4,884 matches
-
50 2.4. Schimbarea atitudinală 53 2.4.1. Persuasiunea și efectele ei 53 2.4.2. Schimbări atitudinale spontane. Disonanțe și restructurări cognitive 61 2.5. Structura și procesualitatea relațiilor dintre valori, atitudini și comportamente 66 2.5.1. Convergența atitudine/comportament 67 2.5.2. Divergența atitudine/comportament 68 2.5.3. Modelarea relației dintre atitudine și comportament 72 Capitolul 2 Comportamentul prosocial și altruismul 1. Perspective teoretice 79 1.1. Sociobiologia 80 1.2. Socializarea și funcționarea normelor
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
concepțiile care văd în axiologic un domeniu aparte, ce nu ține nici de lucruri și nici de oameni, valorile fiind obiective și transcendentale (idealism obiectiv, imanentism). Respectiva tipologizare se referă la etape istorice ale cunoașterii oarecum depășite. Astăzi există o convergență marcantă în privința ideii că, de fapt, natura valorilor rezidă în întâlnirea, intersecția, corespondența dintre nevoile, propensiunile umane și calitățile obiectelor. Se afirmă, în acest fel, că valorile umane își au prefigurarea îndepărtată în activitatea psihologică animală de adaptare la mediu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și cele comportamentale, cât și corelații slabe sau chiar cazuri de comportamente contraatitudinale, conduite opuse, în contradicție cu atitudinile exprimate. Cercetările din domeniu au scos în evidență, alături de caracterul probabilistic al relației atitudine - comportamente, și factorii și condițiile răspunzătoare pentru convergența sau divergența lor. 2.5.1. Convergența atitudine/comportamenttc " 2.5.1. Convergența atitudine/comportament" Prezența paralelismului ridicat dintre răspunsurile atitudinale și cele comportamentale se datorează, în primul rând, faptului că atitudinea este o forță motivațională, generând o acțiune specifică
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sau chiar cazuri de comportamente contraatitudinale, conduite opuse, în contradicție cu atitudinile exprimate. Cercetările din domeniu au scos în evidență, alături de caracterul probabilistic al relației atitudine - comportamente, și factorii și condițiile răspunzătoare pentru convergența sau divergența lor. 2.5.1. Convergența atitudine/comportamenttc " 2.5.1. Convergența atitudine/comportament" Prezența paralelismului ridicat dintre răspunsurile atitudinale și cele comportamentale se datorează, în primul rând, faptului că atitudinea este o forță motivațională, generând o acțiune specifică. În această calitate ea apare drept cauză
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
conduite opuse, în contradicție cu atitudinile exprimate. Cercetările din domeniu au scos în evidență, alături de caracterul probabilistic al relației atitudine - comportamente, și factorii și condițiile răspunzătoare pentru convergența sau divergența lor. 2.5.1. Convergența atitudine/comportamenttc " 2.5.1. Convergența atitudine/comportament" Prezența paralelismului ridicat dintre răspunsurile atitudinale și cele comportamentale se datorează, în primul rând, faptului că atitudinea este o forță motivațională, generând o acțiune specifică. În această calitate ea apare drept cauză a comportamentului, multiplicându-se în actele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de a practica un acord între crez, vorbă și faptă. Pe o asemenea proprietate a ei se bazează ideea că dacă schimbăm mentalitatea oamenilor se va schimba și comportamentul lor, idee atât de invocată în actualul context din România. Dar convergența atitudine/comportament se explică și prin aceea că, în acord cu teoria disonanței cognitive de a realiza o convergență între evaluările și comportamentul nostru, atitudinea poate apărea ca „autojustificare” (raționalizare) a acțiunilor noastre. În acest caz, comportamentul este cauza, iar
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
