2,265 matches
-
2.2.1. Teorii formale și sinteze critice ale literaturii de specialitate Acestea presupun un demers teoretic menit să construiască noi teorii și/sau să le analizeze critic pe cele existente, sau să aducă un plus de clarificare conceptuală a constructelor uzitate. Ambele au un grad înalt de generalitate, dar suferă prin nivelul scăzut de realism al contextului și prin absența măsurării și controlului variabilelor. Un bun exemplu de sinteză critică a literaturii de specialitate este oferit de Zlate (2001) într-
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
realism al contextului și prin absența măsurării și controlului variabilelor. Un bun exemplu de sinteză critică a literaturii de specialitate este oferit de Zlate (2001) într-un studiu despre „coaching”. Lucrarea prezintă rolul acestuia în organizații și face diferența între constructul respectiv și alți termeni apropiați precum consilierea, mentoratul sau instruirea pe post, ori între diferitele semnificații ale termenului de „coaching”. De asemenea, lucrarea oferă numeroase exemple de „coaching” la nivel individual, de echipă sau la nivel organizațional. 2.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
simularea unui proces cu scopul de a testa o teorie sau un model de relaționare dintre variabile. Strategia are un nivel destul de ridicat de generalizare a rezultatelor și de realism al contextelor create însă suferă în ce privește modul de operaționalizare a constructelor teoretice, acest proces fiind de multe ori pus sub semnul îndoielii. Un exemplu de asemenea cercetare a fost realizat de Jacobsen și House (2001). Dezvoltând o teorie nouă despre carismă, ca element fundamental al liderului transformațional, aceasta a fost testată
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
s-au regăsit studiile legate de performanță și aprecierea performanței, de managementul carierei, de diversitatea dintr-o organizație sau cele de evaluare și selecție. În sfârșit, în categoria metode de cercetare au fost grupate studiile vizând sugestii de operaționalizare a constructelor utilizate precum și alte probleme metodologice. Din punct de vedere a tipului de subiecți selectați se observă o creștere substanțială a selectării persoanelor din organizații orientate spre profit din sectorul privat (53,3% în perioada 1995-1997 față de numai 37.9% în
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
interviului, întrebările formulate pe baza experiențelor trecute au un nivel de validitate mai mare decât întrebările bazate pe o orientare prospectivă (.51 vs. .39) iar validitatea concurentă a interviurilor este mai mare decât validitatea predictivă a acestora. În raport cu validitatea de construct, cercetările au identificat faptul că interviurile structurate care se raportează la post măsoară factorii cognitivi cum ar fi: abilitățile cognitive (Huffcutt, Roth și McDaniel, 1996), cunoașterea tacită (Harris, 1998) sau cunoașterea postului pe când interviurile nestructurate măsoară, în special, abilitățile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
altor metode, cum ar fi interviul de selecție, care nu durează mai mult de o oră). Numeroase studii au demonstrat că factorii cheie care derivă din analiza centrelor de evaluare țin mai degrabă de exerciții și mai puțin de dimensiunile constructelor psihologice care sunt evaluate. Hough și Oswald (2000) consideră că există câteva elemente care ar putea îmbunătăți calitatea psihometrică a centrelor de evaluare: Concentrarea pe câteva constructe distincte conceptual; Definirea constructelor psihologice în termeni concreți legați de muncă; Utilizarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
centrelor de evaluare țin mai degrabă de exerciții și mai puțin de dimensiunile constructelor psihologice care sunt evaluate. Hough și Oswald (2000) consideră că există câteva elemente care ar putea îmbunătăți calitatea psihometrică a centrelor de evaluare: Concentrarea pe câteva constructe distincte conceptual; Definirea constructelor psihologice în termeni concreți legați de muncă; Utilizarea unor criterii de referință și existența unor standarde în instruirea evaluatorilor; Utilizarea evaluărilor încrucișate pentru exerciții; Utilizarea mai multor evaluatori psihologi. O meta-analiză a centrelor de evaluare (Salgado
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
mai degrabă de exerciții și mai puțin de dimensiunile constructelor psihologice care sunt evaluate. Hough și Oswald (2000) consideră că există câteva elemente care ar putea îmbunătăți calitatea psihometrică a centrelor de evaluare: Concentrarea pe câteva constructe distincte conceptual; Definirea constructelor psihologice în termeni concreți legați de muncă; Utilizarea unor criterii de referință și existența unor standarde în instruirea evaluatorilor; Utilizarea evaluărilor încrucișate pentru exerciții; Utilizarea mai multor evaluatori psihologi. O meta-analiză a centrelor de evaluare (Salgado, 1999) indică principalele constructe
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
