899 matches
-
spațial" ("Argeș", 1/1985); Liviu Antonesei - "Inventatorul de nume" ("Amfiteatru", măi 1985); Mircea Mihăieș - "Turneul candidaților" ("Orizont", 37/1985); Cristian Moraru - "Laserul și metaforă" ("România literară", 50/1986); Traian Ț. Coșovei ("Scânteia tineretului", 10/1987; "Contemporanul", 16/1993); Bogdan Ghiu ("Contrapunct", 6 apr. 1990); Eugen Simion - "O, nebunie a combinărilor" ("România literară", 14/1990); Andrei Bodiu -"Marea singurătate" ("Interval", 4-5/1990); Aurel Pântea - "Ultrafabulația" ("Vatra", ian. 1991); Ion Bogdan Lefter ("Calende", 1/1991); Dan Silviu Boerescu - "Poemul pur că homeostazie, belea
Călin Vlasie () [Corola-website/Science/307826_a_309155]
-
părăsit, povara de a-și întreține mama și pe cei nouă frați și surori a căzut pe umerii adolescentului. În ciuda dificultăților create de această situație, Alfred și-a continuat lecțiile de pian și, în paralel, a luat lecții de compoziție, contrapunct și armonie. Talentul său a fost observat apoi de către soția doctorului Simon Baruch care a aranjat ca tânărul să fie angajat ca solist în orchestra de la teatrul Strand de pe Broadway. Această primă slujbă a durat trei luni și a urmat
Alfred Newman () [Corola-website/Science/307941_a_309270]
-
Contrapunct este o noțiune din domeniul muzicii care definește o relație dintre două sau mai multe registre muzicale, care pot fi furnizate atât de instrumente cât și de voci omenești, care sunt independente în contur și ritm, dar sunt interdependente în
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
pot fi furnizate atât de instrumente cât și de voci omenești, care sunt independente în contur și ritm, dar sunt interdependente în armonie. Termenul este de origine latină, provenind din expresia "punctum contra punctum" ("notă muzicală contra altei note muzicale"). Contrapunctul a fost în special folosit în muzica clasică, fiind dezvoltat în timpul Renașterii și mai apoi devenind dominant în muzica barocă. Contrapunctul a fost tehnica compozițională preferată în perioada de tranziție de la cântul Evului Mediu la sonata clasică. Arta contrapunctului a
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
în armonie. Termenul este de origine latină, provenind din expresia "punctum contra punctum" ("notă muzicală contra altei note muzicale"). Contrapunctul a fost în special folosit în muzica clasică, fiind dezvoltat în timpul Renașterii și mai apoi devenind dominant în muzica barocă. Contrapunctul a fost tehnica compozițională preferată în perioada de tranziție de la cântul Evului Mediu la sonata clasică. Arta contrapunctului a început să se dezvolte în secolul al XV-lea, compozitorii dobândind o libertate în mișcarea vocilor polifonice, libertate care a mers
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
muzicale"). Contrapunctul a fost în special folosit în muzica clasică, fiind dezvoltat în timpul Renașterii și mai apoi devenind dominant în muzica barocă. Contrapunctul a fost tehnica compozițională preferată în perioada de tranziție de la cântul Evului Mediu la sonata clasică. Arta contrapunctului a început să se dezvolte în secolul al XV-lea, compozitorii dobândind o libertate în mișcarea vocilor polifonice, libertate care a mers până la nesocotirea textului literar. Vorbind despre rădăcinile școlii franco-flamande, unul dintre cei mai notorii teoreticieni ai vremii, flamandul
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
Tehnica contrapuntală a cunoscut două perioade de înflorire: în secolul al XVI-lea renascentist, prin Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594), Orlando di Lasso (1532-1594), Tomás Luis de Victoria (1548-1611), și secolul al XVIII-lea baroc, prin Johann Sebastian Bach (1685-1750). Contrapunct într-un madrigal de Palestrina. Mi Bemol este folosit în măsurile 4 și 9 pentru evitarea tritonului cu Si Bemol. Modurile folosite inițial au fost doric, frigic, lidic, mixolidic și cele plagale având prefixul hipo- (de exemplu, hipodoric) aflate cu
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
exemplu, hipodoric) aflate cu o cvartă mai jos. Folosirea lui Si Bemol pentru evitarea tritonului cu Fa a dus, în timp, la recunoașterea modurilor ionic și eolian care au devenit gamele majore și minore. Modul locric nu a fost folosit. Contrapunct într-un coral de J. S. Bachh. Tehnica contrapuntală a fost folosită inițial exclusiv în lucrări corale. Din această cauză regulile contrapunctului strict respectă limitele unei voci obisnuite. Odată cu apariția lucrărilor instrumentale (de exemplu, pentru orgă), aceste reguli au fost
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
