1,290 matches
-
individualizatoare>>"208, partea a doua a aserțiunii lui Riedel și mai ales explicația oferită de el ni se par însă cel puțin discutabile. Autorul susține că științele spiritului "își pierd legătura cu acțiunea" și că ele păstrează un caracter pur "contemplativ", întrucât, pe de o parte, "<<se înstrăinează>> metodologic de domeniul lor obiectual", iar pe de altă parte, "se emancipează de valori" în virtutea unui postulat pozitivist. De aici, Riedel trage concluzia eronată că ele apar ca "indiferente față de stările de lucruri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cercetate" și "nu mai sunt întreprinse ca mijloc al înțelegerii hermeneutic-practice", ci "devin scop"209. Considerăm că asemenea aprecieri își păstrează valabilitatea cel mult atâta timp cât științele spiritului rămân în zona de interferență cu științele naturii, acolo unde se manifestă realmente "contemplativ" (în acest sens vezi supra trimiterile la "pasivitatea" caracteristică pozitiviștilor). Din momentul în care ele devin însă "comprehensive" nu mai poate fi vorba nici despre "o înstrăinare metodologică de domeniul lor obiectual" (pentru Verstehen avem nevoie de Einfühlung, așa cum vom
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o relație lăuntrică a experienței de viață cu imaginea lumii, o relație din care poate fi dedus în permanență un ideal de viață". Ea apare ca o proiecție asupra lumii, o interpretare subiectivă și fatalmente unilaterală, un demers prin excelență contemplativ, căci "utilizarea numelui de Weltanschauung în legătură cu o plăsmuire spirituală care include cunoașterea lumii, idealul, stabilirea aspectului normativ și determinarea scopului suprem se justifică prin faptul că ea nu admite niciodată intenția de a săvîrși anumite fapte și, prin urmare, nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
193): "Fiindcă am recunoscut în principiu că evoluția umană este caracterizată mai ales printr-o influență mereu crescândă a vieții speculative asupra vieții active, deși aceasta păstrează fără încetare ascendentul efectiv, ar fi desigur contradictoriu de a presupune că partea contemplativă a omului trebuie să fie totodeauna lipsită de o cultură proprie și de o direcție independentă în starea socială unde inteligența va avea cel mai mare avânt, obișnuit chiar în sânul claselor inferioare, în timp ce această separație a existat în mod
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
teoretică a prozatorului. Teoretică, speculativă, formulată totuși într-o rostire eficientă, psihoterapeutică, reflex al idealului de optimizare umană. O amplă, emoționantă și documentată prezentare în cunoștință de cauză face Vasile Andru "Rugului aprins", detaliind persecuția, prigoana, patimile și martiriul grupului contemplativ de rezistență anticomunistă "Rugul aprins", în frunte cu Sandu Tudor (alias Alexandru Teodorescu, gazetar și poet), din 1948 devenit monahul Agaton la mânăstirea Antim. Jurnalul de cărți înregistrează la capitolul "mărturisiri" proza lui Paul Goma, iar pe Dumitru Țepeneg îl
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Enigel "lapona mică, liniștită"; incompatibilitate, sens transcendental amintind de Luceafărul eminescian (Riga Crypto și lapona Enigel); simboluri mitice barbiene; soarele ("cu cămările lui"), nunta (revigorare ciclică a lumii), oglinda (dramă a conștiinței), munte, cer, raze, muzici; un univers dedramatizat, pur contemplativ. Depărtarea de descriptiv și apelul la simboluri se constată încă din poemele parnasiene (Lava, Copacul, Banchizele). Panteism înseamnă în opera lui Barbu, coborâre în teluric (Panteism). Atras și de filosofia lui Nietzsche, poetul consideră că relația dintre poezie și geometrie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
născut într-un Humulești mistic, despărțit de Târgu-Neamț, de "Ozana cea frumos curgătoare". În acest spațiu al Amintirilor din copilărie se mișcă Nică, un "copil năzdrăvan", contemplând Ozana, dumbrăvile, clăcile, țarinile, horele, rudele, lumea satului. Aici are loc un "popas contemplativ" (T. Vianu) al adultului care evocă universul copilăriei, satul natal: "sat mare și vesel, împărțit în trei părți care se țin tot de una: vatra Satului, Delenii și Bejenii". Era un sat vechi răzășesc, cu gospodari tot unul și unul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rece în plan afectiv, reacție explicabilă în linia filosofiei ataraxiei (renunțării) stoice. În viziunea schopenhaueriană, omul de geniu se izolează în lumea lui: "Hyperion are trăsăturile proprii titanului și geniului, în opera lui Eminescu" (D. Popovici). El este un spirit contemplativ și titan, prin acțiune: "Luceafărul e tipicul geniu al romanticilor... Geniile sunt solitare, neliniștite" ( G. Călinescu); care e mai presus de spațiu și timp (în spirit kantian). Luceafărul e un mit liric romantic prin valorificarea motivului Zburătorului, prin ceremonialul erotic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
