884 matches
-
an în care va fi avansat la gradul de contraamiral, cât și în primul an de participare a României la marea conflagrație mondială. În anul 1916 a devenit președinte al Comitetului Executiv al Marinei. La data de 1 iunie 1918, contraamiralul Bălescu a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. Deține această înaltă funcție până la 3 noiembrie 1920, când părăsește cadrele active ale marinei cu gradul de viceamiral. Constantin Bălescu a încetat din viață în anul 1929. Cu
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
Mondial, potențialul combativ al României a crescut semnificativ, Marina Militară Română (noua denumire, din anul 1898) beneficiind de trei programe de dotare cu nave și mijloace de navigație. Implicarea conducerii marinei a fost directă în aplicarea acestora. Amintim aici rolul contraamiralului Emanoil Koslinski în implementarea celui de-al treilea program de dotare cu nave de luptă, în cadrul acestuia, în anul 1907, la Galați, fiind lansate patru monitoare și opt vedete fluviale, care au format prima Escadră de Dunăre. În anii Marelui
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
Navelor de Mare. Din data de 25 august 1949, comandorul Emil Grecescu a girat comanda Marinei Militare Române, fiind numit pe funcție prin D.C.F.A. nr. 2739 din 24 iulie 1951. A fost înaintat, la 22 iunie 1951, la gradul de contraamiral prin Prin H.C.M. nr.118/1951. A condus Marina Militară Română până la data de 20 septembrie 1952. Conform Ordinului M.F.A. nr. 6243 din 20 septembrie 1952, contraamiralul Grecescu a fost transferat începând din aceeași dată în funcția de ajutor al
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
24 iulie 1951. A fost înaintat, la 22 iunie 1951, la gradul de contraamiral prin Prin H.C.M. nr.118/1951. A condus Marina Militară Română până la data de 20 septembrie 1952. Conform Ordinului M.F.A. nr. 6243 din 20 septembrie 1952, contraamiralul Grecescu a fost transferat începând din aceeași dată în funcția de ajutor al șefului Marelui Stat Major pentru Marină. Din 13 februarie 1954, a fost detașat în funcția de șef de stat major al Comandamentului pentru Prevenirea Inundațiilor. Contraamiralul Grecescu
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
1952, contraamiralul Grecescu a fost transferat începând din aceeași dată în funcția de ajutor al șefului Marelui Stat Major pentru Marină. Din 13 februarie 1954, a fost detașat în funcția de șef de stat major al Comandamentului pentru Prevenirea Inundațiilor. Contraamiralul Grecescu a fost detașat, în anul 1954, pe timp nelimitat la Consiliul de Miniștri, Biroul Transporturi și Telecomunicații, pentru specialitatea Transporturi Navale. A fost trecut în rezervă la data de 23 octombrie 1956, la vârsta de numai 51 ani. Prin
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997). Prin Decretul nr.519 din 21 octombrie 1996, comandorul Atanasiu a fost înaintat la gradul de contraamiral (cu o stea). În perioada 1 mai 1997 - 1 ianuarie 2002, contraamiralul Traian Atanasiu a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Marinei Militare. În această perioadă, a fost avansat la gradul de viceamiral (prin Decretul nr. 413 / 26
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997). Prin Decretul nr.519 din 21 octombrie 1996, comandorul Atanasiu a fost înaintat la gradul de contraamiral (cu o stea). În perioada 1 mai 1997 - 1 ianuarie 2002, contraamiralul Traian Atanasiu a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Marinei Militare. În această perioadă, a fost avansat la gradul de viceamiral (prin Decretul nr. 413 / 26 noiembrie 1998) și apoi la rangul de viceamiral-comandor (prin Decretul nr.513
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
state majore de mari unități de pe lângă Academia Militară Generală (ian. - iul. 1953) Grade militare: soldat (apr. 1943), caporal (1943), sergent (1945), sergent major (sept. 1945), locotenent comandor (oct. 1949), căpitan de rangul 2 (aug. 1950), căpitan de rangul 1 (1951), contraamiral (2 oct. 1952), în rezervă la 6 mai 1968, viceamiral (r) - 8 mai 1971. Funcții: funcționar de bancă (sept. 1936 - mai 1941), internat politic (mai 1941 - martie 1943), militar în termen la Regimentul de Infanterie marină (apr. - iun. 1943), furier
Florea Diaconu () [Corola-website/Science/307472_a_308801]
-
de 10 mai 1888, colonelul Ioan Murgescu a fost numit pentru a treia oară în funcția de comandant al Corpului Flotilei Române, deținând această funcție până la 1 aprilie 1901, când s-a retras la cerere din marină, cu gradul de contraamiral. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în gradul de comandor. În mai 1898, a fost adoptată Legea de organizare a Marinei Militare, care a avut în vedere evoluțiile ce s-au produs în ultimele decenii în această arma. Noua
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
