1,399 matches
-
atunci cînd, cu ani în urmă, Thaw se autointitulase ateu, dar și mai mult după aceea, cînd, la scurt timp, zisese că-i creștin și începuse să întoarcă obrazul celălalt în timpul certurilor cu Ruth. îi reveni în minte o expresie: „Consolările religiei“. După cîte își dădea seama, maică-sa murise fără nici un pic de consolare. Slujba s-a terminat și el a coborît la mașini împreună cu tatăl lui, pastorul și încă alți cîțiva. Mașinile erau Rolls-Royce-uri negre, cu motoare silențioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după aceea, cînd, la scurt timp, zisese că-i creștin și începuse să întoarcă obrazul celălalt în timpul certurilor cu Ruth. îi reveni în minte o expresie: „Consolările religiei“. După cîte își dădea seama, maică-sa murise fără nici un pic de consolare. Slujba s-a terminat și el a coborît la mașini împreună cu tatăl lui, pastorul și încă alți cîțiva. Mașinile erau Rolls-Royce-uri negre, cu motoare silențioase și, în timp ce goneau pe străzile suburbiei de nord, se uita pe fereastră simțindu-se confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la un compromis incomod cu banca de lemn și reuși să ațipească. Mai tîrziu, îl auzi pe profesor spunînd: — ... un fel de bătăuș. De fapt, i-a spart nasul lui Michelangelo odată, într-o încăierare, cînd erau tineri. E o consolare că a murit lamentabil, nebun și delirînd într-o închisoare din Spania, ha-ha. Ei bine, ajunge pentru azi. Luminile se aprinseră și studenții se înghesuiră spre ieșiri. Thaw îi observă în fața lui pe McAlpin și Judy; fugeau ținîndu-se de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-a produs pur și simplu la atingerea degetului tău. E greu să te obișnuiești cu gândul că ai putea avea un picior mai lung sau mai scurt decât ceilalți, oricum șchiopătezi, iar meschina compensație a singularității nu e o consolare. În asemenea momente Zenobia intra în norul meu, șoptea ceva, nu învăța nimic de la mine și nu mă învăța nimic, eram trăiți fiecare de universul nostru comun, ne înțelegeam firesc, fără prea multe vorbe. Pe urmă ea zâmbea, uita, uitam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de asemenea nepublicat, cum ar fi pentru că femeia mea nu plouă sau lăcustele sunt cele mai Constantin, așteptam să le recite și să-mi spună : «Mai zi ceva, dacă poți !», mă și oprisem lângă un zid, cinstit vorbind, era o consolare pentru ființa mea jupuită și priveam așa, în gol, mai mult din profil, când ea și-a luat inima în dinți și mi-a întins stiloul plus o bucățică de hârtie, cerându-mi, pe englezește, un autograf. Atunci mi-au
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sufere măcar un om din omenire pentru mine? Sângele care-i năvălise Agatei în obraji arăta că-i supărată mai mult pe bărbatul ei și pe viață decât pe gazetar. Dar de rostit nu rosti nimic, iar doctorul Margulis amână consolarea, fiindcă trebuia să meargă la un bolnav. Din păcate, cum se știe, boala n-are zi de odihnă. LUNI 29 DECEMBRIE Timpul trece 1 Anul a trecut ca o săgeată pe lângă mine. Și,cu toate că din el mai sunt numai două
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deși poliția a luat urma hoațelor și acum sunt cazate la stabilimentul știut, din Dealul Copou. A salvat doar suma depusă la bancă, unde a anunțat cele întâmplate, mai înainte de a suna la poliție. Dincolo de asta, a rămas și cu consolarea că a scăpat teafăr din toată povestea, nevrănd nici măcar să se gândească ce i s-ar fi putut întâmpla, dacă o surprindea pe hoață asupra faptului, căci de.. bărbat, bărbat, dar la peste 85 de ani și cu niște accidente
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Corto îl poartă pe Rasputin către inima labirintului de grote în care își doarme somnul milenar comoara lui Alexandru Macedon. Marele joc al celor doi se află la sfârșit - tezaurul lui Alexandru se sustrage ochiului lor, iar Rasputin are doar consolarea de a-l fi întrevăzut pentru o clipă, ca prin vis. Lunga călătorie a lui Corto în Asia hașișului și a morții se încheie aici. Ieșiți din pântecele munților, Corto și Rasputin reintră în lumea pe care au părăsit-o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
