15,099 matches
-
tratarea ireverențioasă, chiar depreciativă, a instituțiilor și a acțiunilor armatei, ironizate și destructurate argotic). În 1942, în Buletinul Institutului de Filologie Română "Al.Philippide" din Iași, George-Mihail Dragoș publica "Note de argou românesc", un articol a cărui primă parte era consacrată Argoului cazon. Studiul se baza pe experiența directă a autorului din perioada stagiului militar - desfășurat chiar la Bacău, oraș evocat de mai multe din amintirile volumului din 2008, sub numele Bachau (joc de cuvinte, prin contaminare cu numele lagărului de
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
rock-ului internațional. Albumele “Fără teamă“ și “Lanțurile” au adus într-un timp record mulți fani. După mai multe schimbări ale componențe, în 2012 - la propunerea lui Eugen Mihăescu, membrii se întorc pe scenă, în formula inițială ce i-a consacrat în toată perioada anilor 1988-1995.
Europa - o parte din noi by Dan Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/83149_a_84474]
-
acord ideile cu comportamentul de fiecare zi, după o etică proprie. Nu-i de mirare că va juca un rol de prim plan în Guvernul Provizoriu instalat în lunile Revoluției de la 1848, că va urmări apoi idealul căruia i se consacrase acționînd în Transilvania, unde vede prăbușindu-se o a doua revoluție; că se va refugia la Paris, după spulberarea tuturor speranțelor. și-a asumat conștient destinul de martir încă de la vîrsta de 21 de ani, cînd s-a asociat cu
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
comun-romantică, Bălcescu extrage însă o concluzie proprie: în imediat, dumnezeirea se identifică cu ideea de Patrie, cu ideea unei viitoare Românii independente formate în hotarele vechii Dacii. Lansat pe panta acestui raționament, autorul trage concluzia ce se impune: își va consacra viața Patriei române, angajîndu-se în această misiune cu fervoarea neofitului care intră la mînăstire. Văzînd în patrie o entitate mistică, Bălcescu, pornit pe un drum fără întoarcere, devine slujitorul ei necondiționat. Viața sa devine cea a unui soldat-călugăr. Dă la
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
activitate artistică bogată; prestațiile sale de pe scenă, în calitate de solist în recitaluri și concerte (cu orchestre simfonice din țară și cu Filarmonica bucureșteană), se bucură de aplauzele publicului de pretutindeni și de aprecierile presei. Distinsa pianistă Liliana Iacobescu este un muzician consacrat în calitate de interpret, de pedagog - cu o carieră de excepție din cadrul învățământului universitar - și de cronicar avizat al evenimentelor muzicale. Printre reușitele meritorii ale duo-ului, menționăm înregistrarea integralei Sonatelor pentru pian și vioară de Johannes Brahms, la casa de discuri
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]
-
-o o promisiune deșartă, căci câte nu spun oamenii sub imperiul emo- ției? Dar nu și Fuego, un muzician riguros și serios, care suntem convinși că avea în minte în acel moment scenariul viitorului spectacol. De curând, Cătălin Măruță a consacrat două ediții ale popularei sale emisiuni de la ProTV memoriei lui Spătaru, demarând chiar o inițiativă care s-ar putea finaliza cu atribuirea numelui celui care a lansat “Măicuța mea” sau “Fanfara militară” unei străzi din București. La aceste emisiuni, Sida
Fuego îl omagiază pe Dan Spătaru by Vera PELICI () [Corola-journal/Journalistic/83397_a_84722]
-
străini și ilustrând o altă direcție creatoare a muzicianului. La această carte trebuie subliniată îndepărtarea îngrijitoarei de modalitatea practicată în primul său volum, citat mai sus, modalitate identică celei utilizate de autorii următoarei cărți, aici ea impunându-și respectarea normelor consacrate de tradiția restituirii epistolare, prin prezentarea unei fișe orientative, privind destinatarul, locul și data, forma de prezentare (manuscris, dactilogramă etc), limba, sursa, dacă a fost sau nu publicată și tradusă - date care înlesnesc interpretarea corectă a documentelor, norme eludate de
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
ar părea prea didactică, aș insista ca fenomenul cerchist să fie tratat, din punctul de vedere al unei istorii literare minuțios documentate, în patru sau cinci secvențe (nu pretind că spun o noutate, când atâtea exegeze meritorii i-au fost consacrate grupării cerchiste, dar poate că aduc o clarificare de sistematizare): 1. Faza pregătitoare, în atmosfera Sibiului universitar: 1941-1944, posibil a fi extinsă în urmă spre anii de formare a protagoniștilor, fază în care un important eveniment inaugural este editarea, în
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
