3,642 matches
-
el. De câte ori treceau printr-un sat, oamenii de pe marginea drumului îi priveau cu ochi temători sau îi strigau câteodată cu glasuri voioase, dar japonezii mergeau neclintiți înainte ca și cum nici n-ar fi băgat de seamă toate acestea. Erau aidoma unui convoi de înmormântare mergând în urma sicriului. Seara căzu o ploaie de primăvară. Când se opri, erau deja în vârful colinei Torre Vecchia. Eterna capitală era învăluită în ceață, Tibrul cotea somnoros la vale; în depărtare se zărea colina Pincio îmbrăcată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și o citi. Sufla un vânt înghețat. În zare marea spumega. Când pedeapsa fu în sfârșit citită, temnicerii îi împresurară pe cei trei și le legară mâinile. Le puseră frânghii și de gât, dar acestea nu erau atât de strânse. Convoiul se puse în mișcare. Coborau pe o potecă ce trecea printr-o livadă de mandarini - slujbașii, călare, iar osândiții, temnicerii și pedestrașii, pe jos. Țărăncile se opreau din lucru și se uitau la ei cu uimire. — Crucifixus etiam pro nobis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca o burniță. Largul mării se întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-o mai vadă Velasco și ceilalți osândiți. Gardul din pari de bambus se deschise. Convoiul se opri. În așteptarea morții, osândiții nu mai aveau strop de sânge în obrajii bătuți de vânt. În mijlocul gardului din pari stăteau proaspăt înfipți trei stâlpi înconjurați de paie și vreascuri. Se ridicau drepți întocmai ca niște călăi înalți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o furnică, vezi cum celelalte încep o mișcare neîntreruptă, se vestesc, se strâng în grupuri, vin la mort și pleacă, apoi iarăși vin. Mai târziu pornește un fel de cortegiu. Câteva duc cadavrul și celelalte întovărășesc spre tainele unei deschizături. Convoi lugubru. Probabil că în ceată, fiecare își are rolul sau. Unele jelesc, altele țin stindardele furnicești, altele pregătesc discursuri. Și parcurg distanța mișcând harnic piciorușele. Ceea ce trebuie să fie anevoios și obositor. Din nenorocire, pentru uzul lor nu s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dar mai bine uitați drumul Și uitați la ce-ați privit; Am tecut precum e fumul Ori ca aburul ivit. Uitați drumul, dar și gândul Că am fost ieri printre voi. Fiți atenți, că nu știți rândul, Rândul pentru alt convoi! M-am întors acolo unde Humă redevine tot, Și-n uitare se ascunde Orice geniu sau netot. „Toate sunt deșertăciune”, Viața-i goană spre deșert, Luptă pentru goliciune, Cu lacrima ca desert. 24 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVII) Lideri, voi porniți
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să huzurească-n trai; Alții se căznesc. Probleme, Cum să aibă de mălai. * Imităm pe-a vieții undă Tot ce e străin de noi, Iar tradiția străbună Piere iute și-n convoi. O, „dulce Românie”, ce tristă ai ajuns, Pe cerul tău de stele doar neguri au pătruns. Și vântul suflă aspru, destinu-i sub belciug, Speranța rătăcită, elanul e-n coșciug. Dar de vinul bun de este Îmi permit doar un pahar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
către tânărul prizonier. — E un hun? — Nu, asta e sigur. Trebuie să fie un gepid sau, cel mai probabil, un burgund de dincolo de Rin. Pandantivul, oricum, pare burgund. — îi cunoști pe barbari? Soldatul încuviință: — Destul de bine. Până anul trecut, escortam convoaiele de negustori spre Argentoratum sau Augusta; am fost și la Genava, iar acolo am cunoscut o mulțime de burgunzi. în orice caz, cel de aici înțelege limba lor. Apucându-l de păr, îi vorbi deodată barbarului în burgundă: — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fantomatică se presupunea dirijat către alte și mai teribile canoane, dar În ciuda acestui paradox, nu-și putu reține un zâmbet amarnic referitor la imaginea sumbră, apsolut grotescă Încât, mai mult ca sigur nici În „Iad” nu putea fi mai rău. Convoiul deținuților ce mărșăluia În curtea Închisorii era Apocaliptic! Așa numitele haine militare care li se oferiseră drept Îmbrăcăminte pentru interiorul pușcăriei datau de ce-l puțin din războiul de independență cu turcii din anul 1877 și, care putea concura cu cele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i către duba care Îi va transporta către tribunal. Legați În cătușe doi câte doi,iar când se aflau la câțiva pași de intrarea În duba miliției ce-i transporta la tribunal, se produse Îmbulzeală. Unii deținuți mai din urma convoiului, s-au repezit la intrarea dubei, vociferând, Îmbrâncind, lovind cu coatele pentru intra primii...! Această busculadă, le oferi milițienilor motiv de a se repezi asupra tuturor lovind cu bastoanele de cauciuc, la nimereală, Înjurând și lovind fără osteneală. Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lumina destul de neconvingător Încăperea deveni inutil...! Puțin mai târziu, În momentul când fură Încolonați pentru a merge În sala de judecată miroseau a fum, de parcă cineva Îi așezase de vii la afumat...! Flancați doi câte doi legați În cătușe,Întreg convoiul se Îndreptă către sala de judecată fiind rânduiți câte doi În boxa acuzaților, unde oropsiții soartei spera să li se facă dreptate Însă, omul legei nu avea timp. Peste treizeci de procese care urmau să fie judecate În câteva ore
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În schimb, câțiva lideri de frunte sovietici N. S. Hrușciov, N. Kosâghin (mai puțin A. A. Gromiko, care părea că nu zâmbise vreodată) afișau o mulțumire de parcă și-ar fi revăzut după mult timp rudele apropiate. Am plecat într-un convoi de automobile spre Moscova, iar la sosire ni s-a distribuit invitația de a participa, în acea seară, la un spectacol de operă la Balșoi Teatr. La spectacol, o parte a Delegației române a fost condusă în loja centrală a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de vite, lătrături de câni, glasuri felurite de oameni. Într-un răstimp de liniște, sunară tropote de cai, apoi chemări prelungi pe coasta dealului. Spre rumeneala asfințitului se ridicară deodată cu cârâiri și țipete spărioase ciori și stănci, într-un convoi lung. Se depărtară repede în lumina amurgului, apoi dispărură. Humelnicul și Niță Lepădatu se apropiau de bordeie și glasurile oamenilor întorși de la muncă se auzeau acuma lămurit în toate părțile. Focuri pâlpâiau în dosul perdelelor, la poalele dealului. Oameni mestecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de fân. Oamenii veneau cu sănii la încărcat. În apropiere, ciobanii luminau locul în jurul perdelelor în care stăteau grămădite oile. Până în fundul zării se întindea o pânză albă, nepătată. Din senin, uneori cobora ca o fumegare, se apropia, ș-un convoi lung de corbi presăra puncte negre mișcătoare pe lumina omătului. Cu două zile înainte de Sfântul Neculai, la amiază zurgălăi argintii se auziră de la coșerele din deal sunând dulce cătră vale. Și-ndată, ca fulgerul, se răspândi zvon că sosește boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am intrat în lutri, soarele abia răsărise. Ne-am dus printre sălcii, am cotit pe sub maluri nalte. Eram departe de sforul Dunării; s-auzeau din când în când dintr-acolo mugete de sirenă. Treceau din când în când într-acolo convoiuri de paseri sălbatice, prin văzduhul proaspăt al dimineții. După ce ieșirăm lângă luciul larg al unui lac, intrarăm în alt canal. Acolo ne-am înșirat și am zvârlit undițele. Eram în preajma unui gard, care închidea limanul după ce crapii intraseră, odată cu începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pas nesigur și șovăielnic. La fiecare zdruncinătură mă îndreptam de șale, după care ațipeam din nou. Deodată a răsunat vocea tatei: — Hassan, trezește-te dacă vrei să-ți vezi orașul! Ieșind din toropeală, mi-am dat seama că micul nostru convoi ajunsese deja la picioarele unei incinte de culoarea nisipului, înaltă și masivă, crenelată cu nenumărate merloane ascuțite și amenințătoare. O monedă strecurată în palma vameșului ne-a lăsat să trecem pe sub o poartă. Eram în interiorul zidurilor. — Privește, insista Mohamed. Jur-împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amândoi cu câteva zile în urmă în capitală pentru a-i înfățișa aceeași problemă: portughezii reușiseră să ocupe insula Kamaran, controlau cu strășnicie intrarea în marea Roșie și debarcaseră trupe pe coasta Yemenului. Șeriful se temea că vor ataca și convoaiele de pelerini din Egipt care obișnuiau să treacă prin porturile Yanbuh și Djeddah, de acum direct amenințate. Emisarul hindus venise cu mare pompă, însoțit de doi elefanți uriași cu valtrapuri din catifea roșie; se arăta preocupat mai degrabă de comerțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oricărui musafir, astfel că nici prietenii cei mai apropiați nu mai cutezau să se arate alături de rudele proscrisului. De atunci, în fiecare săptămână, se dădea citire unei noi proclamații care îi acuza pe Harun