141,120 matches
-
nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc de mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori, cu un câine, și nimeni nu află. implorând, așa, cu genunchii înveliți în
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
București cu suma de 7800 lei, dintre care 1000 lei i-a dat pe drum unui prieten al său, iar restul i-a rămas de cheltuială. Deoarece spusele pungașului nu corespund adevărului, el a fost depus în arest, iar cercetările continuă. Nr. 1483/ marți, 26 februarie Escrocherie La comerciantul Rosenblatt Meier din localitate s-a prezentat săptămâna trecută un anume Iossel Weinrauch, fiul evreului Schmil din Siret, și a cerut 2 lăzi cu lămâi și portocale pentru tatăl său Schmil, un
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
Rosenblatt să-i facă plata celor 2 lăzi cu fructe, escrocul a încercat să se eschiveze sub felurite pretexte. În cele din urmă a fost denunțat poliției, care l-a arestat. Weinrauch stă acum în închisoarea de la poliție. Cercetările polițienești continuă. Nr. 1453/ vineri, 18 ianuarie Furtul de la baia Sofia Elevului de la școala reală sup. ort. Draganiuc Teodosie, domiciliat în str. Română 30, i s-a furat în baia Sofia în ziua de 24 februarie c. de către necunoscuți, un portofel de
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un zumzăit de albine, treceau neînțelese pe lîngă urechile lui Tiberius enervîndu-l. - Zer! Dîrz! Mînz! strigă la nimereală romanul, epuizîndu-și astfel vocabularul dacic. Părțile în litigiu se mai potoliră. Doar un bătrîn continua să mormăie un cuvînt care conținea alăturarea de sunete, absurdă pentru Agillus, "z-d-ă". - Varză! spuse aspru cuceritorul, amintindu-și încă un substantiv. Ceilalți tăcură și femeia începu plîngerea. În chip ciudat, Hunarus era cam stingherit și Agillus îl bănui că
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
o striga Iulia și ea se obișnuise. Învățase și ceva latină, iar Agillus era mulțumit. De aceea fu surprins, într-o zi, s-o vadă foarte îngrijorată și s-o audă adresîndu-i-se în limba ei. Nu pricepea nimic. Dar Dochia-Iulia continua, aproape plîngînd, să-și arate trupul și să strige spre roman un cuvînt dacic: - Barza! Barza!
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
degetelor inima blândă a cerului, marginile ca un praf alb, dantelat ale lucrului rostogolit, în râset, dincolo, până în mierea nopții. Ocean Una sunt cu-acest evreu triestin, evadat cu bunica lui de 75 de ani peste Alpi. A supraviețuit. Modest, continuă afacerea cu tutun a tatălui, apoi strânse o colecție de tablouri, (îl convinse pe Andy Warhol să-l picteze, neîncrezător la-nceput, socotindu-l un burghez înstărit) târziu a vândut-o, spre a cumpăra o alta (acțiune încă mai provocatoare
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Nu putea să spună că era altcineva. Însă avea un zâmbet fermecat, părând să nu mai aibă vreo nemulțumire. În plus, când Nane încercă să-i povestească despre peruchier și despre transformările miraculoase, tatăl lui nici măcar nu-i răspunse, ci continuă să surâdă, aninat de lumea lui invizibilă. în ziua de Crăciun, când zăpada începuse să se topească sub soarele de decembrie, Nane trecu în curtea ospătăriei și-și strigă prietenul. Rață era gătit cu hainele de sărbătoare și pe la marginile
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
n-avea în minte nicio idee deșteaptă, nicio întrebare. Într-o colivie de sârmă se foia un florinte tânăr. "A! vasăzică domnul își dorește să fie mare și frumos, și desigur, bogat", se bucură peruchierul, deși Nane nu spusese nimic. Continua să privească prostește spre bărbatul oacheș, care își răsucise în jurul gâtului o cârpișoară roșie. Bineînțeles că-și dorea să crească repede. Dar mai erau și alte multe lucruri pe care și le dorea. Nici într-un caz nu era ăsta
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
și alte multe lucruri pe care și le dorea. Nici într-un caz nu era ăsta pe primul loc. Nu cumva avea de gând să-l facă și pe el ca pe Rață? Florintele scoase un țipăt mic, iar peruchierul continua să vorbească, înclinându-se din când în când, ca un servitor supus: Se înțelețe, se înțelețe", spuse el, ca și cum ar fi răspuns unei cereri pe care Nane n-o rostise, "n-o să semănați deloc cu el sau cu altțineva..." Din