verificat de marile cotidiane occidentale. Personalităților susceptibile de a deveni obiect de necrolog li se scrie biografia și, după caz, bibliografia, li se face evaluarea și în funcție de greutatea lor publică se stabilește și numărul de pagini care le vor fi consacrate, inclusiv cîteva titluri de pagină și pentru pagina întîi. Dacă e vorba de personalități de grad 0, ca notorietate, acestora li se pregătește cîte un supliment. Așa se explică fastul comemorativ cu care Le Monde, de pildă, reacționează imediat la
Necroloagele scrise în avans by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8483_a_9808]
-
de titlurile lor provizorii. Nu-mi pot permite să intru în detalii despre subiecți, dar în general e vorba despre personalități care au o vîrstă de la care poți suferi oricînd acest ultim accident al vieții. Iar paginile care le sînt consacrate în avans sînt redactate într-un registru cuviincios, elogiator, cu cîte o casetă despre controversele pe care le-au stîrnit de-a lungul vieții, dar fără a apăsa pedala scandalurilor. Dar dacă aceste necroloage în avans tot au răsuflat, fiindcă
Necroloagele scrise în avans by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8483_a_9808]
-
verișoară), ale numelor de plante și animale, ale obiecte casnice, ale lexicului afectiv etc. Româna produce diminutive cu o mare ușurință și cu ajutorul unui număr impresionant de sufixe (despre diminutivele românești au scris lucruri esențiale Sextil Pușcariu - care le-a consacrat chiar teza sa de doctorat, în 1899, la Leipzig - și Iorgu Iordan - într-un capitol amplu în Stilistica limbii române). În limba literară, formele diminutivale au fost judecate negativ la un moment dat (în secolul al XIX-lea), în numele unui
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
secolului XX, când puterea a trecut în mâinile clasei muncitoare. Autorul consideră că e cea mai de seamă datorie a sa să consemneze faptele acestei a doua Cronici; și e nerăbdător s-o încheie pe cea dintâi, spre a se consacra Cronicii vremii sale". Mai târziu, cu ocazia primei reeditări a romanului de după 1989, revine, într-o scrisoare adresată tot lui Geo Șerban, cu o scuză inversă, de astă dată referin-du-se la compromisurile necesare pentru apariția romanului: "Spune, te rog, cititorilor
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Cred că un asemenea dicționar ne-ar putea ajuta să ne orientăm în haosul acelor ani despre care dă seamă Jurnalul. Ceva în genul "Falsului tratat pentru uzul autorilor dramatici", din care mi-a rămas, peste decenii, imaginea incisivelor rînduri consacrate de Camil lui Scarlat Froda, prezență familiară și în caietele lui Sebastian. Se vor regăsi în falsul dicționar, printre altele: o notă, după un curs al lui Nae Ionescu, cînd ar fi vrut să-i spună aceluia "ce monstruoase contraziceri
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
la un post de televiziune despre "părțile bune" ale Legiunii n-ar izbucni un scandal care ar trece dincolo de granițele țării? Nu cumva din acest dezechilibru moral, generator al unei conștiințe încărcate, provine măcar în parte stînjenirea noastră de a consacra o discuție liberă legionarismului, analizei și explicitării resorturilor sale, ducînd, după cum afirmă Sorin Lavric, la "o ratare a înseși esenței acestui fenomen cu urmări atît de tragice pentru istoria noastră"? Din păcate, aplicăm încă celor două extremisme, de stînga și
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
descifrează întotdeauna un substrat de melancolie cu care simpatizează și se identifică. Ca și pentru alți pictori, Balcicul și exotismul balcanic au însemnat pentru Tonitza o regăsire a propriilor obsesii, remodelate într-o nouă dimensiune. în capitolul pe care-l consacra artei românești în istoria sa din 1928 asupra picturii europene, Henri Focillon, cel mai influent istoric de artă francez din perioada interbelică, vorbea și despre "colonia independentă" de artiști care s-a stabilit la Balcic, pe malurile Mării Negre, unde, spune
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
critica literară, conclude Nichita, este "un act de intelectualitate și de recepție", judecă valorile și, din acest motiv, trebuie să aibă "un profund calm al valorilor": "critica nu e o stare de nervi, ci o aură semantică. De aceea ea consacră valoarea, atunci când dânsa există, și ignoră absența valorii, din lipsă de timp. Critica nu mătură curtea, suveranii nu sunt de măturat, critica zidește: Chiar și pe Ana, dacă idealul e măreț!" Mai mult, Nichita face el însuși oficiul "poeticesc" de
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
