată. Ne‑a sunat biata Suzie, foarte supărată. I‑a dat fetei ăleia trei biscuiți cu coniac și un Kit Kat și uite cum i‑a mulțumit ea. Cu minciuni strigătoare la cer! Zău așa, să se dea drept angajată la Fisc. Ar trebui dați în judecată! — Mamă... Închid ochii și‑mi e aproape imposibil să vorbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ai un test video. Așa‑i? — Da, da’ nu știu încă la ce oră. — Păi, bine, atunci. Fii curajoasă. Fă o baie, pe urmă fă‑ți un ceai cu trei cuburile de zahăr. Și tata zice să bei și un coniac. Și, dacă te mai sună vreun reporter dintr‑ăla, spune‑i să se ducă în aia a mă‑sii. — V‑a sunat și pe voi vreun reporter? întreb alarmată. — Ne‑a dat târcoale un individ de dimineață, să ne întrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de la parter e luminat discret, liniștitor și anonim. Mă scufund într‑un scaun de piele somptuos, slăbită și tremurând, de parcă aș avea gripă. Când vine chelnerul, îi comand suc de portocale apoi, în timp ce el se îndepărtează, îmi schimb comanda, cerând coniac. Îmi este adus într‑un pahar uriaș, cald și revigorant și iau câteva guri, apoi ridic privirea, în clipa în care o umbră apare pe masa din fața mea. E Michael Ellis. Îmi stă inima. N‑am nici cel mai mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Sau ți‑aș putea spune adevărul - și anume, că mi‑a părut foarte rău pentru tine azi‑dimineață. Ziarele britanice sunt sub orice critică. Nimeni nu merită un asemenea tratament. — Mulțumesc, îngaim. Apare un chelner și Michael comandă încă două coniacuri, fără să mă întrebe. — Tot ce pot să‑ți spun e că oamenii nu sunt proști, zice în timp ce chelnerul se îndepărtează. Nimeni n‑o să‑ți scoată ochii cu chestia asta. — Deja au făcut‑o, zic, cu ochii în fața de masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pierd vreun contract. Plâng până mi se duc ochii în vârful capului. Secretara mea trebuie să se ducă după șervețele la fiecare jumătate de oră. — E atât de serios, încât nu îmi pot abține un mic surâs. Hai, bea‑ți coniacul, zice, și hai să lămurim câteva chestii. Tu i‑ai invitat pe cei de la Daily World să te fotografieze cu obiectivul de distanță? — Nu. — Tu i‑ai sunat și le‑ai oferit un material în exclusivitate despre obiceiurile tale, propunându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
că are vreun rost. — Dar rămâi aici, cu Luke? Prin fața ochilor îmi trece rapid imaginea chipului împietrit al lui Luke și simt că mă săgetează durerea. Nici asta nu cred că ar avea vreun rost. Iau o gură mare de coniac și încerc un surâs. Știi ceva? Cred că am să mă întorc acasă. Paisprezece Cobor din taxi, îmi debarc valiza pe trotuar și mă uit cu tristețe la cenușiul cerului englezesc. Nu‑mi vine să cred că totul s‑a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
vine la mine și îmi pune o mână pe braț. Bex, vrei să vin și eu cu tine? — Da, te rog, zic cu voce stinsă. Suze nu mă lasă să plec nicăieri până nu stau puțin jos și beau câteva coniacuri, ca să‑mi fac curaj. Apoi îmi spune cum a citit ea zilele trecute un articol în care se spunea că arma cea mai de preț la negociere este propria ta înfățișare; așa că trebuie să‑mi aleg cu mare grijă vestimentația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

Numai ceai verde, altceva nu servește? N-aș crede că avem nici ceai verde, nici ceai albastru! Și l-a adus de-acasă? E-te-al dracu’ puțoi! — ...Comandă-ți ceaiul, locotenente, și mie o cafea cu zaharină și un coniac mic! Și hai la treabă, că transfugu’ penetrează aeroportu’... — ...Din discuțiile cu sursa „Ene”, legătura organelor noastre, a rezultat că numitul fugar Manu Traian va sosi În țara noastră prin punctul de frontieră Otopeni, În ziua de 12august. — Adică azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
mâine ce zmeu ești și cum știi tu să zbori până În camera mândrelor! Hai, potolește-te acum, Înghițitorule de săbii! Du-te și fă nani, nasolule, că toată seara nu mi-a tihnit de tine! Altădată o să am grijă și coniacul Callypso o să ți-l dau cu pipeta! * Mă Întorceam, strângând triumfător țigările În pumnul umed, când tu, dragă Mihnea Încă mai așteptai să vină Cătă să te ia de guler și să te arunce În patul tău ocrotitor, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