geniul are atribute excepționale, așa cum rezultă din construcțiile emblematice: a) steaua singurătății; b) nepăsarea tristă; c) regăsirea sinelui. Poetul apare într-o atmosferă romantică, înfășurat într-o "mantă" (ieșirea din contingent pe calea visului și a reveriei), cu o privire contemplativă (transfigurarea realului), dorind să-și trăiască moartea prin iubire și prin suferință. Încercând o purificare prin ardere (prin iubire), poetul speră într-o renaștere a sinelui, în redobândirea identității veșnice, dar și în recuperarea "nepăsării triste" și în "regăsirea sinelui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sine și cunoaște sensul destinului său. Verbul la modul conjunctiv "să-nvăț" arată posibilul, realizabilul în timpul cunoașterii de sine. Imaginându-și că este "pururi tânăr", "poetul umblă înfășurat în mantă", care exprimă abstragerea din contingent, pe calea "visului romantic". Ochii contemplativi caută "steaua singurărății", transfigurând rolul în planul cotidian, profan și sacru. Sugerând ipostaza romantică a trăirii sentimentului în plan superior, printr-o iubire nepământeană, versurile " Ochii mei nălțam visători la steaua/ Singurătății", reliefează atitudinea contemplativă a poetului (Strofa I). Acesta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe calea "visului romantic". Ochii contemplativi caută "steaua singurărății", transfigurând rolul în planul cotidian, profan și sacru. Sugerând ipostaza romantică a trăirii sentimentului în plan superior, printr-o iubire nepământeană, versurile " Ochii mei nălțam visători la steaua/ Singurătății", reliefează atitudinea contemplativă a poetului (Strofa I). Acesta trăiește viața ca suferință, conștient de efemeritatea omului: "Până-n fund băui voluptatea morții/ Neîndurătoare". Voluptatea iubirii devine voluptatea morții, marcată de repaos, atunci când suferința e "dureros de dulce". Mistuit de patima erotică, poetul trăiește intens
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rău și ce e bine". Privită ca un teatru, viața este înșelătoare, dar înțeleptul contemplă detașat și înțelege din jocul actorilor "ce e rău și ce e bine" (Strofa a patra). Poetul acceptă această atmosferă carnavalescă, se consideră un spectator contemplativ și stoic, se detașează de mascarada lumii, orientându-se după propriul cod de morală. Aspirând la o liniște absolută a spiritului, acesta comentează o maximă despre timpul ireversibil pentru om, cu întâmplări nesemnificative, trecătoare: "Multe trec pe dinainte, / În auz
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
caracterizate prin desen sobru, vervă caricaturistă, medalion, portret, schiță sumară (Pompiliu Constantinescu). În Titu Maiorescu și posteritatea lui critică, E. Lovinescu se dovedește a fi un bun istoric, psiholog și monografist. El a trecut de la faza militantă la o fază contemplativă, a cotinuat spiritul maiorescian prin disocierea valorilor etice, etnice și politice de valoarea estetică. În critica sa, el pornea de la gust, nu de la principii. Relativismul i-a permis o acceptare a tuturor școlilor literare. Nu a admis o estetică dogmatică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Sentimentul durează numai "o secundă, o secundă", are conotații cromatice, "el avea roșcată fundă". În strofa a IV-a, poetul constată trecerea iubirii întâmplătoare ("mai rămâi cu mersul tău"), fără a simți emoție sau bucurie. Din ultima strofă desprindem atitudinea contemplativă ("Stau întins și lung și zic") a poetului care se rezumă la o viziune exterioară a iubirii pe care o persiflează. Nichita Stănescu a parodiat, în acest text, poezia clasică, limbajul voit convențional al liricii galante, împrumutând ceva din ritmul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
roluri imaginare, convertirea ficționalului în realitate și a realității în ficțiune. Structurată în două părți și având ca temă centrală limitarea cunoașterii umane, Elegia a zecea exprimă suferința poetului, în lipsa unui organ total care să-i asigure cunoașterea absolută. Eul contemplativ ajunge să se autocontemple și constată că simțurile sale deformează realitatea. Cunoașterea senzorială este incompletă deoarece simțurile acționează separat și nu pot oferi o cunoaștere totală: "vine vederea mai întâi, apoi pauză"; "vine mirosul, apoi liniște", " apoi gustul", "vibrația umedă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Fanny este un personaj care are puține de spus, reacționează puternic, insă discret. Fanny Price, așa cum a fost creată de Jane Austen, este un personaj interesant deoarece vioiciunea ei se manifestă la nivelul gândirii 14; Fanny este o fire serioasă, contemplativa, profundă, gânditoare și meditează asupra tuturor situațiilor cu care se confruntă pe parcursul românului. Ea pare să aibă capacitatea de a judeca cu corectitudine orice personaj sau situație. Problemă cu care se confruntă este cum să judece corect și să își
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