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de viață nemaivăzute. A mai aruncat o privire de jur-împrejur și, nedând de ceeea ce se aștepta, țopăind zglobiu cu ciomagul de ulm în mână și continuând să rupă îngânat, în voie, crâmpeie de cântece care-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul din marginea apropiată a pădurii de pe panta dealului de la Stutinăvodă. Își pusese în cap s-o lase la vale pe el, prin
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
o anume stinghereală, că din tăietura urâtă ce i-o făcuse în ceafă și care-i apărea adesea în somn, căscându-se ca o prăpastie însângerată, într-adevăr, nu se mai zărea nimic, nici măcar un zbenghi cât unghia. - Vezi, a continuat zmeul cu același glas neînduplecat, rana din ceafă s-a închis, dar cea din suflet va rămâne până-oi muri. Știi ce-ai zis, că am coada și botul de câine? - Da', așa-l ia pe om, câteodată, gura pe
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cină. El știa bine că transportul pe cale aeriană e periculos, doar chiar el le tălmăcise cu o zi în urmă, căci presiunea aerului îi putea provoca hemoragie craniană, iar cu mașina era prea departe. - Nu mai avem bani să rămânem, continuă soțul și starea ei poate stagna săptămâni întregi, de fapt luni la rând! Mă tem să nu-mi pierd slujba, iar copiii au rămas cu o mătușă. Trebuie să plecăm! O să ne îngrijim de Evis acasă. A doua zi vorbiră
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
de plecare, De aranjat la hotel plata, de chemat Salvarea, apoi merseră la doctorul șef să le dea toate documentele spitalizării. - Traduceți, vă rog, familiei: consider că operația a reușit bine, tumoarea a fost îndepărtată complet, creierul curățat. Dacă va continua exercițiile și acasă, există posibilitatea ca pacienta să meargă din nou în aproximativ șase luni. Nu e recomandat nici un fel de efort, să stea întinsă cât mai mult, să ia medicamentele prescrise și să bea multe lichide. - Credeți că își
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
și să sar pe locul din față de lângă el. "Pot să vă las la Colței", mi-a spus. M-am bucurat, fiindcă luând-o la trap prin spatele spitalului, ajungeam ușor la strada Colței tăiată de bulevardul Hristo Botev și continuată de strada Sfinților, iar de acolo nu era mult până acasă în Paleologu. Bancheta din spate rămânând goală, l-am rugat să mai luăm două-trei persoane disperate până în centru, dacă ne fac semn; a fost de acord, și astfel mașina
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
buzele defuncte. 9. Mâna ce scrie nu mai e: cealaltă a urzit slovele cu spaimă și s-a retras în umbra acesteia; pe cea de-a treia-o poartă gândul incendiată în noapte - : cenușa pe lucruri crește și bătălia solitarului continuă: cine pe calea cui vibrează la dâra lucioasă pe care-o-nseamnă trestia însângerată? Trebuie să străbatem diferența. În întreruperea vocilor foșnește golul cu prăbușirile din el; și eul căzând, începe devenirea? 12. Tu aștepți în pragul intrării - fragedă absență
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
pădure. Încercă, nu din cale-afară de convins, să tragă blugii și pulovărul de pe ea, fără să le rupă, chiar fără s-o bruscheze, mă rog, n-avea aplombul kosovarilor. Renunță, nu vroia și gata, împuțit, dar delicat în felul lui. Continuă s-o ducă cu mașina la magazin, dar la sfîrșitul primei săptămîni, cînd Mariana primi în sfîrșit trei sute de șilingi, îi ceru banii pe benzină. După ce că e împuțit, uite că e și zgîrie brînză. Se bucura la banii ei amărîți
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
concert aseară, spun eu uitându-mă direct la tovarășa Zoia. Dar dincoace de zid. Ochii ei de tutun devin de cărbune lucios, mi se par chiar frumoși, și se uită la mine cu o așteptare politicoasă, plăcută - da, și...? Și, continui eu, a venit poliția poporului și ne-a bătut cu bastoanele... tovarășa Zoia. Mi-a părut bine de cunoștință. Și mă îndrept cu valiza către coada avionului. Aleg un scaun în ultimul rând, îmi pun din nou valiza cu prezervative