lucrurile când m-am Întors, Într-adevăr... Nu mai are altceva de făcut decât să Înceapă cu Întoarcerea. Capitolul 18 Întoarcerea tc "Capitolul 33"tc "CIRCULAȚIE OPRITĂ" Giulia servește Înghețata și fructele, aduce tava cu Rémy Martin și Amaro Lucano, coniacul și digestivul preferate ale profesorului, și se așază să asculte, cu mâinile În poală, ca o fetiță cuminte. N-o să vă vină să credeți, dar, atunci când șeful statului pleacă sau vine Într-o vizită oficială, zborurile, de orice fel, inclusiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
e fată mare! Dar, oricât Îl penetrăm, tot mai e de muncă la el... Râd amândoi. Așa Îi găsește Nuți când vine cu cafelele, cu croasanți proaspeți, slăbiciunea colonelului Istrate de când a ieșit prima oară În Franța, cu Maurer, și coniac Rémy Martin. Tot de-atunci... Locotenentului nu Îi e foame și nu poate mânca atunci când aude clefăitul colonelului. — Nici coniac nu servești? A, da, ești cu yoga și vegetarian, râde Ispas, băi, tu iei toți microbii de la obiective. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
când vine cu cafelele, cu croasanți proaspeți, slăbiciunea colonelului Istrate de când a ieșit prima oară În Franța, cu Maurer, și coniac Rémy Martin. Tot de-atunci... Locotenentului nu Îi e foame și nu poate mânca atunci când aude clefăitul colonelului. — Nici coniac nu servești? A, da, ești cu yoga și vegetarian, râde Ispas, băi, tu iei toți microbii de la obiective. Trebuie să Îl penetrezi pe Bivolaru, devii yoghin, pui tehnica operativă la Noica, citești filozofie... — Documentarea, tov colonel! Ziceți să citesc mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

două delegații însărcinate cu negocierea păcii nu mai făceau nimic. Evitau să se mai întâlnească. Așteptau. Dar ce anume așteptau n-ar fi putut nici unul din ei să spună. În sfârșit, după ce văzu apărând și cupa fierbinte cu porția de coniac pe care obișnuia să o savureze după o masă delicioasă, secretarul se simți plutind cu adevărat pe apele diplomației. ― Eu nu pot să-i înțeleg! Nu înțeleg ce așteaptă! Dacă ar ști, așa cum știu eu, ce armată pregătește Napoleon împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
bucur să constat că sunteți de acord cu mine. Cu Napoleon nu te joci! Expresia ursuză din primele minute ale întâlnirii dispăruse de pe chipul diplomatului suedez. Își ridică sprâncenele groase cu un aer de superioritate. Eleganța restaurantului, serviciul ireproșabil, finețea coniacului și propria lui vanitate îl îndemnau să nu se lase mai prejos și să-i dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în picioare, într-un colț al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în picioare, într-un colț al separeului. Acesta pregăti imediat o altă cupă fierbinte, în care turnă o nouă porție de coniac pentru suedez. Prințul tăcea de mai mult timp. Știa că trebuia doar să asculte, să zâmbească vag și iar să asculte. ― Am aflat că țarul i-ar fi scris împăratului o scrisoare prin care îl somează, în termeni ultimativi, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Băutură în loc de mic dejun! Și iar îmbrăcase mantaua aia veche, roasă pe la guler și pe la coate. Ce naiba l-o fi supărat așa de tare?... Să fie fătuca? Nu-i asta!... Eu... Eu nu mi-am făcut decât datoria... Să fie coniacul? E drept că aseară trăsei o dușcă-două din sticla dumnealui. Ah, strașnic coniac mai bea Înălțimea Sa! Să fi băgat de seamă? Stăteam cu tava pe culoar, că tocma’ i-o duceam în cameră. Să mă fi turnat careva? Kutuzov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și pe la coate. Ce naiba l-o fi supărat așa de tare?... Să fie fătuca? Nu-i asta!... Eu... Eu nu mi-am făcut decât datoria... Să fie coniacul? E drept că aseară trăsei o dușcă-două din sticla dumnealui. Ah, strașnic coniac mai bea Înălțimea Sa! Să fi băgat de seamă? Stăteam cu tava pe culoar, că tocma’ i-o duceam în cameră. Să mă fi turnat careva? Kutuzov nu era supărat. Era turbat. Citise scrisorile aduse de curier. Le răscitise. Atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și la București, pe lângă multe altele. Ca să nu mai amintească de aprovizionarea armatei ruse și de faptul că suporta toate cheltuielile ambelor comisii de negociere, punându-și la dispoziția lor atât hanul, cât și restaurantul. ― Înălțimea Voastră, v-am adus coniac și votcă și... ceva de mâncare. ― ți-am cerut ceva de băut. Nimic mai mult. Lasă! Îmi torn singur. Ia mâncarea aia dezgustătoare și du-te! Și să nu mă mai deranjeze nimeni. Nimeni! Ai înțeles? ― Da, Înălțimea Voastră! Marele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]