recunoașterea modurilor ionic și eolian care au devenit gamele majore și minore. Modul locric nu a fost folosit. Contrapunct într-un coral de J. S. Bachh. Tehnica contrapuntală a fost folosită inițial exclusiv în lucrări corale. Din această cauză regulile contrapunctului strict respectă limitele unei voci obisnuite. Odată cu apariția lucrărilor instrumentale (de exemplu, pentru orgă), aceste reguli au fost relaxate. 1. În fiecare voce notele variază frecvent cu intervale de secundă mica sau mare (1-2 semitonuri), terță mica sau mare (3-4
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
sunt prima (0 semitonuri), terța mică și mare (3-4), cvinta perfectă (7), sexta mică și mare (8-9) și octava (12). Intervalele disonante sunt secunda mică și mare (1-2), cvarta (5), tritonul (6), septima (10-11) și toate intervalele mărite și micșorate. Contrapunctul strict pregătește și rezolvă toate disonanțele. 2. Intersecția vocilor este minimală. Pentru individualitate, variația simultană a vocilor în aceeași direcție este evitată. În special, la primă, cvintă perfectă și octavă se ajunge prin mișcare contrară sau oblică. Contrapunctul la mai
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
și micșorate. Contrapunctul strict pregătește și rezolvă toate disonanțele. 2. Intersecția vocilor este minimală. Pentru individualitate, variația simultană a vocilor în aceeași direcție este evitată. În special, la primă, cvintă perfectă și octavă se ajunge prin mișcare contrară sau oblică. Contrapunctul la mai multe voci presupune o mai mare complexitate a ansamblului polifonic și, implicit, mai multe posibilități de expresie și combinare ale liniilor melodice de sine stătătoare.. Relațiile armonice care se stabilesc între voci sunt de tip "consonant" și "disonant
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
expresie și combinare ale liniilor melodice de sine stătătoare.. Relațiile armonice care se stabilesc între voci sunt de tip "consonant" și "disonant": Distanțele dintre voci nu trebuie să fie exagerat de mari pentru a nu afecta omogenitatea țesăturii polifonice. În contrapunctul la mai multe voci liniile melodice pot fi răsturnate realizându-se astfel un "contrapunct triplu" sau "contrapunct cvadruplu". Realizarea unui contrapunct bun este un test standard. Urmând exemplul pedagogului vienez J. Fux (1660-1741), se începe cu o melodie fixă, denumita
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
între voci sunt de tip "consonant" și "disonant": Distanțele dintre voci nu trebuie să fie exagerat de mari pentru a nu afecta omogenitatea țesăturii polifonice. În contrapunctul la mai multe voci liniile melodice pot fi răsturnate realizându-se astfel un "contrapunct triplu" sau "contrapunct cvadruplu". Realizarea unui contrapunct bun este un test standard. Urmând exemplul pedagogului vienez J. Fux (1660-1741), se începe cu o melodie fixă, denumita „cantus firmus”, la care se adaugă o a doua voce respectând regulile contrapunctului. Inițial
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
de tip "consonant" și "disonant": Distanțele dintre voci nu trebuie să fie exagerat de mari pentru a nu afecta omogenitatea țesăturii polifonice. În contrapunctul la mai multe voci liniile melodice pot fi răsturnate realizându-se astfel un "contrapunct triplu" sau "contrapunct cvadruplu". Realizarea unui contrapunct bun este un test standard. Urmând exemplul pedagogului vienez J. Fux (1660-1741), se începe cu o melodie fixă, denumita „cantus firmus”, la care se adaugă o a doua voce respectând regulile contrapunctului. Inițial, ambele voci au
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
disonant": Distanțele dintre voci nu trebuie să fie exagerat de mari pentru a nu afecta omogenitatea țesăturii polifonice. În contrapunctul la mai multe voci liniile melodice pot fi răsturnate realizându-se astfel un "contrapunct triplu" sau "contrapunct cvadruplu". Realizarea unui contrapunct bun este un test standard. Urmând exemplul pedagogului vienez J. Fux (1660-1741), se începe cu o melodie fixă, denumita „cantus firmus”, la care se adaugă o a doua voce respectând regulile contrapunctului. Inițial, ambele voci au notele de aceeași durată
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
un "contrapunct triplu" sau "contrapunct cvadruplu". Realizarea unui contrapunct bun este un test standard. Urmând exemplul pedagogului vienez J. Fux (1660-1741), se începe cu o melodie fixă, denumita „cantus firmus”, la care se adaugă o a doua voce respectând regulile contrapunctului. Inițial, ambele voci au notele de aceeași durată. Ulterior, vocea adăugată are două, trei sau patru note pentru fiecare notă din „cantus firmus”. În final sunt permise note suspendate ți disonanțe temporare, alături de note de orice durată.
