5,945 matches
-
te înșelăm, deși nu sunt sigur că am fi făcut-o. Dar este vorba despre ceva mult prea important, care ne ține pe toți trei laolaltă. Ai să vezi. Nu ți-aș spune lucrul ăsta dacă n-aș fi aproape convins. Eu o cunosc foarte bine pe Antonia, Martin. În unele privințe chiar mai bine decât tine. Datorită profesiei mele, tu n-ai nici o vină în chestia asta. Într-un anume fel și pe tine te cunosc mai bine decât te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spus. Tu ai putea sta și alături de un rege, cu siguranță ești la înălțimea lui Palmer al nostru. N-ai nici un motiv să te frămânți. Tu ești o zeiță, iar ea nu e decât o biată fată bătrână. Să fii convinsă de asta. La ce oră vine trenul? — La cinci și cincizeci și șapte, în Liverpool Street, răspunse Antonia. Martin, ești cu adevărat un as. Mă tem că trenul o să aibă mare întârziere din cauza ceții. Poate n-ar fi rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care l-am văzut pentru o clipă ca fiind ținta furiei mele. Ar fi cazul să adaug, poate inutil, că n-a fost decât o furie trecătoare descărcată din plin asupra dumneavoastră - fapt pe care-l regret enorm. Să fiți convinsă că nu am nici un fel de resentimente față de Palmer. Această dezlănțuire singulară m-a ajutat, prin aceea că m-a făcut mai conștient de persoana mea, să-mi eliberez imaginația de umori diabolice și să mă apropii mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și întunecat. M-am întrebat cât o fi ceasul. Ceasul meu stătuse și telefonul încă nu era conectat. Din ceea ce puteam vedea, nu prea păreau a fi oameni jos în stradă. Poate nu dormisem decât vreo două ceasuri. Eram însă convins că nu voi putea să mai dorm. M-am întors din nou spre cameră. Firește, Palmer avusese dreptate. Abia a doua zi am perceput cu adevărat forța șocului prin care trecusem. Mă întorsesem la Londra ca prin vis, venisem direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
i se adresă Antoniei: — Te rog, vino cu mine, Antonia. Îi vorbi pe un ton înghețat, impersonal, și atunci am înțeles de ce-mi spusese Antonia că s-a transformat într-o altă persoană. În momentul acesta era, fără îndoială, convins că îi spusesem totul Antoniei. Ea șovăi, se uită la mine, se uită la Palmer, și zise cu glas abia șoptit: — Bine. — Nu pleci nicăieri, i-am spus. — Te rog să nu te bagi în chestia asta, Martin, zise Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privirile sincere, prietenoase ale domnișoarei Seelhaft care, așezată la biroul ei, la celălalt capăt al camerei, copia o listă de prețuri. Mytten plecase să se întâlnească cu un client de rang înalt și cam iubitor de băutură; și se lăsase convins, fără prea multă greutate, bănuiesc, să rămână să-și petreacă acolo și weekendul. Se pare că avea loc o degustare foarte serioasă de vinuri Lynch-Gibbon. Mytten era un adevărat maestru al acestor metode de a face afaceri, foarte profitabile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-am ridicat în picioare. Antonia a încercat să mă oprească prinzându-mă de mână, dar mi-am tras mâna. — Cum adică, nu știai chiar nimic? întrebă Antonia. Nu pot să cred că n-ai avut măcar o bănuială. Eram convinsă că știi. Alexander nu era la fel de convins. Probabil mă considerați amândoi un dobitoc. Nu, n-am știut, am spus. Sigur că mi-am dat seama că țineți unul la altul. Dar așa ceva n-aveam de unde să știu. Chiar crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bani la ciorap pentru tratamente terapeutice la salonul de masaj al Helgăi de lângă Westbahnhof. Cu toate astea, fără să-i spună, nevastă-sa se servea din când În când cu câte-o bancnotă ca să plătească uniformele copiilor. Măcelarul, un adept convins al disciplinei, Își bătea cele cinci fiice cu cureaua, cât de des și cât de evlavios putea. Iar bătrânul Simon Klein din Lerchenfeldstraße, care repara orice, de la ceasuri deșteptătoare, contoare de gaz, aparate de fotografiat, până la pompe de apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acela care are de suferit e copilul, cel puțin, psihic. Dar faptul că e interzis poate fi explicat dintr-o perspectivă psihologică sau sociologică. Un biolog radical