că instanța divină veghează, implacabil, la faptele omului, Cioran nu invocă un Dumnezeu absent, ci unul prezent, prin invective de o îndrăzneala extremă. Cioran îi provoacă pe oameni, isi provoacă țară, pe Dumnezeu, el iese din starea de pasivitate specifică contemplativului, ca să incendieze universul cu prețul propriei liniști. Vede în religie, ca și Henri Bergson, o modalitate de luptă a omului contra unei inteligente superioare, "o reacție defensivă a naturii împotriva puterii dizolvante a inteligenței"49. Cioran îl avertizează pe om
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
e tot ce avem mai concret"87. Cioran da dimensiune metafizica conceptului de nenoroc, de "cel născut sub semne rele", existent deja în legendele populare românești, unde unii sunt de la naștere "fără de stea". Uitându-se cu detașare esențială pentru un contemplativ la neprevăzutul vieții, oscilând între "blestemul de a se fi născut" și "viciul de a trăi", Cioran a depins toată viața de biologicul din el, recunoscând că nimic nu e mai misterios decât destinul unui corp, căci depindem de trup
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Bruno, si Fernando Vidal, insă Bruno este produsul sentimentelor mele celor mai bune, iar din astea am mai puține."11 Acest aspect al bunătății ființei umane îl vor întruchipa personaje că Bruno Bassán și Martín del Castillo, ființe bucolice și contemplative, neliniștite, pentru că sentimentele lor sunt complexe, dar și pentru că trăiesc într-o lume crudă, guvernată de sisteme frigide. Ființe solitare, retrase, timide, nesigure și îndoite, deosebit de sensibile și afective, "care vin pe lume încărcate de iubire", insă destinate să sufere
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Octav Băncilă și unul pentru domnul profesor Ștefan Dimitrescu, lăsându-se ―libertatea elevilor ca să aleagă.4. Mihai Cămăruț a optat pentru clasa lui Octav Băncilă. Alegerea sa de atunci ni se pare acum, după trecerea anilor, surprinzătoare. Temperament ponderat, spirit contemplativ și meditativ, prin toata ființa sa, el era mult mai apropiat de personalitatea lui Ștefan Dimitrescu, de acest om discret și profund interiorizat, înzestrat cu o fire echilibrată și riguros ordonată. Dar nu numai între oamenii Ștefan Dimitrescu și Mihai
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
candori, de încântări și duioșii, ―cu neașteptate siluete care apar, fantastice, într-un fel de negură a povestirilor sadoveniene. În asemenea plăsmuiri, natura pare cuprinsă de o somnolență molatică și visătoare, respirând calmă și adâncită în sine însăși sub privirile contemplative ale artistului, el însuși abandonându-se visărilor în prezența ei și într-o caldă comuniune cu ea. Mai ales peisajele estivale și autumnale - Livadă la Humărie, Peisaj la Repedea, Pe coasta Runcii, Dealul Humăriei, Peisaj de vară, Lunca Siretului, din
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
evenimentelor, fiind reluată și redimensionată dintr-o perspectivă ulterioară. Astfel că putem citi, în cazul ambelor romane, o încercare de a reface pașii unei experiențe esențiale, din dorința unei înțelegeri superioare, a unei reale cunoașteri pe care numai o situare contemplativă o poate permite. Diferențele sunt generate de gradul de implicare în evenimentul transcris, de intensitatea celui care refigurează evenimentele. Perspectiva temporală ulterioară din textul blecherian se desprinde din ,,memoria vie", ,,personală", în care uitarea nu a intervenit. Uitarea, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ale descompunerii, guvernează de la atom pînă la om toate fenomenele temporale și devin o dată cu animalizarea legile vieții și ale morții. Cuprinse de uimire în fața misterului de nepătruns a tot ce există, științele vieții, copleșite de emoție și apte de observație contemplativă (și nu numai intelectuală), vor putea sesiza misterul pînă în amănuntele de o finețe incredibilă ale organizării lui, pe care ele le observă cu ajutorul splendidului instrument creat pentru ele de precizia științei fizicii. Ele se vor minuna poate între alte
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că repudierea încă din copilărie a părintelui conturează la maturitate în inconștientul scriitorului figura mitologică a lui Procust. Gheorghe Eminovici nu agreează nici o abatere de la dogmele ferm stabilite de el, idealurile fiilor trebuie să fie conforme cu ale sale. Poetul contemplativ și romantic se plasează la antipodul pragmatismului anchilozat și anchilozant al tatălui. Dromomania, fuga copilului de acasă, asemănătoare în multe privințe cu "dezertarea" fraților Achim, Nilă și Paraschiv Moromete este o rezultantă a tensiunilor dintre tată și fiu, concretizate în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este de fapt un sentimental. Își trăiește poate unica iubire a vieții cu camerista Lidia și nu ezită să se piardă în visul imposibil de a se însura cu tânăra Marcenda, care-i poate fi și fiică. Este un idealist, contemplativ și abulic, dar etic și cu simțul ridicolului, și prin urmare n-are cum să nu se disocieze sarcastic de triumfalismul dictaturii, menit să infesteze o națiune și o Lisabonă, devenită epicentru al unui sinistru carnaval, al mitingurilor de pe stadioane
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]