1,915 matches
-
mijlocirea unor forțe de înălțare", prin dezvoltarea unei "sensibilități verticale".22 Poetul romantic "provoacă muntele" sau este, adesea, provocat: se dezvoltă din această relație a "complexului Atlas" o "conștiință a imensității" care-l transformă pe poet într-un "erou al contemplării".23 "Erou" pentru că rezistă, traversează flăcările și cenușile viziunilor sale. Forța viziunilor cosmice eminesciene nu stă în provocarea muntelui, ca "vânător de Dumnezeu", precum la F. Nietzsche. Dimpotrivă, drumul inițiatic al magului eminescian este diferit și față de basmele românești: nu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
planare, mai degrabă acel "complex spectacular" pe care Charles Baudonim îl decelează la V. Hugo, mai degrabă un complex de imaginație precum la Xavier de Maistre: "imensitatea și eternitatea sunt la ordinele mele".24 M. Eminescu este mai aproape de o contemplare aproape religioasă a imensității și varietății "chaosului": Și răsfirați în spațiu îngerii duceau în poale / A luminilor adânce și blânde rugăciuni / Și întinzând în vânturi aripele regale / L-a lumii trepte-albastre le duc și le depun." (Povestea magului ...). El ar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
întinzând în vânturi aripele regale / L-a lumii trepte-albastre le duc și le depun." (Povestea magului ...). El ar putea semna acele tablouri uraniene așa precum Goya își semna tablourile: "Am văzut cu ochii mei". În fond, după cum spune Marian Popa, contemplarea e "un act solitar". După Bernardin de Saint-Pierre (care distinge "vederea de pasăre" din vârful munților și "vederi ale omului" pe cele din fundul văilor) criticul notează: "O perspectivă strivește și alta eliberează, printr-o contemplație echivalentă în dispersiunea până la
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vederea de pasăre" din vârful munților și "vederi ale omului" pe cele din fundul văilor) criticul notează: "O perspectivă strivește și alta eliberează, printr-o contemplație echivalentă în dispersiunea până la atomizare sau cu ruga, care e concentrare absolută".25 În contemplarea eminesciană a "surelor văi de chaos" e o privire suverană 26 pe care doar lumina o poate da. Tablourile înfățișate de poet sunt jocuri de oglinzi ale luminii. Privirea poate triumfa doar în lumină: ne spune încă vechiul text al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Paolo Santarcangeli (Cartea labirinturilor, II, Ed. Meridiane, 1974), "în fundul labirintului este așezată deseori o oglindă", iar omul ajuns la sfârșitul călătoriei sale "descoperă că ultimul mister al căutării sale, "Deus absconditus" sau monstrul, este el însuși". Tulburătoare este imaginea acestei contemplări a regelui Tlà: "oglinda singură se-ncreți ca suprafața unui lac", "glasuri se certau în fundul ei cu sfada valurilor... chiot și plâns, țârâit, urlet" din care se ridică peste tot râsul necruțător, de care se vor teme călugării lui Umberto
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de Beaujolais...). Luvru. Sala Giocondei. Nu-i voie de fotografiat, dar blițurile spintecă scurt de sub mîneci, de sub chimonouri, burnuzuri, foiala continentelor e înmărmuritoare, nu se-aude-o vorbă, doar respirația... Te afli într-un cîmp electric. Nu-ți dai seama ce se-ntîmplă. Contemplare? Fie ea și extatică? Nu. E un halucinant fetiș. 28 decembrie Pe un perete al atelierului peretele cu "relicve" -, o fotografie cu Piața Unirii la începutul secolului. Și încă una, cu strada Grigore Ghica V.V. din Dorohoi, părînd a fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tineri, fete și băieți de-o fascinantă eleganță biologică? De unde? Din ce săli de măiestrie i-a adus aici, pe venerata scenă, bunul meu elf? Dauritele loje, stalurile, balcoanele, pasajele. Pline de lumea bună și tînără a orașului. E o contemplare gravă, tensionată. Ce seară purificatoare ne dăruiește inspiratul regizor-balerin! Aștept căderea cortinei, să merg la el, acolo, în loja de unde urmărește cu ochi de erete scena și să-i spun că pe stradă totul e-n regulă. Că cei doi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o dată cu notorietatea "aventurierului". Capodoperă, desigur, dar nu mai puțin expusă interpretărilor neconstrînse de... "imunitatea" piesei de geniu. Ce vede ochiul nostru cîrcotaș în pînza francezului autoexilat? Vede cum formele sînt neîndurător de nete, de nemilos delimitate, decupate chiar, agresînd întrucîtva contemplarea. Mai vede cum, vai, albul văros al bonetelor carmelite, în care își fac loc și reflexe, oroare! de albastru metalic, stă strident lîngă marea pată de roșu pe care se desfășoară lupta lui Iacov cu îngerul. Ce ar fi spus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Întîlnire cu Baba, la Dalles. Urmăream, la distanță, lucrările unei Bienale din anii '70. Deși aș fi dorit atît de mult să-l salut pe marele pictor, să-l revăd, mi-am dat seama că mă evită, concentrîndu-se, ritos, în contemplarea lucrărilor. Am și găsit brusc explicația animozității: publicasem în "Cronica" un text amuzat, poate prea amuzat, "Taci cu baba!", despre maestru și învățăceii săi, atît de părintește răzgîiați de acesta. Știam că-i ajunsese, prin aceiași răzgîiați discipoli, la atelier
