19,438 matches
-
la intrarea în NATO, de pe urma acestei poziții inflexibile, nu-și pun o altă întrebare. Ce altceva poate face un stat care împărtășește din convingere valorile Occidentului? Una dintre problemele României în relațiile ei cu Occidentul a fost tocmai aceea a convingerii cu care Puterea a susținut aceste valori. Iarăși nu intru în detalii, fiindcă am făcut-o de nenumărate ori pînă acum. România nu se poate comporta la infinit ca un elev mediocru care vînează note mari în momente de criză
Urgențe mai noi și mai vechi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15822_a_17147]
-
ceva mai multă cultură, în ce ne privește, și mai puțină uscăciune din partea lor, ca să ne înțelegem și să ne completăm. Numai că iată! îngustimea, meschinăria spiritului omenesc, te împing să proclami drept adevăr irefutabil punctul tău de vedere sau convingerea ta personală. De aici severul spirit critic al lui Psycha cu privire la arderile mele interioare, în ciuda atracției pe care o exercit asupra lui. Și de aici propria mea iritare în ceea ce privește cunoștințele și subtilitatea lui, cu tot ascendentul de netăgăduit pe care
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
pe documente, impresia este că faptele literare evocate sînt vii, prezente. Iar argumentația din structura miezului este atentă, fără scăpări, clară și concisă. Ostentativa obiectivitate prezintă uneori breșe care lasă să respire liber, vreme de cîteva rînduri, personalitatea autorului, opțiunile, convingerile. Zigu Ornea apără "românul" lui Caragiale (orășeanul) - "zeflemitor, ironic, sceptic, inteligent, bonom, acomodant, fără convingeri adînci, nemistic, petrecăreț, volubil" - în fața "românului" lui Eminescu (și aici cititorul, complice, adaugă un "și nu numai"), cu felul lui opus de a fi - în
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
miezului este atentă, fără scăpări, clară și concisă. Ostentativa obiectivitate prezintă uneori breșe care lasă să respire liber, vreme de cîteva rînduri, personalitatea autorului, opțiunile, convingerile. Zigu Ornea apără "românul" lui Caragiale (orășeanul) - "zeflemitor, ironic, sceptic, inteligent, bonom, acomodant, fără convingeri adînci, nemistic, petrecăreț, volubil" - în fața "românului" lui Eminescu (și aici cititorul, complice, adaugă un "și nu numai"), cu felul lui opus de a fi - în cronica la I.L. Caragiale, Momente. Momente, schițe, amintiri, ediție realizată de Ion Vartic, Biblioteca Apostrof
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
să citească producția deputatului PRM, tinerelul Hogea. Dacă ar fi consultat presa de mare tiraj, autorul acestei afirmații calomnioase ar fi descoperit mari citate din Naționalistul apărute în cîteva ziare, citate care nu îngăduie nici cel mai mic dubiu asupra convingerilor tinerelului. Tirajul infim al acestui ziar nu-l transformă într-o primejdie publică, dar asta nu e o scuză pentru cei care îl scriu. * Mai multe cotidiane centrale au reprodus declarația președintelui Iliescu, după ce a fost acuzat de sprijinire a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
revendica și realismul socialist, proletcultismul, în general. Era ca o pavăză, nu numai în contra poeziei vremii, propagandistice, dar și împotriva realismului liric clasic, izvor al atâtor abuzuri. Într-un eseu, apărut prin 1971, intitulat Cearta eternă, încercam să-mi susțin convingerea. După mine, cei dintâi furioși, avant la lettre, excesiv de senzoriali, cântăreții curtezanelor romane, introduceau în poezie, odată cu femeia, instinctul, milioane de săruturi și vrăbiile. Opțiunea pentru instinct, mai târziu, în apusul Europei, începutul de dereglare a simțurilor, opuse rațiunii, nu
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
de ales pentru România și n-am fi pierdut Ardealul pentru totdeauna dacă acceptam soluția Antonescu? Și cine știa, atunci, în 1944, de înțelegerile secrete între marii aliați în defavoarea României? La toate acestea refuza să gîndească bătrînul filosof, ferm pe convingerile sale pesimiste. Sigur, de la un cugetător de talia sa eram îndreptățiți să așteptăm altceva. Dar nu e mai puțin adevărat că filosoful nostru, ajuns la vîrsta senectuții, era copleșit de griji și lipsuri jenante. Din sfoara lui de moșie de la
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
lupta cu puterea comunistă care se înstăpînea, emitea, de aici teoria că lipsa de rezistență a burgheziei, "este cea mai bună dovadă că ea a fost o creație artificială a capitalismului apusean. Scrierile mele anterioare sunt toate fondate pe această convingere: adevărata burghezie n-a existat la noi". Să mai spun că, aici, vorbește vechiul tradiționalist antiliberalist și potrivnic capitalismului? În realitate, într-un veac de dezvoltare, burghezia românească și capitalismul românesc au fost o realitate incontestabilă, lovite, acum, de puterea
