10,699 matches
-
Contrastul reprezintă capacitatea obiectivului de a diferenția două griuri cât mai apropiate valoric. Pentru a sesiza detalii cât mai fine, un obiectiv trebuie să aibă atât o rezoluție, cât și un contrast bune. Un obiectiv cu rezoluție bună, dar cu contrast scăzut, spre exemplu, nu va putea produce imagini cu claritate bună atunci când subiectul va fi slab luminat, deci și contrastele vor fi reduse. Distribuția luminii în câmpul imaginii Calitatea imaginii într-un obiectiv scade de la centru către marginile cadrului. Reducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
un obiectiv trebuie să aibă atât o rezoluție, cât și un contrast bune. Un obiectiv cu rezoluție bună, dar cu contrast scăzut, spre exemplu, nu va putea produce imagini cu claritate bună atunci când subiectul va fi slab luminat, deci și contrastele vor fi reduse. Distribuția luminii în câmpul imaginii Calitatea imaginii într-un obiectiv scade de la centru către marginile cadrului. Reducerea calității imaginii se manifestă atât în ceea ce privește contrastul și rezoluția, cât și în modul de distribuire a luminii pe suprafața cadrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
produce imagini cu claritate bună atunci când subiectul va fi slab luminat, deci și contrastele vor fi reduse. Distribuția luminii în câmpul imaginii Calitatea imaginii într-un obiectiv scade de la centru către marginile cadrului. Reducerea calității imaginii se manifestă atât în ceea ce privește contrastul și rezoluția, cât și în modul de distribuire a luminii pe suprafața cadrului. Cauzele care duc la pierderea unei cantități de lumină spre margini sunt legate de formula optică a obiectivului, precum și de fenomenului de vignetare (înnegrire a marginilor cadrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Lumina polarizată este generată de suprafețele lucioase, precum sticla. Spre exemplu, folosind un filtru de polarizare, putem fotografia din exterior obiectele dintr-o vitrină fără a vedea reflexele geamului acesteia. Filtrele colorate sunt folosite în fotografia alb-negru pentru mărirea unor contraste sau pentru „întărirea valorică” a unor culori (figura 2.32). Influența filtrelor colorate în fotografia alb-negru poate fi ilustrată prin tabelul următor: Fig. 2.32. Folosirea filtrului oranj în fotografia alb-negru Imaginea din stânga este obținută fără filtru. Cea din dreapta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
peliculă. Dacă pe peliculă va „cădea” prea multă lumină (vom obține deci o supraexpunere), nu vom avea detalii în lumină, iar dacă lumina va fi insuficientă (subexpunere), nu vom avea detalii în umbră. În anumite situații, când subiectul fotografiat are contraste mari între lumină și umbră, va fi mai dificil să se satisfacă și condițiile menționate anterior. Va trebui să alegem pelicule cu o plajă mare de griuri și să developăm compensat negativul. În funcție de sensibilitatea la lumină, măsurată în grade ISO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
evaluative meter, în care exponometrul calculează expunerea prin medierea mai multor puncte. O altă posibilitate de măsurare a luminii indirecte este folosirea cartei gri 18%, care reprezintă o medie acceptabilă a griurilor ce se pot găsi într-o imagine cu contraste mari (spre exemplu, fotografierea unui desen în peniță făcut pe o foaie albă, unde, dacă am folosi direct exponometrul, am obține o supraexpunere de două trepte, datorată luminii reflectate de hârtie). Carta gri 18% se așază în planul subiectului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
emulsii fotografice, sensibile la radiațiile culorilor albastru, verde și roșu. Aceste straturi vor reacționa diferit pentru complementarele lor, imaginea negativă obținută conținând complementarele culorilor din imaginea dată de obiectiv. Caracteristicile principale ale peliculelor fotosensibile sunt: sensibilitatea la lumină, scara tonală, contrastul, granulația (figura 4.1) și, în cazul filmelor color, capacitatea de redare a culorilor. Fig. 4.1. Detaliu dintr-o fotografie, cu evidențierea granulației peliculei Sensibilitatea filmelor fotografice reprezintă capacitatea lor de a fi impresionate de o cantitate de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