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar exista convingerea că pictura sa e una de indubitabilă calitate, atunci agresivitatea cu care, periodic, îmi "cere părerea", m-ar indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale Domnului numită suav climat supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa aflată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
E frumos!". Bine,veți zice, și ce-i cu asta, ce e rău în ce a povestit Alain? Dacă n-ar fi vorba de spiritualul Alain, atunci relatarea acestui început ne-ar putea produce o impresie penibilă, asemănătoare, să zicem, "contemplării" unei vitrine cu suveniruri. E posibil, oare, de plecat într-o direcție atît de spinoasă de la un astfel de debut? ce garanții de calitate ne poate oferi o exegeză atunci cînd inițierea se consumă atît de precar? Nici una. Să ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în Hăul cel de jos, O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător, Întins peste nemărginire, se nalță-n fiori aprigi, tăcut îi este glasul, În tristă contemplare întinzîndu-se din Miazănoapte-n Miazăzi 175 În mare putere. În juru-i, Los roțile-i bubuitoare Și le rostogoli-nfuriat dintr-un cuptor în altul, veghind cu sîrg Contemplativa grozăvie înfricoșată-n disprețuitoarea-i sfera, Înfricoșata de rece contagioasă nebunie; în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte: Se răsucesc fără odihnă pe paturi ale suferinței; în ale creierului lor străfunduri Simțind cum scrîșnesc Rotile, se nalta, scriu amarele cuvinte 820 Ale Filosofiei Aspre și pîinea cunoștinței o frămînta cu lacrimi și cu gemete. Acestfel sînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zero", care se află absolut peste tot unde există spațiu). După Blake, așadar, aceasta "energie zero" este un "foc lăuntric" care produce efectul de imponderabilitate (de suspendare). 317 (IX, 297) îngerii o cercetează: Study poate fi tradus și prin "meditare, contemplare, cugetare adîncă". 318 (IX, 301) Tigrii din codri, iar leii din nisipoasele pustiuri: Referire la cei patru Zoa: Caii (Urizen), Taurii (Luvah), Tigrii (Luvah/ Los/ Urizen), Lei (Los/ Luvah/ Urizen). 319 (IX, 308) Caii cei Veșnici (Eternal horses): Animale ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o „artă a răsucirii” ființei umane, Încătușată În lanțurile ignoranței, către „strălucirea focului” din afara peșterii, către imperiul valorilor absolute. Domeniul deschis vederii e asemănător cu locuința-Închisoare, lumina focului din ea cu puterea soarelui. Iar dacă ai socoti urcușul și contemplarea lumii de sus ca reprezentând suișul sufletului către locul inteligibilului, ai Înțelege bine ceea ce nădăjduiam să spun... Opiniile mele Însă acestea sunt, și anume că, În domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, că ea este anevoie de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
arta cinetică, filosofia de tip „romantic” și fulgurația deconstructivistă a metafizicii contemporane - toate acestea demostrează o nouă poziționare față de ceea ce presupune trecerea fulgerătoare a clipei. Timpul omului actual este din ce În ce mai „desfigurat”, parcelat și expus disipării. Experiența așteptării, a răgazului, a contemplării sau a ocultării duratei au intrat Într-o perioadă de recul. Credem că e nevoie de o educație pentru o raportare Înțeleaptă față de temporalitate, În cadrul căreia evenimențialul să se conexeze inteligent cu stabilul, rapiditatea analizelor să se concilieze cu ponderarea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ne construim noi înșine, în mod activ, imaginea despre lume, „fabricând” diverse fapte și comitem anumite greșeli în receptarea realității sociale. În finalul capitolului, se încearcă o explicație a felului în care „colaborează emoțiile cu procesele de cunoaștere în cursul contemplării lumii sociale” și în felul în care reacționăm față de această lume. Capitolul al patrulea al lucrării, intitulat „Atitudini și comportamente”, debutează cu explicarea noțiunii de „atitudine” și modalitățile prin care se pot forma atitudinile; este realizată apoi, atât o analiză