mai 1898, a fost adoptată Legea de organizare a Marinei Militare, care a avut în vedere evoluțiile ce s-au produs în ultimele decenii în această arma. Noua lege a statuat, pentru prima dată, gradele specifice Marinei Militare: amiral, viceamiral, contraamiral, comandor, capitan comandor, locotenent comandor. În aceasta situație generalul Ion Murgescu a fost trecut printre primii în corpul ofițerilor de marină, gradul de general fiindu-i echivalat cu acela de amiral. La 10 mai 1911 a fost înaintat la gradul
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
(n. 1892; d. 1951) a fost un contraamiral român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. În anul 1943, comandorul a deținut funcția de comandant al Academiei Navale "Mircea cel Bătrân" din Constanța. În același an, a fost numit în funcția de comandant al Comandamentul
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
în subordine detașamentele fluviale Dunărea de Sus, Dunărea de Mijloc, Dunărea de Jos (în total 37 de nave între care se aflau 7 monitoare, precum și un număr de baterii de artilerie, batalioane de infanterie marină, grăniceri). La 26 august 1944, contraamiralul Al. Stoianovici, comandantul Forțelor Fluviale s-a deplasat la Ismail și a s-a întâlnit cu contraamiralul rus Gorșkov, comandantul Forțelor Fluviale Sovietice, pentru a-i cere ca navele de război românești, aflate în zona Tulcei, să fie lăsate să
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
nave între care se aflau 7 monitoare, precum și un număr de baterii de artilerie, batalioane de infanterie marină, grăniceri). La 26 august 1944, contraamiralul Al. Stoianovici, comandantul Forțelor Fluviale s-a deplasat la Ismail și a s-a întâlnit cu contraamiralul rus Gorșkov, comandantul Forțelor Fluviale Sovietice, pentru a-i cere ca navele de război românești, aflate în zona Tulcei, să fie lăsate să treacă în susul Dunării pentru a participa la urmărirea unităților flotei germane. Contraamiralul sovietic i-a răspuns că
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
a s-a întâlnit cu contraamiralul rus Gorșkov, comandantul Forțelor Fluviale Sovietice, pentru a-i cere ca navele de război românești, aflate în zona Tulcei, să fie lăsate să treacă în susul Dunării pentru a participa la urmărirea unităților flotei germane. Contraamiralul sovietic i-a răspuns că nu are nici un ordin din partea forurilor superioare sovietice pentru încetarea ostilităților cu România, iar flota română, aflată la Tulcea, trebuie să se predea, în caz contrar ea urmând să fie distrusă. A doua zi, la
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
se afla, Comandamentul Forțelor Fluviale a predat Comandamentului sovietic vasele de care dispunea în zona Tulcea: un monitor, o vedetă fluvială, cinci remorchere armate și trei pontoane pentru transportul trupelor. La 29 august, ca urmare a unei convorbiri pe care contraamiralul Stoianovici a avut-o, la Ismail, cu contraamiralul Gorșkov, acesta din urmă a acceptat ca flota română de Dunăre să coopereze cu cea sovietică, dar să fie subordonată, din punct de vedere operativ, comandantului Flotei Sovietice de Dunăre. După acceptarea
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
sovietic vasele de care dispunea în zona Tulcea: un monitor, o vedetă fluvială, cinci remorchere armate și trei pontoane pentru transportul trupelor. La 29 august, ca urmare a unei convorbiri pe care contraamiralul Stoianovici a avut-o, la Ismail, cu contraamiralul Gorșkov, acesta din urmă a acceptat ca flota română de Dunăre să coopereze cu cea sovietică, dar să fie subordonată, din punct de vedere operativ, comandantului Flotei Sovietice de Dunăre. După acceptarea de către partea română a propunerii ruse, contraamiralul Gorșkov
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
cu contraamiralul Gorșkov, acesta din urmă a acceptat ca flota română de Dunăre să coopereze cu cea sovietică, dar să fie subordonată, din punct de vedere operativ, comandantului Flotei Sovietice de Dunăre. După acceptarea de către partea română a propunerii ruse, contraamiralul Gorșkov a ordonat ca toate navele românești aflate pe Dunăre să fie concentrate la Reni, apoi la Ismail, iar comandantul Forțelor Fluviale, împreună cu statul său major, să se prezinte cu toate documentele necesare întocmirii planului comun de acțiune pe Dunăre
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
toate navele românești aflate pe Dunăre să fie concentrate la Reni, apoi la Ismail, iar comandantul Forțelor Fluviale, împreună cu statul său major, să se prezinte cu toate documentele necesare întocmirii planului comun de acțiune pe Dunăre. În momentul în care contraamiralul Stoianovici și statul său major, cu toate documentele și navele, au ajuns la Ismail, ofițerii au fost arestați; echipajele debarcate au fost duse în mare parte în captivitate, navele românești au fost capturate, duse în apele teritoriale ale U.R.S.S.
