1,120 matches
-
tăblii. Și la ajutoare sociale i-a pus șefi. Și la certificatele de revoluționari care au fost la Revoluția de la Județeană, pe cine a pus. Nu pe Cangurașu al lui Brandaburlea? Și pădurea cum le-a retrocedat-o la împărțire? Conteni câteva clipe. Ca și cum ar fi socotit ce favoruri și chilipiruri le mai dase Sorin celor de-ai lui Brandaburlea. Se avântă din nou: - Știu eu prea bine ce face Sorinel al nostru la votare! Eu știu, băi, cine a a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu tine să te-aud pentru ultima dată și p’ormă să mor. Măcar împăcarea asta de pă urmă să o mai am de la viața mea care mi-a distrus-o copilul meu mândrit! Îți dai seama Vali, ce-am... Conteni brusc. Își trase de câteva ori adânc respirația. - Tomnea, zici Vali? Nenorocitul ăla care-a fugit la mama dracului?! Păi el a adus toate neazurile astea, dacă zici că s-a întors. Mi-a ghicit Andromanda de el, zău Vali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
până la Biblioteca orășenească. Nu se grăbea, dar nici nu lăsa impresia că merge fără vreo dorință de-a ajunge cât mai grabnic undeva. Când se întâmpla să-l salute cineva sau chiar vreunul încerca să-l abordeze, maestrul nu-și contenea mersul, dar nici nu grăbea pasul. Doar înclina îngăduitor din cap, făcându-i semn aceluia că nu poate, pe moment, să-l asculte, sau să-i adreseze câteva cuvinte de răspuns la salut. De altfel, nu prea erau mulți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le ia, că l-a amenințat Goncea că se ia de capul lui și-l bagă pă el în locul bătrânului, să-l facă martir cu oasele lui de-adevăratelea, dacă tot au prins alde Nisip gust de eroi și martiri. Conteni dintr-o dată. Îl privi parcă speriată: - Îți dai seama?! Și mai întrebi de ce nu ridicăm ochii. Nici la Cer nu mai îndrăznim să ridicăm ochii, că cine știe pe cine vedem că ne privește și ne urmărește și de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
puțin, o furtună năpraznică se dezlănțui afară. Ploaia care începuse prin a cădea în picuri mari și rari, se preschimbă repede într-un adevărat potop. Tot cerul era în flăcări și detunăturile cerești începură a fi asurzitoare. Ploaia nu mai contenea. In ropotul acela monoton... încet-încet, alunecă într-un somn obosit cu vise... După un somn lung și adânc se trezi dintr-un vis... ... Se făcea că, se cățăra, ca alpiniștii, pe coasta unui deal foarte înalt. Se cățăra si tot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele. Se uita la el și nu mai contenea cu plânsul. George era îmbrăcat în costumul pe care trebuia să-l poarte la logodnă. Era așa de frumos, parcă dormea! O femeie o luă ușor de mână și o duse într-o cameră unde se afla mama lui George
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
i se făcea somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spre Ateliere, dricul fu cât pe-aci să intre într-un tramvai, care opri cu greutate. Vatmanul se dădu jos și începu să înjure în gura mare, dar cine îl mai asculta? Se întuneca tot mai mult și goana nu conteni. Ceferiștii atunci ieșiți din schimb întrebau de pe trotuare: - Unde-alergați așa, măi oameni buni? Convoiul fără cruce, străbătând Grivița în galop, le stârnea curiozitatea: - A murit Bică-Jumate... - Aha, cămătarul... - Ăla de-a fost plutonier în armată și s-a pricopsit pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adevărul, oricât de crud ar fi putut fi pentru unii, constituia singura bază pentru o discuție reală, deoarece era de departe varianta mai avantajoasă pentru România decât propaganda de manipulare antiromânească de care erau pline gazetele occidentale, iar televizoarele nu conteneau să transmită imagini și comentarii dintre cele mai sumbre. În același timp, nu puteam ignora instrucțiunile primite și nici materialul de care dispuneam și trebuia prezentat ca atare. M-am referit și la plecarea cetățenilor de etnie germană, arătând că
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