constructelor psihologice în termeni concreți legați de muncă; Utilizarea unor criterii de referință și existența unor standarde în instruirea evaluatorilor; Utilizarea evaluărilor încrucișate pentru exerciții; Utilizarea mai multor evaluatori psihologi. O meta-analiză a centrelor de evaluare (Salgado, 1999) indică principalele constructe care sunt evaluate în centrele de evaluare. Rezultatul general al evaluării corelează puternic cu inteligența generală (0,43), competența socială (0,41), motivația de succes (0,4), încrederea în forțele proprii (0,32) și dominanța (0,3). Aceste rezultate sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
evaluate în centrele de evaluare. Rezultatul general al evaluării corelează puternic cu inteligența generală (0,43), competența socială (0,41), motivația de succes (0,4), încrederea în forțele proprii (0,32) și dominanța (0,3). Aceste rezultate sugerează că principalele constructe evaluate în aceste centre sunt legate de abilitățile mentale generale. Astfel se ridică problema utilității centrelor de evaluare în procesul selecției de personal, având în vedere că ele reprezintă o resursă extrem de scumpă și necesită un număr ridicat de evaluatori
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
research and practice. Sage Fallon B.J., Pfister H.P., Brebner, J., (eds). (1989). Advances in industrial and organizational psychology. New York, North Holland, Frei R.L., McDaniel M.A. (1997). Validity of customer service measures in personnel selection: A review of criterion and construct evidence. Human Performance. 11, (1-27 Gilliland, S.W. (1993). The perceived fairness of selection systems: an organizational justice perspective. Academy of Management Review. 18, 694-734 Goleman, D. (1996). Emotional intelligence. Londra, Bloomsbury Graham, H. T., Bennett, R. (1998). Human Resources
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
between 1964 and 1982 and the investigation of study characteristics, Personnel Psychology, 37, 407-422 Schmitt N., Gilliland S.W. (1992). Beyond differential predictions: fairness in selection, în Saunders D. (ed). New approaches to employee management. JAI Press Schuler, H. (1989) Construct validity of a multi-model employment review, în Fallon B.J., Pfister H.P., Brebner, J. (eds). Advances in industrial and organizational psychology. New York, North Holland Silvester, J, Anderson, N, Haddleton E, Gibb A. (2000). A cross modal comparison of telephoned and face
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
unui test psihologic, deoarece un test este valid dacă măsoară ceea ce-și propune și nu altceva. Pentru a aprecia acest lucru există patru forme de validitate: validitatea de fațadă, validitatea de conținut, validitatea relativă la criteriu și validitatea de construct (Neuman, 1997). Prima dintre ele, are un caracter subiectiv, vizând gradul în care comunitatea științifică este dispusă să accepte o anumită probă ca test de măsurare a unui construct. De aceea, ea nu apare menționată în multe publicații, acestea rezumându
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
fațadă, validitatea de conținut, validitatea relativă la criteriu și validitatea de construct (Neuman, 1997). Prima dintre ele, are un caracter subiectiv, vizând gradul în care comunitatea științifică este dispusă să accepte o anumită probă ca test de măsurare a unui construct. De aceea, ea nu apare menționată în multe publicații, acestea rezumându-se la a discuta doar ultimele trei (Bryant, 2000). Atât aspectele de validitate cât și cele de fidelitate vor fi mai bine înțelese apelând la următorul exemplu ipotetic. Șeful
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
neasumarea responsabilității personale). În final, ați constituit un set de 45 de itemi, câte 15 pentru fiecare scală în parte. 5.1.2.1. Validitatea de conținut este îndeplinită dacă un test conține itemi care vizează toate aspectele incluse în constructul vehiculat. De pildă, dacă toți itemii formulați măsoară doar impulsivitatea, proba respectivă nu poate fi validă pentru a aprecia tendința de a încălca regulile, deoarece nu există o suprapunere între cele două concepte. Ținând cont că au fost incluși câte
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
proba realizată are o validitate de conținut doar în comparație cu prima teorie, dar nu și cu a doua. 5.1.2.2. Validitatea relativă la criteriu așa cum rezultă și din titulatură, utilizează un criteriu extern cunoscut ca un reprezentant fidel al constructului urmărit. Cu alte cuvinte, se compară noul instrument cu alte modalități de evaluare existente deja și care sunt percepute ca măsurători fidele ale constructului. Există mai multe strategii de acțiune pentru a demonstra validitatea relativă la criteriu. Una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