că dacă schimbăm mentalitatea oamenilor se va schimba și comportamentul lor, idee atât de invocată în actualul context din România. Dar convergența atitudine/comportament se explică și prin aceea că, în acord cu teoria disonanței cognitive de a realiza o convergență între evaluările și comportamentul nostru, atitudinea poate apărea ca „autojustificare” (raționalizare) a acțiunilor noastre. În acest caz, comportamentul este cauza, iar atitudinea, efectul. Trecerea rapidă de la regimurile totalitare la democrație este o situație aproape cvasiexperimentală în acest sens. Fără a
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
înregistrăm răspunsurile comportamentale și cele atitudinale. Dacă distanța temporală dintre cele două genuri de răspunsuri este relativ mare, s-ar putea ca, pe parcurs, fie atitudinea să se schimbe, fie comportamentul, fie și una, și alta. 2) Factori de personalitate. Convergența sau divergența atitudine/comportament depinde în mare măsură de tăria atitudinii respective. La rândul ei, tăria unei atitudini înseamnă: cât de importantă este această atitudine în sistemul atitudinal al personalității, pe ce cantitate de informație se bazează ea, dacă atitudinea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
prin cât de mult le pasă de părerea celorlalți și, în consecință, cât de atent își supraveghează reacțiile verbale, gestuale și comportamentale. Indivizii profund interesați în a produce impresii favorabile, în acord cu exigențele situației, vor conserva mult mai puțin convergența atitudine/comportament față de indivizii care dau o atenție mai mare propriilor valori și atitudini. Comportamentul în prezența celorlalți, în locuri publice este un exemplu de interacțiune a factorilor de personalitate cu cei situaționali. Dar, chiar dacă acești alții nu sunt prezenți
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
noi din țară, la conceptele de „vot negativ” sau „lipsă de alternativă”. Presiunea situațiilor nu trebuie însă exagerată. În mod normal, cu atât mai mult în societățile democratice și pluralistice, noi avem posibilitatea să alegem acele situații care permit exprimarea convergenței atitudine/comportament. Mai mult, această exprimare întărește forța predictivă a atitudinii pentru viitoare conduite consonante (DeBono și Snyder, 1995). 2.5.3. Modelarea relației dintre atitudine și comportamenttc " 2.5.3. Modelarea relației dintre atitudine și comportament" După cum sugerează analizele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mizează pe faptul că indivizii, în cadrul manifestărilor de masă, își pierd „uzul rațiunii” și simțul responsabilității personale, se lasă copleșiți de „voința mulțimii”, fenomenul sugestional fiind dominant, așa cum îl descrie Gustave Le Bon în Psihologia mulțimilor (1895/1994). 2) Teoria convergenței susține că nu mulțimea în sine, „spiritul de turmă”, contagiunea determină indivizii să aibă reacții comune, ci faptul că cei ce sunt împreună au caracteristici similare. Ei nu se găsesc într-un anume loc întâmplător, ci s-au adunat pentru că
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
acum încolo va afișa toate deciziile luate în holul instituției pentru a nu mai exista astfel de discuții. Într-un studiu efectuat de H.C. Kelman găsim o caracterizare interesantă a proceselor de influență; considerăm că putem - păstrând anumite grade de convergență - să le considerăm pasibile și de apariția normelor de grup. De altfel, trebuie spus aici că ne interesează cu precădere modul în care normele apar, deoarece în practica educațională nu doar funcționarea sistemului normativ este importantă în echipele alcătuite pentru
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Tihan, Modalitatea tragică a teatrului, ST, 1970, 8; H. Zalis, Spectacol baladesc și autobiografie, ST, 1970, 8; Bugariu, Incursiuni, 47-54; Nicolae Balotă, Despre pasiuni, București, 1971, 63-72; Negoițescu, Lampa, 44-50; Doinaș, Poezie, 106-112; Grigurcu, Teritoriu, 23-27; Sasu, Progresii, 39-45; Vlad, Convergențe, 262-268; Horia Stanca, Radu Stanca și Sibiul, T, 1973, 1; Ion Vartic, Note despre condiția livrescă a teatrului lui Radu Stanca, T, 1973, 1; Balotă, Umanități, 390-394; Nemoianu, Utilul, 34-38; Poantă, Modalități, 80-84; Al. Piru, Teatrul lui Radu Stanca, RL