că unii oameni din fabrică se simt prost că trebuie să mă deranjeze tot timpul”, a spus el. „Dar, ca să fiu sincer, mie Îmi place oarecum. Mi se pare stimulant să fiu Înconjurat de câteva persoane care să nu mai contenească cu Întrebările.” L-am Întrebat dacă avea impresia că oamenii care stăteau la rând aveau aceeași senzație. „De ce să nu aibă?”, a fost răspunsul său. „Doar interacționează cu șeful lor.” În aparență, ați tinde să credeți că acest om era
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
o natură, altfel zis, ostilă, poetul poate să se gîndească la o natură În straie de sărbătoare. Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit. Corespondența și versurile nu mai contenesc În elogiile aduse căminului primitor și liniștit. Spiritul voiajor, care este Alecsandri, caută mereu un liman și, cînd Îl află, este cuprins de grija literaturii. O grijă Învinsă Înainte de a deveni o neliniște. Nu aflăm nicăieri, În poeme sau În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
modifică În funcție de orarul universului. Iarna se plînge de frig, primăvara celebrează nunta cosmică: „Însoțirea naturii cu mîndrul soare”. Însă nu totdeauna mesajul latent, spre a vorbi În limbajul psihanalizei, corespunde cu mesajul (limbajul) de suprafață al poemelor. Alecsandri nu mai contenește cu vaietele lui: „cumplita iarnă”, „gerul aspru și sălbatic”, „e un ger amar, cumplit”, „urgie crudă” etc, Însă, dacă trecem de acest prim nivel al versurilor, descoperim că, În profunzimi, se adună imaginile unui anotimp fastuos. Există, În fapt, două
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Elenco trec prin poezia Văcăreștilor. Prestigiul modelului petrarchist este Încă puternic În epocă. Toți poeții noștri vor să aibă o Laura. La 81 de ani, Asachi scrie un sonet de dragoste pe portretul Biancăi, moartă de mult. Conachi, așijderea, nu contenește să plîngă pe Zulnia mult timp după ce Zulnia dispăruse. Poeții vor să-și creeze, astfel, o biografic amoroasă bazată pe o mare, absolută și unică pasiune. „Biografia unei ființe originale, puternic personalizate, fiind adesea creația sa totală și continuă” (Denis
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mă apucasem să p regulez și mai Înainte de aceștia”... (Epitaful sau slujba Înmormîntării domnului nostru Iisus Hristos..., 1846). Va să zică: Începutul nu este niciodată desăvîrșit, dar lucrurile pot fi desăvîrșite prin știință și osteneală. Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de făcut, Însă el, tipograful, poetul, specialistul În cîntările liturgice s-a apucat de versuri, de prelucrări muzicale și cărți de Învățătură: „cu destule osteneli, cu pierdere de odihnă și de somn
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de treabă cântând voioase, fără să se fi amestecat în vreun fel în grijile pe care și le făcea. Din fericire Ponzio rămăsese cu ceilalți, cel puțin putea să-i înduplece pe calomniatorii care, cu siguranță, în acele clipe nu conteneau să-l ponegrească, să-i scoată tot felul de vorbe, fără să pregete a trage concluzia că dacă în mânăstire era impusă o disciplină excesivă, era vina lui Tommaso, cel ce stârnise în chip exagerat bănuielile superiorilor. Prin retragerea lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oaspete. Exgera, își dăduse seama, și corectase subit tirul schimbând povestirea despre propria-i persoană și neputința de a nu recurge la ospeția acelor oameni care putea să fie, dincolo de mizeriile și durerile ce-i năpădeau, și degustătoare. Doamnele nu conteneau să scoată mici strigăte: nu le păsa de starea bieților oameni pe care Tommaso încerca să-i zugrăvească, fără să omită unele considerații amabile și simpatice. Mai curând el devenise obiectul curiozității și pretext de a petrece o seară cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să înțeleagă și, în primul rând, nu sunt în măsură să pătrundă adevărul filosofiei, fie ei apropiați spiritului lor, fie străini de sensibilitatea lor. Se scula de îndată ce se lumina de ziuă și se așeza la masa de scris, fără să contenească truda până la ora prânzului, și imediat după acesta începea din nou. La întâlnirile din faptul serii era de-acum istovit și nu-i mai ardea de glume sau de tainicul lui legământ politic. Dacă vreunul îl provoca, îi răspundea cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