criteriu așa cum rezultă și din titulatură, utilizează un criteriu extern cunoscut ca un reprezentant fidel al constructului urmărit. Cu alte cuvinte, se compară noul instrument cu alte modalități de evaluare existente deja și care sunt percepute ca măsurători fidele ale constructului. Există mai multe strategii de acțiune pentru a demonstra validitatea relativă la criteriu. Una dintre cele mai cunoscute forme este validitatea predictivă. Aceasta presupune urmărirea în timp a subiecților testați. Prin analiza de regresie se poate stabili apoi în ce măsură persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Vom putea spune că proba noastră are validitate retrospectivă dacă persoanele care au obținut rezultate ridicate la testul nostru sunt și cele care au săvârșit cele mai multe abateri de la regulamentul de ordine interioară, spre exemplu. 5.1.2.3. Validitatea de construct urmărește în ce măsură structura rezultatelor obținute prin proba respectivă corespunde inferențelor teoretice respective, obținute prin alte probe psihologice. Aceasta poate fi făcută prin două strategii complementare: validitatea convergentă și validitatea divergentă. O metodă complexă de testare simultană a ambelor forme este
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
prin două strategii complementare: validitatea convergentă și validitatea divergentă. O metodă complexă de testare simultană a ambelor forme este matricea multi-trăsături - multi-metode, ce apelează la analiza factorială confirmatorie. Mai simplă este estimarea distinctă a celor două strategii ale validității de construct. De exemplu, testul are validitate convergentă dacă estimează corect relația dintre două constructe teoretice, cum ar fi corelația pozitivă între tendința de a încălca regulile și riscul de a suferi accidente de muncă. Proba va trebui să coreleze la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
testare simultană a ambelor forme este matricea multi-trăsături - multi-metode, ce apelează la analiza factorială confirmatorie. Mai simplă este estimarea distinctă a celor două strategii ale validității de construct. De exemplu, testul are validitate convergentă dacă estimează corect relația dintre două constructe teoretice, cum ar fi corelația pozitivă între tendința de a încălca regulile și riscul de a suferi accidente de muncă. Proba va trebui să coreleze la nivelul estimat cu acest construct, astfel încât persoanele care au suferit mai frecvent accidente de
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
are validitate convergentă dacă estimează corect relația dintre două constructe teoretice, cum ar fi corelația pozitivă între tendința de a încălca regulile și riscul de a suferi accidente de muncă. Proba va trebui să coreleze la nivelul estimat cu acest construct, astfel încât persoanele care au suferit mai frecvent accidente de muncă să fie și cele care au obținut scoruri mai mari la proba de evaluare a tendinței de încălcare a regulilor. Mai mult, între scalele acesteia, cele care afectează cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
cu teste ce măsoară concepte apropiate dar distincte, cum ar fi tendința de a comite accidente de muncă sau atitudinea față de birocrație. Pentru a afirma că proba dispune de o validitate divergentă ea trebuie să coreleze cu probele ce măsoară constructe apropiate dar distincte, însă intensitatea acestei legături trebuie să fie mai mică decât relația dintre proba în cauză și alte probe care măsoară tot tendința de încălcare a regulilor. Prin urmare, pentru a afirma că o probă este validă este
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
nevoie de a aplica proba de cel puțin două ori, la intervale de timp diferite. Tot ceea ce arată α Cronbach este doar consistența internă a probei, adică în ce măsură itemii care stau la baza probei măsoară toți, cu intensitate aproximativ egală, constructul dorit. 5.1.2.5. Sensibilitatea testului. Chiar dacă o probă are validitate și fidelitate ridicată, cu alte cuvinte, dacă ne putem încrede că rezultatele obținute măsoară corect variabila de interes, o probă psihologică mai trebuie să dovedească o bună sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
în organizație Implică un evaluator calificat, obiectiv și neinfluențat de organizație Evaluează un set redus de abilități și comportamente. Măsoară un set standard și larg de trăsături, abilități și caracteristici Este ghidat de opinii personale Este ghidat de teorii și constructe psihologice 5.2. Conduita psihologului în examinările psihologice Conduita psihologului industrial sau a celui organizațional nu diferă prea mult de cerințele comportamentale adresate psihologilor din alte domenii. Bogathy (2002) oferă o excelentă sinteză a principalelor aspecte ale atitudinii și conduitei
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
dezvoltat modele de evaluare a performanțelor. Înainte de anii 1970 aceste modele au fost mai puțin prezente, ele concentrându-se mai mult asupra identificării factorilor care influențează rezultatele evaluării (Murphy, Cleveland, 1995 apud Pitariu, 2000), respectiv problema măsurării criteriului și înțelegerea constructului măsurat de acesta. Astfel, în anii 1960 a fost dezbătută problema modelului criteriului compozit versus modelul criteriului multiplu. La începutul anilor 1970, Campbell, Dunnette, Lawler și Weick au elaborat modelul criteriului general iar, în 1973, James a propus modelul criteriului
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]