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
pagina 195 a masivei sale cărți Jurnalul unui poet leneș (Editura Albatros, 2000), el mă face zob ca traducător de poezie. "(...) Mă întristează că poeți ca Montale și Saba au nimerit sub un condei neinspirat. Zelosul traducător e, cred, robul convingerii sale despre necesitatea de a fi cât mai fidel față de textul original, altfel nu-mi explic insuccesul său. Lucrând cu textul italian în față, e clar că s-a lăsat furat de topica și literalitatea versurilor originale, uitând că trebuie
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
și-i lasă și pe alții s-o facă, până într-o zi când va constata că se află într-o băltoacă murdară.". Spre norocul meu, am fost de timpuriu tratat cu asprime, unii comentatori literari exprimându-și cu energie convingerea că nu valoram mare lucru ori chiar nimic. Un detaliu își are, totuși, importanța: "denigratorii" mei mă atacau fără sfială în reviste și cărți. Victor Felea a semnat și el, în "Tribuna" ori în volumul său Poezie și critica (1971
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
mai plimb cu el. A doua zi i-am adus la cunoștință interdicția la care trebuia să mă supun: - Am cheile, murmură el, le cunosc sunetul, știu scînteierea pe care le-o dă soarele și culoarea lor vesperală și am convingerea că vei păstra despre mine amintirea ce se cuvine. M-am jeluit aici să-l văd pe Wagner domnind peste omenire pînă să intervin eu. Va să zică n-am să te mai aud. Dar scumpa dumitale voce, felul în care citești
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
reziste la examenul ideilor opuse. A fi de altă părere începuse deodată să însemne a fi de partea celui care te amenință. Crimele legionare produseseră în interbelic un efect asemănător. Rinocerizarea descrisă de Ionesco, proces treptat de asumare lașă a convingerilor celor mulți, are la capătul de sus violența și crima. Nici cea mai tare țesătură amicală nu le face față. Ideologiile îi despart pe oameni doar teoretic. Violența îi aruncă în tabere diferite. Torționarul și victima nu mai găsesc nici o
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
ale Veronicăi Micle, ori articole apărute la moartea poetului între care cel din 'Revista Politică' la 1 aug. 1889 la Suceava are tonul naiv, emoționat și pios al admirației fără limite, oferind, nonșalant și comic, informații despre autopsia poetului alăturate convingerilor lui: După părerea doctorilor, moartea a provenit din apoplexie. Eminescu a fost conservator în vederile lui politice." Clișeele stilistice romantice din scrisori sau poemele reproduse aici și sobrietatea administrativă a dărilor de seamă despre cheltuielile legate de nevoile materiale ale
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
tocmai la Rădulescu-Motru, C. Noica, D. Stăniloae, uitînd de Eminescu și, de pildă, de întregul curent de idei al sămănătorismului cu Iorga, A.C. Popovici, sau Chendi, ca și de poporanismul lui C. Stere și G. Ibrăileanu care, deși filoliberali în convingeri, propunea, totuși, menținerea organismului românesc la o industrie exclusiv agrară și cerînd, chiar patetic, reforma agrară. Dar să admit că acest pas prea mare peste cîteva decenii din istoria românească, la care, mai tîrziu, autorul nostru totuși revine, pentru că voia
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
în care regăsim, amplu fructificată, vestita teorie maioresciană a formelor fără fond s-a păstrat, bine încastrată, în discursul politic al filosofului. Mai tîrziu, în 1936, în Românismul, catehismul unei noi spiritualități (lucrarea sa fundamentală în această sferă de preocupări) convingerile din 1904 revin, reluînd critica pașoptismului care - se putea? - a imitat pueril Occidentul, adoptîndu-i modelul. Rădulescu-Motru justifica acest proces de adopție pentru că, altfel, țările puternice din Apusul Europei nu ne-ar fi sprijinit independența și formarea statului național modern. Pentru
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
cartea sa din 1935 Geneza formelor culturii, în care se releva, tocmai, că românul interbelic e cu totul altfel decît cel de la 1848 și acesta cu totul diferit de cel din vremea lui Ștefan cel Mare. Însă Motru, neclintit în convingerile sale eronate, continua să investească încredere, repet, în raseologie, rasism anistorice. În 1936, în amintita carte Românismul... Rădulescu-Motru afirma că, de fapt, ceea ce italienii numesc fascism iar nemții nazism, românii numesc românism. Și deși prin conceptul propus de românism credea
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
și-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare", vezi "Bărăgan" etc. etc.). Și trebuia să lucrezi pe ele pentru că la admitere ele li se cereau candidaților. Această categorie de profesori - încă o dată îmi exprim convingerea - cea mai numeroasă a văzut un lucru normal în introducerea manualelor alternative, care le ofereau - prin programă - posibilitatea de a propune spre studiu și alte texte decât cele din manuale, dar nu și-au manifestat public entuziasmul, tocmai pentru că se