aritmetic ISO (International Standard Organization), care este echivalent cu ASA (American Standard Association), și sistemul logaritmic german DIN (Deutsche Industrie Normen). Iată un tabel de corespondențe între cele două scări de măsură: Filmele de sensibilitate mică (12-50 ASA) au un contrast ridicat, redau detalii foarte fine datorită unei granulații foarte mici, scara tonală este mai redusă și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Imaginile au un caracter grafic, cu contraste mari. Filmele de sensibilitate medie (100-200 ASA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de sensibilitate mică (12-50 ASA) au un contrast ridicat, redau detalii foarte fine datorită unei granulații foarte mici, scara tonală este mai redusă și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Imaginile au un caracter grafic, cu contraste mari. Filmele de sensibilitate medie (100-200 ASA) au parametri acceptabili în ceea ce privește contrastul, granulația și scara tonală, iar cele de sensibilități mari (400-3.200 ASA) au o granulație mai mare (chiar dacă în ultimele două decenii s-au produs emulsii cu cristale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fine datorită unei granulații foarte mici, scara tonală este mai redusă și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Imaginile au un caracter grafic, cu contraste mari. Filmele de sensibilitate medie (100-200 ASA) au parametri acceptabili în ceea ce privește contrastul, granulația și scara tonală, iar cele de sensibilități mari (400-3.200 ASA) au o granulație mai mare (chiar dacă în ultimele două decenii s-au produs emulsii cu cristale T-grain, care sunt și foarte sensibile la lumină) și scară tonală largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
granulația și scara tonală, iar cele de sensibilități mari (400-3.200 ASA) au o granulație mai mare (chiar dacă în ultimele două decenii s-au produs emulsii cu cristale T-grain, care sunt și foarte sensibile la lumină) și scară tonală largă (contraste mai reduse). Imaginile realizate cu filme de sensibilitate mare, prin numărul mare de griuri sau tente colorate, au un aspect pictural. Detalii privind expunerea peliculelor foto Peliculele fotografice alb-negru actuale sunt pancromatice (sensibile la întreg spectrul cromatic vizibil), iar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
poată fi manipulate în laboratorul foto la lumină inactinică. Emulsiile foto pentru hârtie sunt imprimate pe suporturi din hârtie, carton sau material plastic flexibil (suporturi polietilenate). Culoarea suportului poate fi albă sau chamoix. În funcție de necesități, se produc hârtii fotografice cu contrast redus (ce redau tonuri moi și o gradație fină de griuri), normal și ridicat (ce redau tonuri dure și griuri mai puține, rezultând imagini grafice). Există și hârtii cu contrast variabil, controlat printr-un set de filtre care se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
albă sau chamoix. În funcție de necesități, se produc hârtii fotografice cu contrast redus (ce redau tonuri moi și o gradație fină de griuri), normal și ridicat (ce redau tonuri dure și griuri mai puține, rezultând imagini grafice). Există și hârtii cu contrast variabil, controlat printr-un set de filtre care se pot instala pe aparatul de mărit. De asemenea, hârtiile se produc în diferite texturi: mate, semimate, lucioase, raster, filigran și cristal. Cu ajutorul hârtiilor de diferite gradații și texturi se pot îmbunătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
diferite texturi: mate, semimate, lucioase, raster, filigran și cristal. Cu ajutorul hârtiilor de diferite gradații și texturi se pot îmbunătăți sau corecta imaginile de pe negativele foto sau se pot realiza diferite efecte artistice. Spre exemplu, dacă avem un negativ subexpus, cu contraste scăzute, putem alege o hârtie-contrast, care va atenua parțial sau total expunerea incorectă. Conservarea materialelor fotosensibile Filmele și hârtiile fotografice au o durată limitată de valabilitate, care este inscripționată pe ambalaj. Ele trebuie păstrate în locuri ferite de lumină, umezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de ansamblu, imaginea obținută, fără umbre, fiind decorativă și fără profunzime. În natură, lumina difuză se obține pe timp noros sau în zonele umbrite. Sursele de lumină concentrată au o suprafață de emisie relativ mică și dau o iluminare cu contraste mari între zonele luminate și cele din umbră. Efectul obținut este unul dramatic. Sursele de lumină concentrată sunt folosite și pentru redarea texturilor suprafețelor obiectelor fotografiate (figura 5.2). Sursele de lumină artificială pot da lumină continuă, care durează atât timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
sursei de lumină, ci și direcția acesteia. După direcția din care este iluminat subiectul, avem următoarele situații: iluminare frontală, iluminare laterală, iluminare din spatele subiectului, iluminare de deasupra și de jos. Iluminarea frontală avantajează redarea corectă a culorilor, subiectul are un contrast scăzut, fapt ce permite măsurarea cu ușurință a luminii cu exponometrul, iar umbrele din fundal sunt evidente. Este o iluminare cu puține resurse expresive, din cauza aplatizării subiectului și a lipsei umbrelor. Iluminarea laterală, prin umbrele puternice pe care le creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