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
se întâmple nimic grav. Asta e ultima frază pe care mi-a spus-o, înainte să fie dus la spital. O frază matură, de la un puști de treisprezece ani. îmi zâmbește din nou: Nu pot să mai stau cu tine. Continuă să-mi zâmbească, dar zâmbetul i se risipește ca o ceață. închid ochii. Când redeschid ochii, a pierit. Mă uit la țesătura covorului care acoperă culoarul dintre scaune. Zburăm prin furtună, și avionul se zguduie în aer. Pale de vânt
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
venind către mine, fac o tocmeală cu Dumnezeu: dacă sunt al dracului cu el, dar și cu ea -că dacă vine hindusul aici la mine înseamnă că l-a trimis ea, altfel n-are el treabă cu mine - deci, dacă continui să fiu al dracului și arțăgos, mă scapi Doamne, întreg din furtuna asta? Te scap, zice Dumnezeu. Jocul de-a tocmeala cu Dumnezeu l-am inventat cu fratele meu, când eram copii. Hindusul și-a scos ochelarii de soare, și
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
scaunul de lângă Zoia, scăzut, ca un ventriloc. Lucrez direct cu el. Stați jos. După care se îndepărtează cu tava, iar Zoia Ceaușescu spune scăzut, cu un fel de demnitate neagresivă, plăcută: nu te mai pune cu el, n-are rost. Continuă să vorbească, ca să spargă gheața: știu ce s-a întâmplat cu tinerii care ascultau concertul după zid. A scris azi dimineață în ziarele din Vest. Da, eram chiar acolo, îi răspund. După zid. Imi pare rău. Dar îți dai seama
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ori carne de Crăciun, ori un film străin, dar văzut tot la Cinema I. C. Frimu ori la altă păducherniță de pe 6 Martie, ori o primă la salariu. Și viața românilor va rămâne teribilă, și trăibilă. Românul, legat la carul soartei, continuă să tragă carul. Și plictiseala, lipsa, degradarea, munca istovitoare, viața pe treapta cea mai de jos a importanței, erau împrospătate când și când de un pic, un strop, un nițeluș de uman, de plin, de normal! Dar nu se zice
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
cu mâna în fața ochilor Zoiei, simulând o lovitură castratoare. Atunci, cum să scriu despre mine? Ce să scriu? Că am douăzeci și opt de ani, și trei ani din douăzeci și opt e un timp lung? Văd că a pus deoparte țigara și bricheta. Continui cu un fel de inspirație răzbunătoare: când a spus că n-o să intrăm în Cehoslovacia, și parcă a trecut cu limba peste toate rănile din noi... și l-am aclamat toți chiar dacă ne ticăia inima de frică. Eu îmi făceam
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
chiar scobiți. Tatăl meu e un om foarte deosebit, îmi spune fără să ridice glasul. Orice s-ar întâmpla de aici înainte, va rămâne în istorie, și hotărârile pe care le ia sunt dictate de istorie. Iși trage suflarea, și continuă să-mi spună, la fel de scăzut, fiindcă e furioasă, că fără el nimic nu s-ar fi împrimăvărat în România, și dacă lucrurile nu stau chiar bine, asta e fiindcă e înconjurat de material uman inferior și corupt. Deși, orice se
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Din fericire, iadul se potoli și formația începu o bucată lentă. Pe dată, farmazoana se lipi de pieptu-i, cu simțire. Mirosul de parfum scump și sos de subțiori îl izbea la rădăcină. Ministrul rotea privirea peste umărul cam ascuțit. Ringul continua să exale damful său de budă a unui bazar oriental. Îi văzu la o masă pe oamenii săi de încredere. Cel care îi ținea telefoanele mobile, un analfabet ce trăia din trafic de influență, dar se credea și pictor, privea
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
fost ceva vag-supărător, dar nelămurit. La a doua oprire - mai distinct și oarecum jenant. Și doar la următoarele - sigur: orașul, peste tot, în orice colțișor, miroase a, scuzați, urină! Și miroase serios de tot! După masa, luată iarăși în patru, continuăm excursia, doar în trei. N. acuză o indispoziție - e vorba, zice el, de aclimatizare. Și rămâne la hotel. De altfel a fost absent și toată dimineața, n-a pus o singură întrebare, de vreo două ori nici n-a coborât
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]