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
rănesc conveniențele, ceea ce pentru un gentleman e inacceptabil ș...ț”1. ProustMarcel Proust (1871-1922). Într-o ciornă la În căutarea timpului pierdut (citată de Roger Kempf), Proust meditează la destinul lui Brummell dintr-un unghi neașteptat. Prilejul i-l oferă contemplarea marilor doamne atinse de decrepitudine. Prin analogie, se gândește la decăderea lui Brummell. Cum poți fi dandy În esență câtă vreme, la un moment dat, ai Încetat să mai fii dandy? „Din clipa În care Brummell, decavat, Într-un mic
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
delegate de ceilalți. Narcis și Robinson Crusoe: iluzia romantică a insularității sub semnul oglinzii. Vanitate a unui subiect imaginar, a diferenței absolute. Unde este adevărata solitudine?”2. Deși conștient de această capcană, dandy-ul nu contenește a se adânci În contemplarea propriului spectacol, străduindu-se din răsputeri să fie unic, de neimitat, mereu distant, mereu provocator. Nimic mai riscant pentru o condamnare la singurătate. Un risc asumat Însă cu voluptate. Dar despre ce tip de solitudine ar fi vorba În cazul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandy-lor, așa cum Îi dezvăluie relația cu acest tip de femeie. Bărbați fragilizați psihic Încă din copilărie, cu tați strivitori sau absenți, cu mame posesiv-dominatoare, hipersensibili, complexați, devirilizați sau având oroare de formele vitalității, sublimându-și energia În creație sau În contemplarea estetică, nevrozați, blocați sexual sau invertiți, misogini sau doar spernogini, ei sunt Într-o continuă criză de creștere, Într-o continuă nevoie de confirmare publică 2. Așa se Întâmplă că duelul ca Înfruntare armată din vechile povești lasă loc În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bibliografice: Marcel Pop-Corniș, Vă prezentăm un tânăr poet: Simona-Grazia Dima, O, 1980, 29; Ioan Holban, Simona-Grazia Dima, „Ecuație liniștită”, CL, 1986, 11; Marin Mincu, Două poete, RL, 1987, 2; Adrian Dinu Rachieru, În paradisul conceptelor, AST, 1987, 7; Daniel Vighi, Contemplarea esențelor, „Forum studențesc”, 1988, 1-2; Mircea Mihăieș, Turneul candidaților, O, 1990, 5; Coșovei, Pornind, 175-178; Ruja, Parte, I, 317-318, II, 169-175; Ștefan Borbély, Ecuații mici, liniștite, PSS, 1997, 10; Cornel Ungureanu, Simona-Grazia și paradisurile poeziei, O, 1998, 2; Mircea Bârsilă
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
ardă-ne rugul./ Aducerile aminte să-și are plugul./ Facă-se cerul tămâie, azurul sineală/ Și inima îndoială.” Volumul Vorbele vântului (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) construiește un univers imaginar dominat de arbori, ape, pietre și păsări, a căror contemplare simpatetică devine sursa unui vitalism molipsitor, a unei bucurii de a trăi născută din conștiința identității originare dintre om și natura înconjurătoare. Expresia lirică a acestui sentiment de comuniune mistică universală este amestecul imaginarului cu realul, în care regnurile și
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un emul al lui Heredia sau al lui Rostand. Această dominantă, flancată de contemplarea sarcastică a vieții, asigură poeziei sale o notă de particulară subtilitate și își găsește rezolvarea cea mai potrivită în procustiana formă a sonetului. Infirmitatea, care îi interzice reconsiderarea cuvântului scris, îl obligă pe C. la o cizelare mentală aproape desăvârșită
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
armonii intersectate, reprezentări abstracte aruncă punți spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent în tematică, dar cu deosebire în rigoarea clasică a exprimării. Sonetele se rânduiesc într-o originală arhitectonică a tăcerii, în interiorul căreia se oficiază sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care poate declanșa emoții cerebrale, nu doar emoții estetice. Consecvent în cultivarea formei fixe a sonetului, C. așază pe creația sa o tușă aristocratică, autodefinită prin echilibru, eleganță și rigoare. Între tumultul
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
reacția subiectivă. Totuși, pe alocuri, aceasta răzbate la suprafață, mai ales în fața stihiilor naturii și a genunii timpului, devenind mai frecventă în partea a doua a călătoriei, unde se renunță la călăuzele prestigioase. Mai atent la mișcările interioare iscate de contemplarea peisajului indian, mai personal în reflexia colorată de scepticism, C. prinde acum câte ceva și din spectacolul uman. Din „misiunea” ce-l însoțește pe prințul Carol se conturează bine „doctorul Ali” și „polițistul” C., iar dintre ocazionalii tovarăși de drum - un
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]