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
catedralei din Viena (""Stephansdom""), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în schimbare de voce - este concediat. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn își câștigă existența ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală și contrapunctul și primește ocazional lecții de la renumitul compozitor italian Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăți muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
poate fi considerat printre cei care prezintă în arta sa elemente ale viitorului stil baroc. Termenul de muzică baroc definește o schimbare în muzica timpului, care din polifonică devine "baroc" prin utilizarea lungimilor contrastante a diferitelor fraze muzicale, a folosirii contrapunctului și a armoniei. Nașterea operei ca gen muzical aparte s-a produs la începutul barocului prin fuziunea dintre muzică și poezie, fiind mai apoi dezvoltată și evoluând la genul muzical consacrat de astăzi în timpul perioadei rococo. În literatură, atracția exercitată
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
2011 și accesibil tuturor membrilor comunității locale, poartă numele lui Mircea Florin Șandru. De-a lungul timpului, Mircea Florin Șandru a colaborat cu grupaje de poezie și eseuri la următoarele publicații: „Actualitatea literară”, „Amfiteatru”, „Ante Portas”, „Argeș”, „Astra”, „Bucureștiul literar”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Facla literară”, „Flacăra”, „Gazeta Cărților”, „ Literatorul, „Luceafărul”, „Nomen Artis”, „Nord literar”, „Orizont”, „Poezia”, „Ramuri”, „România literară”, „Sintagme literare”, „Slast”, „Steaua”, „Sud”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Balkan Visions”, „Inostrannaia literatura”, „Literarni mesicnic”, „Romanian review”, „Rumanische Rundschau”, „Slovenske
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
fi tonal. Cand subiectul începe cu dominantă, răspunsul va începe cu tonica. Există și excepții de la aceste reguli, justificate de conținut. Contrasubiectul este linia melodica, pe care o continuă o voce după expunerea subiectului sau a răspunsului. El este un contrapunct al oricărui profil melodic, ritmic și armonic; completează și reliefează tema pregătind apariția subiectului pentru a doua oară. Reguli în privința menținerii sau nu a contrasubiectelor nu există. De multe ori o fugă păstrează un contrasubiect în permanență, ceea ce poate da
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
devine profesor de vioară și teoria muzicii la City Conservatory of Music și la Brooklin College of Music din New York. Cuclin se întoarce în aulele Conservatorului bucureștean în 1930, pentru a fi, până în 1948, un foarte iubit profesor de armonie, contrapunct și compoziție. În perioada Statului Național-Legionar Cuclin deține funcția de Director al Conservatorului, fără a fi fost vreodată legionar. După executarea, la vârsta de 65 de ani, a doi ani de muncă silnică la Canal, compozitorul trăiește retras o viață
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
de Pictură și Sculptură al Municipiului București. Proiectează costumele pentru piesă "Strigoii" de Ibsen. În timpul verii pictează în zona Brașovului. 1970 - Concepe costumele pentru spectacolul "Puricele în ureche" de Georges Faydeau (scenografia semnată de Liviu Ciulei); face decoruri pentru piesă "Contrapuncte" de Paul Everac. Deschide o expozitie personală la Galeria Simeza. Participa la Salonul de Pictură și Sculptură al Municipiului București și la expozițiile de pictură românească din Lüdenscheid / Germania, Orly / Franța, Viena / Austria și Watts-Art Gallery New York / UȘA. Face proiectele
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
13 ani, a fost admis la Conservatorul din Petrograd, la acea vreme condus de Alexandr Glazunov. Glazunov a urmărit cu atenție progresul lui Șostakovici și l-a promovat. Șostakovici a studiat pianul cu Leonid Nikolaiev, compoziție cu Maximilian Steinberg și contrapunct și fugă cu Nikolai Sokolov, cu care a devenit prieten. Șostakovici a participat și la cursurile de istoria muzicii ale lui Alexandr Ossovski. Steinberg a încercat să îl ghideze pe Șostakovici pe drumul marilor compozitori ruși dar a fost dezamăgit
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
Los Angeles, California, ca fiu al lui Tessa (născută Rappaport), o artistă, și al lui Morris Goldsmith, un inginer. A început să studieze pianul la vârsta de șase ani. La vârsta de 14 ani a studiat pianul, compoziție, teorie și contrapunct de la profesorii Jakob Gimpel și Mario Castelnuovo-Tedesco. Goldsmith a studiat la Universitatea din Sudul Californiei, unde a asistat la ore predate de veteranul compozitor Miklós Rózsa. Goldsmith și-a dezvoltat un interes pentru muzica de film după ce a fost inspirat
Jerry Goldsmith () [Corola-website/Science/304125_a_305454]
-
multe limbi moderne și clasice, citea în original și comenta pe marii filozofi; în 1984 a ținut la Măgurele o memorabilă prelegere despre "Miracolul grecesc". În paralel cu Facultatea de Științe, frecventase în tinerețe "Conservatorul din București", studiind armonie și contrapunct în clasa lui Alfons Castaldi; îndrumat de Silvia Șerbescu, și-a perfecționat aptitudinile de pianist, devenind un sensibil interpret. A practicat alpinismul în Bucegi și Piatra Craiului, descoperind, împreună cu fratele său Radu Țițeica, noi trasee. A încetat din viață la
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]