precum Froehlich refuza să creadă În asta, dar, din fericire, era un pluralist convins și era deschis față de orice fel de discuție. În ceea ce-l privea pe Karp, acesta era de părere că prohibiția exprima doar o repulsie generală față de relațiile sexuale Între persoane care au copilărit Împreună. — Exogamia constituie baza schimbului, și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am improvizat, am avut niște probleme cu bicicleta și am lăsat-o aici. M-am dus Înăuntru cât să mă spăl pe mâini. I-am arătat palmele curate. Știți, lanțul ăla... — Așa deci. Am Înțeles. Șeful meu nu părea Însă convins. Încercă să zâmbească din nou, de data aceasta, mai cu succes. N-ați văzut... Se răsuci și pierdu șirul. Mi-am dezlegat repede bicicleta și m-am Îndepărtat pedalând, roata din spate zdrăngănind cu furie pe piatra cubică. Persoana pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca un fel de reflexie târzie, că mă gândisem la acest „caz“ și ajunsesem la concluzia că... Ei bine, lucrurile stăteau În felul următor: femeia din fotografia primită de la Wickert mi-a fost prietenă. Desigur, nu eram sută la sută convins; la urma urmei, poza era Învechită și poroasă. Dar dacă Înfățișa persoana la care mă gândeam, atunci da, ne Întâlnisem mai demult. Da, știu. Trebuia să spun asta mai devreme. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată, nu? Se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dădu din cap doar, nevrând să dea detalii. Maică-sa a observat că experiența prin care trecuse l-a rănit, dar indiferent ce făcea sau ce zicea, Otto refuza să dezvăluie amănuntele. Întorcându-și capul spre mine, Else declară: — Sunt convinsă că fura bani băiatul, Sascha. De aceea, mă duc și zic la șeful ăla: Otto, gata. Nici mama, nici fiul n-au mai vorbit de atunci despre film. Cu toate acestea, anul trecut, când l-a văzut pe Hauptstein ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ignorat. Apelez la Înțelegerea dumneavoastră, domnule Knisch. Totuși, cei de la Moravuri n-au preluat Încă acest caz. Până când avem de-a face cu o crimă, eu sunt cea care se ocupă de el. Manetti mă privi cu răceală. Sunt perfect convinsă că sunt destule lucruri pe care nu ni le-ați povestit, domnule Knisch. Și nu cred că exagerez când spun că ele au de-a face cu moartea Dorei Wilms. Apăsă mânerul, apoi adăugă: N-am să spun asta, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dacă conta cine era domnul Dreapta. — Poate da, poate nu, răspunse Dora, amintindu-mi de ce-mi spusese Karp despre interesele variate ale oamenilor care lucrau pentru fundație. Cu siguranță că era un subiect fascinant, am aprobat-o, nu prea convins. Și totuși, nu aveam lucruri mai importante de discutat? Împăturind ziarul, Dora mă privi distant. — Cum ar fi...? — Păi, nu vezi? Mi-am dat seama că sunt dezamăgit. — Nu știu să citesc gânduri. Dându-mi seama că acum era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i explic. Nu putea să-și imagineze că existau oameni care se deghizau, dar care nu-și Închipuiau neapărat că mint? Oameni care, dimpotrivă, se gândeau că astfel se apropie un pic de eul lor adevărat? Dora nu părea prea convinsă. Mă rog, eu zic că e așa, i-am spus, adunând curajul care mi-a mai rămas. Anul trecut, În timpul unei vizite de-ale mele la hotel, mi-ai spus că ți-ar fi plăcut să fim frați. Asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lăsat nici sedus de imaginile și mișcările plăcute și cât se poate de Îndrăznețe care pluteau În apropierea conștiinței mele. M-am concentrat mai degrabă pe senzația asta de contopire cu propriul sex. Soarele de dimineață strălucea orbitor, sunt deci convins că experimentul mi-ar fi reușit dacă n-aș fi băgat palmele sub spate ca să-mi ridic șoldurile. Acest gest nevinovat, schițat doar ca să mă Împingă un pic mai tare În teaca asta strâmtă care-mi solicita atenția, a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o fac? — ...Păi, de ce nu? — ...Ți-ar plăcea să te uiți? — ...Așa cred. — ...Atunci, am putea aranja un număr. — ...Da? — ...Da. — ...Ei bine, s-ar putea să-mi placă. — Aha, a conchis ea cu o undă de sarcasm drăgălaș, sunt convinsă că ți-ar plăcea. Mi-a povestit că, doar cu o lună în urmă, când făcuse o viroză, primise vizita unui cuplu de cunoscuți, care se oferiseră să-i gătească cina. După ce au luat masa, i-au spus că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