carafa cu vin să le ofere acelor tineri, la fel de osteniți precum fiul său, care nu-și făcuseră decât datoria, după cum primiseră ordinul. Asigurați-l pe Episcop că peste două zile mă voi prezenta în fața Sfinției Sale. Tată și fiu nu mai conteneau să se soarbă parcă din priviri în tăcere; dinaintea vetrei aprinse, pe care fierbea oala cu fasole, aceeași pe care Tommaso o știa de copil, vorbiră de câte-n lună și-n stele, de noii veniți pe lume, de cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Ne dau șoareci de mâncare, iar eu mănânc șoareci. I se striga în cor să tacă. Noaptea era făcută pentru odihnă, să-i scutească de predicile alea, și-așa n-o să-l mai scape nimeni de la moarte. Doar în zori contenea să se agite și să strige, să anatemizeze și să se distragă în predici ce păreau a fi delir. Ceva îi spunea că i se pregătea podiumul de foc pe care, pentru ultima oară, ar fi putut să se înalțe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Era nebun? Doar Dumnezeu știa, sau poate că ei voiau să se substituie judecății lui Dumnezeu? După două zile a fost aruncat într-o celulă, unde temnicerii îl lăsară pe o saltea de paie aproape neagră de ploșnițe, dar nu conteniră să-l spioneze și în timpul nopții. Vedea lumini apărând pe neașteptate, oameni cercetându-i chipul ca să afle dacă mai era viu sau murise; asculta șoapte și își dădea seama că ceva parcă se petrecuse în sufletul acelor jivine ce-i
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
eu sunt așa cum mă vedeți și cum mă vede Dumnezeu. Și tot așa în continuare, vechile întrebări erau puse din nou, mereu aceleași, și învinuirile, și tonul întrebărilor deveneau tot mai amenințător. Nu era lăsat singur nici măcar o clipă, nu conteneau să stea cu ochii pe el. Ca să nu adoarmă făceau exact cum se făcea cu boii, la Stilo, la vremea semănatului. Tommaso se gândi la unii consăteni ce își îmoldeau animalele apăsând cu piciorul pe plug; îi veniră în minte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
câte-o ploicică scurtă de toamnă, țăranii semănau cu strângere de inimă puținul grâu pus deoparte. Căpătă oleacă de putere din acele amintiri, se ridică, își regăsi complet toată puterea și scuipă în direcția acelei mutre în togă ce nu contenea să-l ancheteze: Du-te și trudește pe câmp sub vipia soarelui și sub biciul vântoaselor, și-o să vezi dacă ceea ce întrebi e important. Biserica s-a aranjat doar ca să-și piardă timpul, iar Regele a organizat tribunale numai de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
când era în stare să vorbească, o făcea bucuros cu Tommaso, îi plăcea să-l asculte, dar și să-i povestească despre el, despre satul și copilăria lui. Într-o zi își amintea Tommaso fără să se înșele fiindcă nu contenise nici măcar o clipă să plouă și abia de ajungea o geană de lumină în celulă Carlo începuse să vorbească cum nicicând nu o mai făcuse. La început pomeni de niște întâmplări stranii de la Avellino, omoruri, violuri, magii, după care relată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a prevenit că persecutorii respectivi erau niște vulturi fără scrupule. În octombrie, confirmându-i omului de știință admirația lui, Tommaso a continuat: "Carnea mea n-ar mai rezista la nicio siluire, devenind un înveliș fragil al trupului, totuși nu voi conteni, căci adevărul trebui apărat chiar și cu prețul vieții, dar cel mai important este că a fost cu putință să fie pus în circulație în lumea largă". XVIII Deși fusese reabilitat, Campanella nu se bucura pe lângă ordinele mânăstirești, și în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]