expresive, dramatice. Fig. 5.3. Iluminare de studio cu două surse de lumină difuză Lumina generală este dată de sursa cu soft box din dreapta, iar lumina de umplere pentru atenuarea umbrelor este proiectorul cu umbrelă din stânga. Adâncimea umbrelor și atenuarea contrastelor datorate iluminării laterale pot fi controlate prin utilizarea panourilor reflectorizante sau a unor surse de lumină propriu-zise, care dau așa-numita lumină de umplere. Ea scade din întunecimea umbrelor, ajutând la păstrarea unității formelor fotografiate. Iluminarea din spate, contre-jour sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
potasiu 1 g Fenidon 0,13 g Apă distilată <1.000 ml Timpii de revelare sunt cuprinși între 4 minute și 30 de secunde și 6 minute și 30 de secunde la temperatura de 20 °C. Revelatorul realizează un ușor contrast, tonurile de gri sunt nete și omogene, granulația este fină. Soluție de fixator universal Apă distilată 750 ml Tiosulfat de sodiu cristale 200-250 g Metasulfit de potasiu 20-25 g Apă distilată <1.000 ml Dizolvarea substanțelor are loc la 35-40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
24 °C. Un negativ bine developat constituie baza pentru obținerea unei fotografii pe hârtie de bună calitate. Există situații în care abaterile controlate de la parametrii de developare pot duce la corectarea unor expuneri greșite a peliculei sau la obținerea unor contraste sau gradații tonale expresive (figurile 6.2. a, b, c). Dacă un film a fost insuficient expus (cele mai afectate fiind zonele de umbră), el trebuie supradevelopat. Tot prin supradevelopare se poate mări contrastul filmelor care conțin subiecte cu contraste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
a peliculei sau la obținerea unor contraste sau gradații tonale expresive (figurile 6.2. a, b, c). Dacă un film a fost insuficient expus (cele mai afectate fiind zonele de umbră), el trebuie supradevelopat. Tot prin supradevelopare se poate mări contrastul filmelor care conțin subiecte cu contraste scăzute (figura 6.3). Fig. 6.2.a. Negativ corect expus și imaginea pozitivă rezultată Există un echilibru între zonele luminoase și cele de umbră. Fig. 6.2.b. Negativ subexpus și imaginea pozitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
contraste sau gradații tonale expresive (figurile 6.2. a, b, c). Dacă un film a fost insuficient expus (cele mai afectate fiind zonele de umbră), el trebuie supradevelopat. Tot prin supradevelopare se poate mări contrastul filmelor care conțin subiecte cu contraste scăzute (figura 6.3). Fig. 6.2.a. Negativ corect expus și imaginea pozitivă rezultată Există un echilibru între zonele luminoase și cele de umbră. Fig. 6.2.b. Negativ subexpus și imaginea pozitivă rezultată Pe negativ avem zone mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
le corespund în pozitiv zone puternic întunecate. Fig. 6.2.c. Negativ supraexpus și imaginea sa în pozitiv Negativul este puternic întunecat în zonele de lumină, iar pozitivul este slab valoric, fără detalii în zonele luminoase. Fig. 6.3. Creșterea contrastului negativului prin supradevelopare Pe rândul de sus sunt negativele: cel din stânga reprezintă o developare normală timp de 9 minute. Cel din dreapta este obținut printr-o dublare a timpului de developare. Pe rândul de jos sunt imaginile pozitive rezultate. Zonele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Pe rândul de jos sunt imaginile pozitive rezultate. Zonele de umbră întunecate sunt relativ puțin afectate prin supradevelopare, pe când zonele de lumină devin tot mai dense și nu mai au detalii (în negativ ele sunt negre, iar în pozitiv albe). Contrastul negativelor poate fi controlat prin manipularea expunerii filmului și apoi a developării. Contrastul este o măsură a diferenței dintre zonele luminate ale cadrului foto, highlights, și cele întunecate din umbră, shadow areas. Zonele de umbră de pe negativ sunt controlate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
relativ puțin afectate prin supradevelopare, pe când zonele de lumină devin tot mai dense și nu mai au detalii (în negativ ele sunt negre, iar în pozitiv albe). Contrastul negativelor poate fi controlat prin manipularea expunerii filmului și apoi a developării. Contrastul este o măsură a diferenței dintre zonele luminate ale cadrului foto, highlights, și cele întunecate din umbră, shadow areas. Zonele de umbră de pe negativ sunt controlate de expunere, cele luminoase sunt afectate și ele de același proces, dar pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
golit din doza de developare, după care se introduce apă la temperatura de revelare (20-22°C). Revelarea va continua doar în zonele subexpuse (cele din lumină, conform principiului enunțat de Ansel Adams). Revelarea compensată este utilă doar la subiectele cu contraste mari. Nu este indicat să se folosească filme în pragul expirării, deoarece există un risc sporit de voalare. În concluzie, între contrastul peliculelor și parametrii de developare există următoarele relații: - prin creșterea timpului de developare, crește densitatea zonelor din lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]