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
Dialog”, 1974, 4-5; Nicolae Manolescu, Două romane, RL, 1974, 37; Andriescu, Relief, 203-214; Ciobanu, Critica, 154-157; Iorgulescu, Rondul, 214-218; Zaharia Sângeorzan, Evoluția unui romancier, TR, 1975, 12; Ardeleanu, Opinii, 82-86; Ungheanu, Arhipelag, 192-207; Popa, Dicț. lit. (1977), 547-548; Dana Dumitriu, Convergența unor destine, RL, 1979, 27; Val Condurache, „Sărutul pământului”, CL, 1980, 6; Ioan Holban, Biografiile lui Corneliu Ștefanache, CRC, 1980, 3; Valentin Tașcu, „După echinocțiul de primăvară”, ST, 1981, 8; Dobrescu, Foiletoane, II, 116-122; Mircea Iorgulescu, Nimic despre trecut, RL
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
să nutrească bovarisme. Contraponderea banalului e, în această lume, insolitul exprimat în acte de violență, în crime enigmatice. Inserția în obișnuit a senzaționalului, în real a misterului devine compatibilă cu grotescul, dar și cu deschiderea spre parabolă. Se pot stabili convergențe cu unele romane ale lui Nicolae Breban. În Oameni singuri (1968), de pildă, moartea suspectă a unei bătrâne, însingurată sufletește, tulbură adânc viețile celor din jur. Mânați de imboldul de a elucida cazul, câțiva se străduiesc zadarnic, fiecare închis în
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
Rareș” din Feldioara. Debutează în 1960, la „Astra”, cu un grupaj de poezii, iar editorial în 1969, cu placheta Consemnele necesare. Mai colaborează la „Argeș”, „Familia”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Luceafărul”, „Săptămâna”, „România literară”, „Steaua”, „Transilvania”, „Vatra”, „Tribuna”, „A Hét”, „Utunk”, „Convergențe românești” (Marea Britanie), „Nad Odrze” (Polonia), „Tiszatáj” (Ungaria), „Mele”, „The Passage” (SUA) ș.a. De la început S. se dovedește un poet canonic, în spiritul grandilocvent al vremii, invocând întru susținerea sentimentului patriotic atât comuniunea elementelor naturale (umane, vegetale sau minerale), cât și
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
în laboratorul steril și abstract al metodelor de ultimă oră, ci în contextualitatea ei. Sunt respinse cu egală vigoare atât absolutizarea valorilor contemporane rupte de orice tradiție, sofistică în care „avangardismul” și „proletcultismul” imediat postbelic și-au găsit terenul de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică exclude spiritul minor al polemismului, persiflării
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
G. Călinescu, Fals jurnal, pref. edit., București, 1999. Repere bibliografice: Regman, Cărți, 105-115; Felea, Reflexii, 135-137; Cesereanu, Ipostaze, 210-218; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 428-436; Ciobanu, Panoramic, 298-301; Piru, Varia, I, 470-473; Stănescu, Poeți și critici, 109-111; Vlad, Convergențe, 84-88; Grigurcu, Idei, 261-267; Raicu, Structuri, 298-302; Dimisianu, Valori, 9-13; Nițescu, Repere, 46-52; Negoițescu, Engrame, 237-240; Ungheanu, Arhipelag, 346-355; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 119-124; Ungureanu, La umbra cărților, 35-38; Cioculescu, Itinerar, II, 351-355; Cristea, Domeniul, 389-400; Constantin Coroiu
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
abia în 1991 Gregory Jenks propune o critică semnificativă a lucrării cercetătorului german. Din perspectiva noilor cercetări, teza lui Bousset, în ciuda meritelor sale, este, în principiul său, eronată. Jenks demonstrează fără echivoc faptul că „mitul Anticristului s‑a dezvoltat grație convergenței câtorva tradiții vechi, sub influența împrejurărilor istorice și sociologice proprii Bisericii primare”. Teoria despre o tradiție istorică ezoterică, compactă, monolitică, nu are, așadar, nici un temei justificat. Ea făcuse obiectul criticilor parțiale, de ordin metodologic, și înaintea lui Jenks. În privința selecției