că bătrânul e puțin din toate, conține mereu elemente din diversele reprezentări. Căci romanul uimește în sens pozitiv prin refuzul monocordului. Un detaliu semnificativ pentru N. Breban este faptul ca lui îi displace secțiunea din Crimă și pedeapsă care e consacrată revanșei morale. Totul e uluitor de exact, susține el, se preconizează o ieșire magnifică din circuitul fixat de tradiție. Ce se petrece ulterior, după săvârșirea omorului, în creierul făptașului, în organismului ieșit din țâțâni, e o derogare de la radicalismul din
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Pățanii din trecut, laconic restituite, ne insuflă bănuiala că omul e torturat de o scenă trăită mai demult. El își reproșează, deducem asta treptat, că e vinovat de moartea fratelui său. Ca să se scuture de coșmar, se forțează să se consacre altor detalii ale traiului. Cu precădere aceste aspecte neutre sunt prezentate pe larg în roman. Zadarnică eschivare! Principalul e comprimat în lăuntrica sfâșiere căreia Faulkner îi refuză accesul în prim plan. E un subtil procedeu de compoziție, o deturnare a
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Povestea este simplă: un fotograf de război a cucerit gloria în meseria (sau vocația) lui, și-a adjudecat marile distincții decernate pentru fotografii care au făcut turul planetei prin transmisii de televiziune, au fost strânse în albume care i-au consacrat faima. A cunoscut iubirea și a pierdut-o, într-unul din războaiele din Balcani. S-a retras într-un turn (sau far) ca să-și îndure în singurătate suferința, întrebările, pierderile. În spațiul închis, izolat al turnului, înfățișat ca o curiozitate
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
cea mai dragă. Nu știu dacă și Milorad Pavio iubește Mantia de stele cel mai mult dintre toate romanele sale, știu că și în cazul lui, primele două romane, Dicționarul Khazar (1984) și Peisaj pictat în ceai (1988) l-au consacrat, traducerile dovedesc tuturor că prozatorul sârb a dus romanul în secolul XXI și l-a aruncat în era computerului. Cei doi prozatori au în comun o ambiție rară: înnoirea formulei narative cu fiecare nou roman. Nu insist asupra diferenței între
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
este cartea ei preferată: o alcătuire neordonată de reflecții, lamentații, frînturi de idei, fiecare reflectînd în felul ei lumea care la rîndul ei nu este altceva decît "haos"... și poezie. Cea mai masivă și cuprinzătoare biografie care i-a fost consacrată în spațiul german lui Emil Cioran merită în sine o atenție specială. Deocamdată mă rezum să semnalez că Bernd Mattheus face Portretul unui sceptic radical, folosindu-se de un volum impresionant de informații bibliografice, inclusiv de publicațiile apărute în România
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
n-ai scris pînă acum nimic despre mine, așa încît se cuvine să scrii".Un poet îmi trimite un teanc de cărți ale d-sale, însoțite de o foaie în care reproduce o propoziție, una singură, pe care i-am consacrat-o cîndva, pretinzînd ... s-o dezvolt. Să-i fac "o prezentare", ca și cum din orice bob de grîu ar trebui să rodească un snop. Un caz aparte e cel al autorului "familist". Dacă ai scris despre el, se înțelege de la sine
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
minute în grădina Kinsky, "în ipostaza de sfânt care hrănește păsările"; la birou era "gazetar și diplomat"; după-amiază studia căteva ore la Biblioteca Universității; către seară devenea "propagandist" al culturii și literaturii române, pe la ziarele și revistele pragheze; seara o consacra poeziei personale - sau spectacolelor de teatru; duminicile, împreună cu soția (uneori și cu familia altui diplomat) făceau lungi plimbări în jurul orașului (odată umblând "vreo 2o km. Pe jos" - până la Revnice). La 1 aprilie 1928, Lucian Blaga este transferat la Berna (după
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii. Educat în patria lui Amiel, format acolo, Russo descoperea uimit o realitate căreia contemporanul și concetățeanul său genevez avea să-i consacre miile de pagini ale Jurnalului intim. Antrenat de o asemenea dinamică, Russo își privește copilăria ca pe un paradis pierdut. în deceniile următoare, topos-ul în cauză va deveni loc comun al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
a părunt cea mai puternică, mai lipsită de șansă. Singuraticul nocturn își derulează povestea cu coatele rezemate de tejgheaua barului, absorbit de fosforescența otrăvită a unei femei purtîn-du-și frumusețea ca un stigmat, avînd în mers acea sfidare mută care le consacră pe femeile fatale. Întreaga atmosferă extrasă unui vis de opiu se încarcă electric la apariția lui Sue Lynne care răspunde parcă unui consemn distructiv. Povestea bărbatului care-și măsoară căderea cu jetoane marcînd fiecare cedare în fața alcoolului se sfîrșește cu
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]