împlinit răscumpărarea Mariei, primind-o în cer cu trupul și cu sufletul. Mărețul semn al speranței pentru noi În Maria vedem împlinirea Bisericii și a fiecărui creștin. Pentru credincioși, Maria este un semn sigur de speranță și un izvor de consolare. Într-adevăr, trupul său care a dat naștere Creatorului vieții, nu trebuia să suporte putrezirea (cf. Prefața pentru adormirea Maicii Domnului). Deoarece trupul Mariei ia parte deja la strălucirea cerească, indică o promisiune pentru noi. De aceea, o venerăm pe
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
spunîndu-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când tata a venit înapoi cu un câine politist care mi-a adulmecat repede ascunzișul, silindu-mă să mă reîntorc în cușcă și să mă duc la școală unde singura mea consolare erau cărțile despre junglă și despre deșerturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara pe tata și nu l-a mai lăsat să scape. Curând după moartea mamei, a început să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. ― Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă culc. 19 Francisc stătea cu mâinile încrucișate. N-aveam nici o șansă să mă măsor cu el, dar umilința pe care o simțisem cu o zi înainte în fața pescarilor m-a ajutat să îndrăznesc. Poate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în care Uri intră pe ușă, Akiva Shapira se ridică în picioare, ieșindu-i tânărului în întâmpinare. Mare și bărbos, puse imediat mâna pe capul lui Uri și rosti ceea ce lui Maggie i se păru a fi o rugăciune de consolare. —HaMakom y’nachem oscha b’soch sh’ar aveilei Tzion v’Yerushalayim. Ținu ochii închiși cât timp rosti acele cuvinte. —Akiva, ea e prietena mea, Maggie Costello. E irlandeză, dar a venit aici cu echipa americană de negocieri. Mă ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hal! Ignatius izbi cu pumnul în mușama. Ei bine, mi-a fost de ajuns. Mă duc în salon să privesc la televizor ursul Yogi. În pauzele dintre paharele cu vin, să-mi aduci o gustare. Valva mea plânge după o consolare. — Voi de colo, ia mai tăceți din gură! țipă domnișoara Annie de dincolo de jaluzele, pe când Ignatius își adună în jurul trupului halatul și trecu în hol, preocupat de problema lui cea mai importantă: să organizeze un nou atac cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un tip învățat. — A, da? Lui Ignatius îi făcură plăcere cuvintele băiatului. S-ar putea să mai fie o speranță în ceea ce te privește. Vrei un crenvurșt? — Nu, mulțumesc. — Atunci iartă-mă dacă mănânc eu unul. Organismul meu reclamă o consolare. Ignatius privi în interiorul căruciorului. O, Doamne, crenvurștii sunt într-o dezordine teribilă. Privind la Ignatius cum trântește ușițele și-și înfundă labele în compartimentul cu crenvurști, George spuse: — Eu te-am ajutat la nevoie, da’ poate mă poți ajuta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că semnalele mele de disperare erau scrise într-un cod pe care tu ai putut să-l descifrezi. Îmi dau seama ce viață inactivă ai dus, după cum te-ai îngrășat. — Am pus kilogramele stând mereu în pat, căutând uitare și consolare în mâncare. Acum trebuie să plecăm de aici. Vreau să părăsesc casa asta. Îmi produce niște asociații teribile. — Ți-am spus mereu să pleci din locul acesta. Vino, hai să împachetăm. Vocea monotonă a Myrnei începuse să devină entuziastă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reproducere de mari dimensiuni a lucrării Natură Statică cu Măști a lui Martiros Saryan atârnată pe perete, de parcă răspunsul de care avea nevoie ar fi fost ascuns undeva În interiorul tabloului. Însă probabil că nu a reușit să găsească acolo nici o consolare, fiindcă atunci când a vorbit din nou vocea lui părea la fel de nemângâiată ca și Înainte. Nu am nici un drept să mă amestec. Rose e mama ei. — Aman! Ce mai mamă! a râs Dikran Stamboulian. Pentru un om de proporțiile sale avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un mesaj unei persoane mai În vârstă din Încăpere, fără ca tinerii s-o Înțeleagă. Pricepând mesajul, unchiul Dikran a oftat ca un băiat certat de maică-sa