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
și acceptat. Nu este o muzică pasională, trebuie să intri în ea cu încetul descoperind mereu alte fațete. Este ca și cum ai intra într-un univers din care nu mai ieși niciodată. Este una dintre marile muzici ale secolului." Cu această convingere, în calitate de realizator pe Canalul France Musique a făcut, de peste 20 de ani, numeroase emisiuni dedicate lui Enescu și altor mari artiști români. În septembrie 1998 a difuzat prin Radiodifuziunea Română un program muzical de o zi întreagă de la București, încheiat
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
de Take Ionescu, N. Filipescu, Delavrancea, cerea, imperios, intrarea noastră imediată în război de partea Antantei, pentru eliberarea Ardealului și a Bucovinei. Și, turbulenți și impacientați foarte, organizau frecvent, întruniri și manifestații de protest în care voiau să impună triumful convingerilor lor. Un al doilea curent de opinie, mult diminuat în importanță, era reprezentat de basarabeanul C. Stere, directorul revistei Viața Românească din Iași, de P. P. Carp și alți cîțiva - puțini - oameni politici care cereau intrarea în război alături de Puterile
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
scurt: Anglia, președintele Consiliului de Miniștri român, șeful opoziției conservatoare (tata), ministrul Austro-Ungariei, ministrul Rusiei. Iată ceva menit să-mi formeze spiritul". Din nou mă întreb. Oare o interesa în acest talmeș-balmeș de personalități ce se excludeau prin profesiune și convingeri, numai ca exercițiu al spiritului sau ca record sportiv? Răspunsul de mai sus la cam aceeași întrebare rămîne, cred, valabil. Și, tot așa, jurnalul Marthei Bibescu pe 1915 e aglomerat de vizite contradictorii prin definiție și știri rezultate din surse
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
nemulțumește azi: că am fost și sîntem - prin ce avem mai bun în noi - săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei. Tensiunea aceasta - agravată nu numai prin faptul că sîntem conștienți de ea, dar și prin convingerea că "a fi conștient" poate reprezenta un semn de sterilitate - alcătuiește drama generației de azi". Cu un atare deziderat, ne aflăm în vecinătatea pledoariei pentru modernizare și citadinism, pentru burghezie și liberalism a unor E. Lovinescu și Ștefan Zeletin, a
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
timpului, dacă prin caracterul ei sătesc, cultura getică a dispărut pentru totdeauna?". De facto, noi ne îndreptăm acum spre formele istorice: Cînd un neam sau o cultură încep să coboare din eternitate, ele nu mai pot fi oprite nici măcar de convingerea că nu vor putea înfăptui dintr-odată forme istorice superioare". Așadar, obstacolul progresului l-ar constitui "eternitatea". Ce este această "eternitate" din care ne silim a ieși? E o mentalitate "organică", mai exact un tip de sensibilitate funciară potrivit căreia
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
a cinematografului, fiindcă în momentele mele de extremism, mă revendic de departe, de la Lumière chiar, de la camera pe trepied lăsată să înregistreze realitatea, de la aforismul lui Godard - "cinema-ul e adevărul de 24 de ori pe secundă" - dar și de la convingerea cu care îmi încheiam lucrarea de diplomă, că filmul este "une enquette" asupra autorului său. Asta mi se pare fundamental și dacă există o disciplină și e posibilă o școlarizare în această materie, atunci elevii ar trebui să fie învățați
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
purtate pe șaua calului", după cum necruțător și cu o îndurerare surdă constata G.M. Cantacuzino, se pare că provizoratul ne-a intrat atît de profund în fibra morală și în abisul psihologic încît nici pînă astăzi nu ne-am lecuit de convingerea că lucrul durabil iese, în ceea ce ne privește, din scara umană și că proiectele mari nu sînt decît simple poligoane pe care ne putem exersa în văzul lumii vocația eșecului. Dacă pentru argumentarea majoră a acestei realități și pentru demonstrarea
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
condiția de viață a popoarelor agrare", " Vai de țara împînzită numai de sate", "Satul n-a fost istorie decît în formele primitive de viață, cari exclud istoria propriu-zisă" etc. etc.) se deosebea clar și polemic de ceilalți criterioniști. Prin această convingere, atît de răscolitor exprimată, Cioran se apropia, oricît ar părea de ciudat, mai curînd de Lovinescu și Zeletin, promotorii ideii necesității evoluției structurilor românești spre o civilizație modernă de tip industrial, detașîndu-se net de generaționiștii săi (ca și de un
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]