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
navele, au ajuns la Ismail, ofițerii au fost arestați; echipajele debarcate au fost duse în mare parte în captivitate, navele românești au fost capturate, duse în apele teritoriale ale U.R.S.S., iar pavilionul românesc a fost înlocuit cu cel sovietic. Contraamiralul Stoianovici și ofițerii superiori au fost ținuți în izolare, până la 7 septembrie 1944, când au fost eliberați și transportați cu o navă sovietică la Tulcea. Contraamiralul Alexandru Stoianovici a încetat din viață în anul 1951. Contraamiralul Alexandru Stoianovici este autorul
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
apele teritoriale ale U.R.S.S., iar pavilionul românesc a fost înlocuit cu cel sovietic. Contraamiralul Stoianovici și ofițerii superiori au fost ținuți în izolare, până la 7 septembrie 1944, când au fost eliberați și transportați cu o navă sovietică la Tulcea. Contraamiralul Alexandru Stoianovici a încetat din viață în anul 1951. Contraamiralul Alexandru Stoianovici este autorul mai multor lucrări de tactică militară navală, dintre care menționăm:
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
înlocuit cu cel sovietic. Contraamiralul Stoianovici și ofițerii superiori au fost ținuți în izolare, până la 7 septembrie 1944, când au fost eliberați și transportați cu o navă sovietică la Tulcea. Contraamiralul Alexandru Stoianovici a încetat din viață în anul 1951. Contraamiralul Alexandru Stoianovici este autorul mai multor lucrări de tactică militară navală, dintre care menționăm:
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
aptitudinile și activitatea sa. A fost îmbarcat apoi pe nava-școală „Jean Bart” din marina franceză la bordul căreia își făcuseră ucenicia câțiva ani mai înainte și alți ofiteri ai Flotilei române, viitori comandanți ai marinei noastre, generalul Nicolae Dimitrescu-Maican și contraamiralul Ioan Murgescu. Pe această navă, a efectuat o serie de aplicații militare și a vizitat Insula Sfânta Elena, Capul Bunei Speranțe, portul Rio de Janeiro etc. S-a reîntors în România după doi ani și a fost înaintat la gradul
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
Aiud) a fost un amiral român, care a îndeplinit funcția de subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru Marină (1940-1941). s-a născut la data de 20 mai 1889 în orașul Galați, fiind fiul cel mai mare al viitorului contraamiral și comandant al Marinei Române, Emanoil Koslinski (1853-1909). După absolvirea Liceului "Vasile Alecsandri" din orașul natal, se înscrie la Școala Fiilor de Militari din Iași, iar apoi în anul 1906 este trimis la Școala Navală de la Brest (Franța), unde a
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
dintre cei mai distinși tacticieni ai Marinei, predând la Școala Superioară de Război din București și elaborând împreună cu cpt. cdor. Eugeniu Roșca lucrarea " Avem nevoie de Marină Militară?" La data de 31 martie 1938 a fost înaintat la gradul de contraamiral și a fost numit în funcția de comandant al Diviziei de Dunăre. În perioada 17 octombrie 1940 - 27 ianuarie 1941, contraamiralul Gheorghe Em. Koslinski a îndeplinit funcția de subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru Marină, în guvernele conduse
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
Roșca lucrarea " Avem nevoie de Marină Militară?" La data de 31 martie 1938 a fost înaintat la gradul de contraamiral și a fost numit în funcția de comandant al Diviziei de Dunăre. În perioada 17 octombrie 1940 - 27 ianuarie 1941, contraamiralul Gheorghe Em. Koslinski a îndeplinit funcția de subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru Marină, în guvernele conduse de mareșalul Ion Antonescu. La 27 ianuarie 1941, părăsește cariera militară din motive de sănătate. Este desemnat drept comisar al Guvernului
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]