și s-a Întors iarăși la burma sa Încercând să-și găsească o consolare În ea. S-a aștenut tăcerea. Toți și toate - cei trei bărbați, cele trei generații de femei, miriadele de carpete ce Împodobeau podeaua, argintăria veche din dulap, samovarul de pe șifonier, caseta din video (Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dintr-odată, sărind de la virginitate la riduri, căreia nu i se dăduse niciodată șansa să zăbovească Între aceste etape. Se dedicase În Întregime unicului ei fiu și Îl prețuise adesea În dauna fiicelor sale, Încercând să găsească În el o consolare pentru toate lucrurile pe care viața i le răpise. Totuși, odată ajuns În Arizona, existența băiatului se limitase la vederi și scrisori. Nu se Întorsese niciodată la Istanbul să-și viziteze familia. Bunica Gülsüm Îngropase adânc În sufletul ei durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înconjurată toată ziua de elevi de clasa a patra n-a remarcat niciodată lipsa copiilor În propria ei viață. În afară de asta, ea și Mustafa au avut Într-adevăr o căsătorie fericită În ansamblu. Căsătoria lor era mai curând caracterizată de consolarea pe care le-o ofereau obiceiurile dezvoltate reciproc decât de pasiune, Însă, cu toate astea era o căsătorie mai bună decât mii de alte căsătorii care pretindeau a fi În esență făcute din dragoste. Era o Întorsătură a soartei, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
supraviețuise din Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. În ajunul celei de-a treia zile, Shermin Kazanci a reușit să găsească o scurtă clipă de singurătate ca să se strecoare În camera ei. Privea stăruitor rubinul Sânge de Porumbel așteptând o consolare pe care nimeni nu i-o putea oferi. Abia atunci și-a dat seama ce trebuia să facă. O săptămână mai târziu, Într-o duminică dimineață, s-a dus În port, unde fratele ei o aștepta cu inima bătând nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
periferia Centurii Industriale se aflau câteva manufacturi modeste, era de neînțeles cum de reușiseră să supraviețuiască lăcomiei de spațiu și imensei varietăți de produse ale giganticelor fabrici moderne, dar iată-le, erau încă aici, pentru Cipriano Algor fusese mereu o consolare să le privească ori de câte ori, în momentele de neliniște, se gândea la viitorul meseriei sale. Nu vor mai rezista mult, se gândi, se referea acum la manufacturi, nu la viitorul activității sale de olar, dar a spus-o doar pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
refuzase să admită până astăzi, că vremea lui de bărbat a ajuns la capăt, că, zilele astea, femeia numită Isaura Estudiosa nu fusese decât o fantezie a minții lui, o minciună voluntar acceptată, o ultimă născocire a spiritului lui pentru consolarea cărnii triste, un efect abuziv al palidei lumini crepusculare, un suflu efemer care a trecut și n-a lăsat urme, picătura minusculă de ploaie care a venit și curând s-a uscat. Câinele Găsit își dădu seama că din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care nu s-a resemnat. Dar n-a fost nici o noutate, pentru că s-a mai întâmplat în istoria fabulelor și ale minunilor lumii canine, faptul că Găsit s-a apropiat de Cipriano Algor ca să-i lingă lacrimile, gest de supremă consolare care, totuși, oricât de mișcător ni se pare, în stare să miște până și inimile cel mai puțin înclinate spre manifestări de sensibilitate, nu va trebui să ne facă să uităm cruda realitate că gustul de sare, atât de prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când tata a venit înapoi cu un câine polițist care mi-a adulmecat repede ascunzișul, silindu-mă să mă reîntorc în cușcă și să mă duc la școală unde singura mea consolare erau cărțile despre junglă și despre deserturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara pe tata și nu l-a mai lăsat să scape. Curând după moartea mamei, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă culc. 19 Francisc stătea cu mâinile încrucișate. N-aveam nici o șansă să mă măsor cu el, dar umilința pe care o simțisem cu o zi înainte în fața pescarilor m-a ajutat să îndrăznesc. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]