798 matches
-
face, de drept, parte - prin „dreptul sângelui” și al „rasei pure”. În acest sens, experimentul german postcomunist, mult privilegiat față de alte zone ale Estului european prin relocarea sa instantanee Într-o țară capitalistă puternică, Germania Federală de astăzi oferă interesante contrarietăți convențiilor cu care operează adesea gândirea noastră. Cine a avut prilejul să constate persistenta neînțelegere și ostilitate dintre germanii estici și cei vestici are motive să vadă În actuala realitate germană Încă o revelatoare lecție asupra condiției umane. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
va crea acele calități care sunt suportul iubirii. Atracția corpului va determina simpatii sufletești, considerație. Un om așezat și sentimental, ca Ibrăileanu, era firesc să apere familia. Și Amiel, alt complexat, jinduia după femeie și familie. În aceeași logică a contrarietății, de astă dată țintind precaritatea ființei umane, paradoxul ei, se includ câteva aforisme despre amor. Laconismul lor tensionează semnificația, violentată de incompatibilitatea logică aparentă. "În amor, omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic" (p. 31
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a ses semblables" (Henri-Frédéric Amiel, Fragments d'un journal intime, Paris, Librairie Stock, 1931, 1, p. 228). Se explică astfel, la autorul nostru, penitența, sobrietatea, rezerva. El, un sociabil delicat, ar fi handicapat de lume, dacă s-ar expune. Această contrarietate, acest amour manqué a stârnit amărăciunea viziunii sale despre lume. Morbiditatea sa, lupta cu vicisitudinile unui organism precar au îngreunat plierea la real. În fond, ajungem pe două căi la același rezultat, Ibrăileanu prin datele personalității sale dovedește un deficit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și apoi Otilia nu era fată să stea în provincie. O văzu trecând mândră în trăsura trasă de cai lucioși, cu fluierele subțiri înfășurate în jambiere. Trăsura din viziune călcă crescând peste el, făcîndu-l să se zvârcolească în pat de contrarietăți. Ce să facă, ce să facă? Acum înțelese profund zbuciumul Otiliei, starea asta ciudată în care te simți străin pe lume și totuși pironit pe loc într-un mediu în aparență strălucit. Oftă profund și se răsuci în pat, când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lungă, vîrîndu-și mâna sub brațul lui Felix, propuse cu timiditate: - Ce-ai zice dacă am merge să-i facem o vizită luiPascalopol? I-ar face foarte multă plăcere, fiindcă sunt sigură că se plictisește. Felix nu-și putu masca suficient contrarietatea: - Du-te tu singură și eu te-aștept. Dacă i-ar face plăcereprezența ta, nu sunt sigur în ce mă privește pe mine. Otilia făcu o mică strâmbătură și nu mai spuse nimic și, cu toate rugămințile lui Felix, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
despre el are o altă explicație decât aceea pe care o insinuează colegul meu. Atunci când o idee este actuală, ea nu se poate să treacă neobservată. Atunci când un proiect răspunde unor așteptări și contrazice alte așteptări, tocmai această situație de contrarietate pe care o creează, șocul pe care-l creează duc la dezbatere. Și mi se pare că e mult mai bine să pui în mișcare un proiect care șochează, decât să funcționezi tot timpul pe baza unor inerții care, la
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
a lumii” (Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, II, Ed. Eminescu, 43 1987). Hyperion și Cătălina sunt entități energetice incompatibile. Realizarea unității prin identificare (amândoi muritori sau amândoi celești) ar anula sistemul însuși, adică acea structură de opoziții și contrarietăți, simetrii și disimetrii ce tind mereu spre echilibru, sau, cum nota poetul în „caietele fiziografice” (Fragmentarium) : un belșug dintr-o parte corespunde unei lipse în altă parte, iar suma energiilor din univers rămâne constantă. Eminescu preia o cunoscută lege din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a lumii” (Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, II, Ed. Eminescu, 43 1987). Hyperion și Cătălina sunt entități energetice incompatibile. Realizarea unității prin identificare (amândoi muritori sau amândoi celești) ar anula sistemul însuși, adică acea structură de opoziții și contrarietăți, simetrii și disimetrii ce tind mereu spre echilibru, sau, cum nota poetul în „caietele fiziografice” (Fragmentarium) : un belșug dintr-o parte corespunde unei lipse în altă parte, iar suma energiilor din univers rămâne constantă. Eminescu preia o cunoscută lege din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de alte serii în care imbecilul este umilit categoric. Cum subiectul nu poate în niciun caz construi un calendar al viselor pentru a le nota intensitatea, el va rămîne veșnic dezarmat în fața lor, iar momentele de satisfacție vor alterna cu contrarietatea. Pentru unele din aceste vise contrarietarea este trezirea. Iată un exemplu. subiectul tocmai a reușit să seducă o femeie atrăgătoare, o duce la el în cameră, o atinge, o sărută și în momentul în care se pregătește să guste un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