și banda lui că atacaseră un convoi, jefuiseră o caravană, măcelăriseră călătorii. Nu este adevărat! am exclamat eu. Îl cunosc pe Harun. A ucis, poate ca să se răzbune sau ca să se apere, dar nu ca să fure! Ceea ce este adevărat nu are însemnătate decât pentru Dumnezeu; pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În casa iubitei de-ajung, Eu zgudui fereastra nervos, Și-o chem ca să vadă cum plouă Frunzișul, în târgul ploios. Dar, iată, și-un mort evreiesc... Și plouă, e moină, noroi - În murmure stranii semite M-adaug și eu la convoi. Și nimeni nu știe ce-i asta - M-afund într-o crâșmă să scriu, Sau râd și pornesc înspre casă, Ș-acolo mă-nchid ca-n sicriu. Și mereu delirând, Pe vreme de toamnă, M-adoarme un gând Ce mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
dispreț și Încercau să-i retragă pe copiii care strigau după camioane. Erați cu toții așezați pe podelele de lemn ale canioanelor, nu știați ce căutați acolo și erați doar mulțumiți că nu sunteți În camionul din coada sau din fruntea convoiului, Încercați să păreți ceva mai curajoși decât cei de lângă voi și făceați bancuri pe seama timpului urât sau a modului În care stăteați Înghesuiți În camioane. Unele bancuri se apropiau dintr-o dată de erotism și pornografie, erau ca o rază falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apropiau dintr-o dată de erotism și pornografie, erau ca o rază falsă de soare, dacă se poate imagina un surogat și pentru asta. Asupra camioanelor se trăgea destul de des și din de locuri care păreau dintre cele mai pașnice, multe convoaie fuseseră obligate să se Întoarcă. Unele case ce păreau demult În paragină erau foarte bune pentru a ascunde trăgători și, adesea, o singură grenadă ar fi fost suficientă pentru a transforma un camion În bucățele. Voi erați conduși de la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de bereta lui. Nici după aceea nu se lăsase de obiceiul de a purta o floare uscată la pălărie, uneori o floare roșie, o mușcată ruptă din vreun ghiveci găsit În casa localnicilor. Ați mers o noapte Întreagă și dimineața convoiul vostru a traversat un fel de canal pe un pod de vase instalat de geniști. Dincolo de canal ați văzut două cadavre, primele dintre cele câteva sute pe care aveați să le vedeți de-a lungul drumului În zilele următoare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lucrurile despre care vocea bătrânească vorbește s-au Întâmplat În urmă cu ani. Imaginile se succed cu repeziciune ca la un jurnal de actualități din acea vreme și nici gramatica montajului nu pare tocmai bine pusă la punct. Oricum, vedem convoaie de căruțe și plutoane de soldați mișcându-se Într-o ordine aproximativă pe drumuri noroioase, părăsind, printre casele mici cu arhitectură amestecată (românească, turcească, europeană!), cartierele de margine ale orașului Medgidia. Unitatea În mișcare este Batalionul 2 Administrativ, iar funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
erau vechi în ceată, șeful a ținut - ca de fiecare dată - să le amintească regula „jocului”: ― Fiți cu urechea la pândă. Nu descărcați armele decât dacă îi musai. Altfel ne-am dat de gol fără motiv. Știți că un asemenea convoi are în față câțiva călăreți de pază, cum s-ar zice. Numai că aiștia galopează nebunește, uitând mai degrabă de cei din urmă. Pe aceștia îi lăsați să treacă și ieșiți la drum numai când vă „cânt” eu. Îi somați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aceștia îi lăsați să treacă și ieșiți la drum numai când vă „cânt” eu. Îi somați pe negustori cu voce joasă, vârându-le armele între ochi. Nu le cereți decât pungile. Și nu care cumva să vă scape unul! În spatele convoiului voi fi eu... Din marfă luați doar cât puteți târî în ascunzătoare. Și nu orice... Ați priceput? Ca de fiecare dată, răspunsul a fost același. Un „da” șoptit. Ceata s-a împărțit în două. Trei lotri de o parte și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu orice... Ați priceput? Ca de fiecare dată, răspunsul a fost același. Un „da” șoptit. Ceata s-a împărțit în două. Trei lotri de o parte și alți trei de cealaltă parte a drumului. Șeful s-a dus în calea convoiului, la o distanță de o pistrea de săgeată, pentru a da semnalul de atac la momentul potrivit: un cântat de cucuvea... În câteva clipe, s-a așternut liniște. A început așteptarea înfrigurată dinaintea întâlnirii cu convoiul... Nu după multă vreme
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]