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
timp”. Matematician cu ambiții poetice, S. face trimiteri frecvente spre domeniul predilect: „O, matematică, tu, expresia esteticului din natură” este „motoul final” al versurilor din Lingvistică matematică, dedicat lui Solomon Marcus. Poezia Știință și artă (publicată în 1984 în revista „Convergențe românești” din Londra) lasă mai mult loc expresiei poetice: „Ne compunem numai din cap! creierul a crescut în neștire / pe suprafața corpului - Mâncăm cu fruntea, cu fruntea bem, bem-bem / N-avem timp nici să iubim!/ Și eu port doliu după
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
178-215; Eugen Luca, Sadoveanu sau Elogiul rațiunii, București, 1972; Vasile Netea, Interviuri literare, București, 1972, 19-38; Z. Ornea, Studii și cercetări, București, 1972, 244-255; Paleologu, Bunul simț, 131-138; Piru, Varia, I, 222-234, II, 246-257; Rotaru, O ist., II, 243-287; Vlad, Convergențe, 219-232; Vlad, Povestirea, 90-93, passim; Zaciu, Colaje, 17-21; Andriescu, Disocieri, 277-282; Bratu, Ipoteze, 257-268, 349-371; Cioculescu, Itinerar, I, 236-240, II, 337-341, III, 166-170, 315-320, IV, 239-251; Ciopraga, Personalitatea, 168-176; Dumitrescu-Bușulenga, Valori, 116-139; Săndulescu, Citind, 138-143; Tudor, Pretexte, 81-102; Ungheanu, Pădurea
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Critică, 145-149, 200-204; D. I. Suchianu, Alte foste adevăruri viitoare, București, 1983, 58-64; Trandafir, Dinamica, 108-124; Țeposu, Viața, 90-97; Vlad, Lectura rom., 116-128; Adam, Planetariu, 71-77; Ciopraga, Propilee, 128-174; Crohmălniceanu, Cinci prozatori, 5-58; Leonte, Prozatori, I, 8-31; Aurelia Rusu, Lecțiuni și convergențe, București, 1984, 104-199; Craia, Orizontul, 85-110; Rachieru, Vocația, 103-124; Tacciu, Romant. rom., II, 18, 146-148, 151-153, 241-242, 340; Ungureanu, Proza rom., I, 12-57; Anghelescu, Lectura, 168-177; Doina Florea, Mihail Sadoveanu sau Magia rostirii, pref. Const. Ciopraga, București, 1986; Mircea Muthu
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
1963-1971), București, 1998; Târgoviște (Scurt excurs sentimental), Târgoviște, 1999; Cum se face, Târgoviște, 2002. Ediții: I. L. Caragiale, Momente și schițe, pref. edit., București, 1993. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 81-86; Ardeleanu, „A urî”, 144-149; Stănescu, Cronici, 195-200; Protopopescu, Volumul, 225-229; Vlad, Convergențe, 320-328; Corbea-Florescu, Biografii, I, 199-203; Nemoianu, Utilul, 39-44; Dimisianu, Valori, 119-121; Iorgulescu, Rondul, 203-206; Titel, Pasiunea, 79-84; Vlad, Lectura, 204-212; Ungureanu, Proză, 196-201; Ștefănescu, Preludiu, 214-220; George, Sfârșitul, II, 332-335; Mihai Zamfir, Ironia contemporană: condiția ei stilistică, VR, 1978, 7-8
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
până unde merg”, susține D. Stăniloae. Din acest motiv, omul nu poate fi niciodată cunoscut În totalitate. El rămâne mereu un mare mister (D. Stăniloaeă. Înțelegem și descoperim omul În trei situații fundamentale care-i sunt proprii: experiența, transcendența și convergența. Experiența este trăirea integrală a persoanei În lume, ca parte a lumii, ca ființă conștiință care, deși se vede și se știe parte a lumii, se simte totuși separată de aceasta. Transcendența constă În faptul că persoana are tendința de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are tendința de a se depăși pe sine continuu. Ea nu poate accepta limitele care-i sunt impuse. Conștientă de existența acestor limite, persoana le opune nevoia afirmării dorințelor și aspirațiilor sale de a trece dincolo de ele, În registrul spiritualității. Convergența reprezintă Împlinirea acestor aspirații ale persoanei prin Întâlnirea și completarea sa cu alte persoane. Convergența, ca Întâlnire, trebuie Înțeleasă ca o Întrepătrundere, ca o intimitate Împărtășită. Este nevoia de a comunica cu celălalt prin Întâlniri interioare. Realizarea deplină a convergenței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]