demonstra mie că știe și să scrie. efluvii grele de tandrețe mă învăluiră imediat : Domnișoara ri își pregătise, prin acele pagini inventate, șansa de a fi iertată. Pasajele obscure aveau deci rolul unor circumstanțe atenuante... am simțit imediat cum toată contrarietatea mea se evaporă, cum devin din nou permisibil și deschis. Dacă Domnișoara ri și-ar fi făcut atunci apariția în cafenea aș fi fost capabil să uit totul pe loc, să-i spun surîzînd că m-a locuit cum nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
eu, chiar dacă sunt un Computer relațional și funcționez pe bază de „interferență”, nu ți-aș putea face vreun rău. Cred că îți dai seama și tu că orice rău fizic este de la bun început exclus. mai rămîn, bineînțeles, unele posibile contrarietăți psihologice. Zona roșie este însă concepută tocmai pentru ca posibilele contrarietăți să nu se transforme în „dominație psihologică” sau în „manipulare”. Cred că ești de acord cu mine că în niciun moment nu am încercat să te domin, sau să te
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de „interferență”, nu ți-aș putea face vreun rău. Cred că îți dai seama și tu că orice rău fizic este de la bun început exclus. mai rămîn, bineînțeles, unele posibile contrarietăți psihologice. Zona roșie este însă concepută tocmai pentru ca posibilele contrarietăți să nu se transforme în „dominație psihologică” sau în „manipulare”. Cred că ești de acord cu mine că în niciun moment nu am încercat să te domin, sau să te pun într-o situație de inferioritate. nu am făcut decît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Episodul a avut urmări devastatoare asupra psihicului fetei, care a avut chiar și câteva tentative suicidare: „... atunci mi-am tăiat venele... dar m-a oprit el...”. Descrierea stării În care se regăsea frapează prin abundența detaliilor ce redau intensitatea și contrarietatea trăirilor ei: „... ajunsesem la culmea disperării, țipam, urlam, făceam urât, plângeam, am luat o statuetă foarte grea și mi-am dat cu ea În cap de vreo câteva ori, voiam să mor... pastile mai multe nu aveam În casă... mă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
modalitatea de a termina pentru totdeauna cu blestemata Întâmplare care l-a transformat pe acest ferăstruitor de violoncele În propriul său supraviețuitor. Moartea folosi aceste două perechi agresive de cuvinte, blestemată Întâmplare, ferăstruitor de violoncele, ca să-și incite propria sa contrarietate În declin, dar rezultatele n-au fost pe măsura scopului. Bărbatul care doarme nu are nici o vină pentru ceea ce s-a Întâmplat cu scrisoarea de culoare violetă, nici În cele mai Îndepărtate vise nu și-ar fi putut imagina că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
învârte cu lingura restul de cafea care a rămas pe fundul ceștii, Știi la ce adâncime se află săpăturile, De ce vrei să știi, Din simplă curiozitate, nimic mai mult. Marçal nu vorbi. Cipriano Algor își ascunse cât de bine putu contrarietatea și spuse că va trage un pui de somn. Își petrecu toată după-amiaza în cameră și nu ieși decât atunci când fiica îl chemă să mănânce, Marçal era deja la masă. Până la sfârșitul cinei, așa cum se întâmplase la prânz, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vehemente a sufletului trebuie să rămâie numai pasiv pentru a fi fericit. Pentru cel cu patimi frumusețea creațiunei e moartă. [18] Oameni veseli comit mai multe nerozii decât cei triști; dar aceștia comit mai grave. E o mare mângâiere la contrarietăți dacă ne-nchipuim a fi cu câțiva ani mai bătrâni. Cine cunoaște lumea știe ce multă schimbare aduc câțiva ani. [19] O profeție străveche spune cumcă 260 de papi vor sui scaunul lui Petru și după aceea va începe o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de copii. - Ce ne pasă nouă? și doar o jumătate de platoșă de sămânță scuipată se adăugă moviliței, care se ondula, încoace și-ncolo, ca un tufiș de plante marine. - Fiind lama răsturnată, bucurie de scurtă durată. Dușman al calomniei. Contrarietăți. La stânga elanului emotiv, trădare. La dreapta, galanterie scurtă și împărtășită... Fața lunguiață și neprihănită, dinții subțiri, dulce la sânge... - Seamănă cu semnalmentele de la vreun bucătar. Ori de la vreun cantaragiu care ne-ar trânti, nouă, pe grătar, ciozvârtele de la vreun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