amenințat pe față de mă-sa cu castrarea? Cine altcineva, pe lângă o mamă ca asta, a mai avut la viața lui un testicul ce nu voia să-i coboare în scrot? Un ou care-a trebuit să fie gâdilat și giugiulit, convins, drogat! să coboare și să-și vadă de treaba lui în scrot, ca bărbații! Mai știi pe careva care să-și fi rupt piciorul alergând după șikse? Sau care să se fi împroșcat cu spermă în ochi la prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din mână. Aș da oricât să știu cum. Ar fi un subiect trăsnet. Pur și simplu a dispărut. Toată lumea a presupus că a fost asasinat. — Și n-a fost? — Nu, spuse Mabel Warren. A scăpat. — Un om isteț. Nu sunt convinsă, spuse ea furioasă. Un om isteț n-ar fi depus niciodată mărturie. Ce contau pentru el Kamnetz sau copilul? A fost de-o naivitate prostească. O pală de aer rece intră prin ușa deschisă și-l făcu pe doctor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
arestare În buzunar. Campbell, de la News, s-a dus imediat după el, dar În stradă i-a pierdut urma. N-a ajuns niciodată acasă și din acea zi nu s-a mai auzit nimic de el până acum. Toată lumea era convinsă că a fost asasinat, dar n-am Înțeles niciodată de ce obținuseră mandat de arestare pe numele lui, dacă tot voiau să-l asasineze. — Și dacă refuză să vorbească? spuse Janet Pardoe, fără prea mult interes. Domnișoara Warren frânse o chiflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Porumbița ta micuță Îți transmite dor, drăguță“ sau „Îmi e gândul plin de dor și-i atât de iubitor“. — De ce face asta? Întrebă Ninici. — Îi este teamă că ar putea lua În pat cu el pe una din servitoare. E convinsă că dacă primește telegrama ei, s-ar căi chiar În momentul respectiv. Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Și, desigur, partea caraghioasă este că el nici măcar nu se uită la servitoare. Înclinațiile lui merg În bat cu totul altă direcție. Dar de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la mai mult de cinci. A! Și mai e ceva, stai puțin! Cealaltă mare ambiție a mea este să fiu În stare să Îmi conectez propriul meu sistem stereofonic. Louis obișnuia să facă toate treburile de genul ăsta. Sunt ferm convinsă că pot și eu să mă descurc singură cu așa ceva, oricât mi-ar lua până voi reuși. Și acum să te aud, țelul tău care e? Exista ceva care Îmi era foarte clar. — Vreau să fim precum cuplul Eternity, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
copacilor din Washington Square, iar deasupra lor - nesfârșitul cer albastru. M-am gândit Însă că totuși se ajunsese prea departe. Mi-am reamintit că nu voiam un decorator. —Milton, nu cred că-mi permit să te angajez, i-am spus, convinsă că asta Îi va domoli elanul. Nici un răspuns. M-am Întors și am descoperit că Milton ieșise din cameră. Câteva clipe mai târziu l-am găsit plutind ca un nor portocaliu prin dormitorul principal. Cred că aici ți-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai aștepte un răspuns, destupă o sticlă și turnă șampanie În două pahare. Am ciocnit. Am luat o Înghițitură, resemnată: efectul Milton lucra la nivel Înalt. Este uimitor, nu-i așa, de cât de puțin este nevoie ca să te lași convinsă că un lucru Împotriva căruia ai luptat multă vreme este, de fapt, cea mai bună idee pe care ai avut-o vreodată. Milton mă sedusese În răstimp de câteva minute, folosind În principal următoarele argumente: convingându-mă de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
răspuns. — Ce frumos! Trebuie musai să mă Întâlnesc cu el când merg acolo săptămâna viitoare. Merg Într-o călătorie de achiziții și apoi mă duc În vizită la Sophia. Are o fabuloasă reședință de familie pe Ile St. Louis. — Sunt convinsă. —O să-mi arate Palatul Bourbon de la țară. Nu a mai fost nimeni În el de patruzeci de ani, dar ea este În secret o Bourbon, așa că a putut să aranjeze asta. Știi, ea ar fi regina Franței dacă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]