studenților străini, între ei, discutam despre orice și oricum, puțin păsându-ne de politică. Votca era mai convingătoare decât toate argumentele atunci când se discuta și vreo chestiune politică. Nu prea ne interesa politica, decât așa, ca prilej de bancuri sau contrarietăți. Eram plini de tinerețe, eram mustoși de viață, dornici de toate bucuriile pe care le puteam aduce spre noi, avizi de sevele clipei și nepăsători la durerile reale ale Lumii. Nu aveam istorie. Nu aveam bani. Aveam doar imensa plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai eficiente decât să trimitem armata să ocupe străzile, să închidem aeroportul și să instalăm bariere la intrările în oraș, Și ce metode ar fi acestea, întrebă ministrul militarilor fără să facă cel mai mic efort pentru a-și ascunde contrarietatea, Nimic ce nu cunoașteți deja, vă amintesc că forțele armate au și ele propriile lor servicii de spionaj, Pe ale noastre le numim contra-spionaj, E același lucru, Da, înțeleg unde vreți să ajungeți, Știam că aveați să înțelegeți, spuse prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu prisosință mica noastră parte de contribuție la proiectul monumental al creației. Retragerea a fost fixată pentru zorii celei de-a patra zile și s-a nimerit să fie o noapte cu ploaie dezlănțuită, dar asta n-ar fi o contrarietate, dimpotrivă, avea să dea migrației colective o notă de faptă eroică demnă de a fi păstrată în amintire și înscrisă în analele familiei ca o demonstrație clară a faptului că nu se pierduseră toate virtuțile rasei umane. Nu e același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
i-o datorez nu mi-ar permite să n-o spun în fața consiliului, ceea ce nu înseamnă, o spun din nou, că lucrările comisiei nu vor începe cât mai repede posibil, imediat ce se va organiza, în mai puțin de o săptămână. Contrarietatea președintelui republicii era vizibilă, Sunt președinte, nu sunt papa, prin urmare nu mă consider în nici un fel infailibil, dar aș dori ca propunerea mea să fie dezbătută cu caracter de urgență, Eu însumi am spus-o înainte, domnule președinte, sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
consiliul era un bloc sudat, un șef, o voință, un proiect, o cale. Așezat în fotoliu, așa cum i se cuvenea demnității funcției sale, președintele republicii aplauda cu vârfurile degetelor, lăsând astfel să se înțeleagă și prin expresia severă a figurii, contrarietatea care îi fusese provocată de faptul că nu fusese obiectul unei referiri, nici măcar minime, în discursul prim-ministrului. Trebuia să știe cu cine avea de-a face. Când zgomotoasele plesnituri ale palmelor începeau să slăbească, prim-ministrul ridică mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
toată inima vă mulțumesc, cu toată inima vă îmbrățișez. Alte aplauze. Momentele perfecte, mai ales când ating sublimul, au inconvenientul extrem de grav al duratei scurte, ceea ce, fiind evident, n-ar mai trebui menționat dacă n-ar fi împrejurarea existenței unei contrarietăți mai mari, care constă în a nu ști ce să facem după aceea. Această stânjeneală, însă, se reduce aproape la nimic când e de față un ministru de interne. Abia și-a reocupat locul cabinetul, cu ministrul lucrărilor publice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dispreț un blazon. În aparență, personajul unidimensional Manuela, păstrează în cutele sufletești intime mirajul unei iubiri ardente, convertită pe plan intelectual într-un dialog despre D’Annunzio, “extremul voluptos”. Închipuirile despre o lume ideală se amplifică dintr-un sentiment de contrarietate. Personaj aproape aerian, o abordează aproape ostentativ “cultul frumosului steril”, al frumosului ca și al amorului care își consumă în el singur toată substanța și e fecund numai prin existența lui. În galeria inadaptabililor din literatura română intră, prin Manuela
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu stăruința unor Întrebări comune bolnavilor preocupați de soarta sănătății lor, se sfîrși cu o nelămurită ridicare de umeri din partea doctorului care-i spuse că e sănătoasă, că nimic din neliniștile ei nu se confirmau. - Cum? Sănătoasă? Întrebă zîmbind, mimînd contrarietatea. - Da doamnă, perfect sănătoasă. RÎserăm bucuroși, și la plecare, doctorul Îi promise că-i stă la dispoziție În viitor, oricînd va apela la el. Ajunși În centru, intrarăm pe strada principală, era potop de lume și ne oprirăm la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]